Incredibilele călătorii prin Birmania ale leilor din Cracovia care s-au lăsat brusc de fumat
Julius Constantinescu
Anul trecut cam pe vremea asta m-am lăsat de fumat. Imediat după aia, numărul celor care puteau sta în preajma mea a crescut simțitor, așa că am început să cunosc oameni noi.
Primii oameni pe care i-am cunoscut anul trecut erau fumători înrăiți. Formam un grup de șase excursioniști și eu păream cel mai popular dintre ei – toată lumea voia să stea cu mine (într-un final am înțeles și de ce: eram singurul care nu cerea țigări). De la ei am învățat multe lucruri folositoare, cum ar fi că avionul decolează la ora stabilită chiar dacă tu ești într-o cabină de fumat aflată la circa trei sute de metri de terminal. Este un lucru regretabil, dar, din păcate, companiile aeriene încă îi mai prigonesc în acest mod pe sărmanii fumători. Și tot de la ei am învățat că cetățenii europeni nu au drepturi în Arabia Saudită, mai ales când fumează în locuri nepermise. Prin tot ceea ce au făcut în timpul petrecut împreună, acești oameni minunați m-au ajutat să rămân în continuare nefumător și să-mi doresc să nu mă mai reapuc vreodată.
Alți oameni extraordinari pe care i-am cunoscut anul trecut au fost bărbații din tribul Maasai. Nu făceau absolut nimic toată ziua, însă purtau acele costume pitorești, viu colorate, pentru care sunt celebri în toată lumea. Turiștii se înghesuiau să-și facă poze cu ei și pentru asta le dădeau bani. „Ce chestie!”, mi-am zis. „E exact ca la noi în Europa, la corporație: poți să nu faci nimic toată ziua, important e să fii bine îmbrăcat”. Am hotărât prin urmare că așa trebuie să fac și eu. Odată ajuns acasă, mi-am amintit că degeaba mă îmbrac bine, fiindcă nu fac impresie nimănui: eu sunt freelancer, lucrez de acasă.
În vară am cunoscut un parcangiu polonez. Ajunsesem foarte târziu la Cracovia și parcasem în fața hotelului, pe trotuar. N-aveam un zlot – n-apucasem să schimb – și oricum nu înțelegeam nimic din ce scria, în poloneză, pe aparatul de autotaxare. Dimineață când m-am trezit aveam un tichet de amendă în parbriz. Din fericire, parcangiul care punea amenzile în parbriz era prin apropiere și l-am întrebat unde pot plăti amenda. Mi-a explicat, într-o engleză foarte bună, cum se plătește parcarea, cât costă și între ce ore e gratuită, iar amenda pe care mi-o tăiase deja a băgat-o în buzunar, spunându-mi că nu trebuie să o plătesc. Am insistat s-o plătesc, dar a refuzat categoric – polonez căpos, nu ca ai noștri, care clipesc din ochi, gata oricând să se înțeleagă: „V-am tăiat deja amenda, e mai complicat… deci cum să facem?” Polonezul ăsta onest și amabil m-a inspirat ca pe viitor să-mi plătesc taxele de parcare. În Polonia.
Și tot în vară am fost în Myanmar, unde am întâlnit două fete de la care se poate învăța câte ceva. Prima, ghida din Mandalay, abia terminase facultatea. Plimba turiști străini – o ocupație aflată la început într-o țară care abia ieșea dintr-o dictatură militară ce ținuse granițele închise. Ne-a povestit că a stat 60 de zile închisă, timp în care fusese bătută sistematic, dar vorbea despre asta cu aerul că nu ei, ci altcuiva i se întâmplase asta. Nu a revenit niciodată asupra acestui episod; a preferat în schimb să ne laude Birmania și ne-a îndemnat să vedem cât de mult putem din frumoasa ei țară. Poate într-o zi o să reușesc și eu să-i spun unui străin că România e o țară frumoasă, ce merită vizitată, în loc să repet mecanic că e o țară știți voi cum, că și voi folosiți expresia aia.
A doua birmaneză era o fetiță, nu cred că avea mai mult de 10 ani. Aștepta în stația de șarete colorate apariția turiștilor străini și încerca să le vândă nimicuri. Cum turiștii se grăbeau să tocmească șareta și să plece spre templele pierdute în junglă, ea și restul micilor comercianți nu apucau să vândă nimic. Se urcau însă pe biciclete și urmau șaretele cu turiști, fiecare dintre ei pedalând în spatele uneia. Am mers vreo 10 kilometri pe un drum de pământ, hurducându-ne îngrozitor, urmați îndeaproape de micuța noastră prietenă. „Mi se pare incredibil”, i-am spus tovarășului meu de șaretă, „că fata asta pedalează atâția kilometri fără să știe dacă vom cumpăra sau nu ceva”. Acum, la o jumătate de an distanță, cred că știu ce gândea și ea în timp ce pedala în urma noastră: „Mi se pare încredibil că farangii ăștia se întreabă de ce mă țin după ei din moment ce nu știu dacă vor cumpăra sau nu ceva. Sunt atât de impresionați, încât pun pariu că fiecare dintre ei o să cumpere de cel puțin 20 de dolari”. Și chiar așa a și fost. A vârât banii într-un buzunăraș și a plecat înapoi, spre stația de eco-taxiuri colorate, pedalând alene și cântând încetișor.
În fine, în decembrie am fost în Israel. Și acolo am cunoscut oameni interesanți, de la care am învățat câteva lucruri, dar din păcate nu vă pot spune mai multe – asta deja costă bani.
O să spuneți: „Păi sigur, îți permiți să te plimbi, tu ești blogger. Câștigi o grămadă de bani, nu ca noi, niște amărâți de corporatiști care abia își permit șapte, opt week-end-uri în Vamă pe an”. Ei bine, uitați-vă puțin la clipul ăsta.
Dacă m-ar fi invitat și pe mine să joc în filmuleț, în dreptul meu ar fi scris „prea sărac”. Și totuși, în 2014 am vizitat nouă țări și trei continente. Cum am făcut? În primul rând, am renunțat la absolut tot ce se putea renunța și am trecut călătoriile în capul listei. Am renunțat la week-end-urile în Vama Veche, care înseamnă mulți bani aruncați aiurea – oricum trei sferturi din timp habar n-ai unde ești. Mi-am luat biletul de avion cu trei luni înainte, fără să am habar de unde o să scot până la urmă și restul de bani. Și m-am lăsat de fumat, lucru care m-a ajutat să economisesc, într-un singur an, 10.800 de lei. Adică o săptămână în Zanzibar, una în Serengeti și una în Polonia, la Cracovia și Auschwitz.
Acum îmi pare rău că nu fumam mai mult, că făceam și-o Cubă.
PS: Vedeți că nici anul ăsta nu fumez, așa că rămâneți pe Daily Cotcodac, am deja în plan două Cotco Trip-uri în care mă gândesc să vă iau și pe voi, cititorii. Sper că încăpem toți într-un microbuz.
La doar două pachete pe săptămână, nu economisex nici de-un sejur pe Insula Șerpilor. Iar în Vamă nu merg, că de-mbatat în pielea goală pot și-acasa. Alte metode de economisire mai știi?
Domnu’ Mogul, pentru corporatiștii nefumatori ce planuri de economisire sugerati?
cârcotașilor … cine a fost cuminte a primit text de la iepurași
Ştiam io că fac ceva greşit! Nu m-am apucat de fumat la vremea potrivită.
Anul acesta ai putea merge la doc I.Ş.. Cazarea ar fi mocca, iar cu banii economisiti ai putea merge un week-end in Vama sau … sa-i investesti cu succes in niste texte.
Am inteles, m-apuc de fumat, ca tot am copii mici si nu pot merge in excursii, si renunt la fumat cand cresc si ei mai mari.
Am impresia că va trebui să fac și un loc pentru fumat pe Daily Cotcodac, că de câte ori mă uit la trafic sunteți toți afară, la țigară.
Trebuie să dăm ca exemplu pozitiv şi poporul român cititor de bloguri.
Poporul român a ales să nu apese pe butonul de donaţii.
S-au împuşcat astfel doi iepuri:
– poporul a rămas cu banii în buzunar;
– mogulul nu a mai avut bani de ţigări şi de Vama Veche şi s-a lăsat, bravo lui.
Bine, asta nu exclude adevărul că bărbaţii se maturizează cam după 40 de ani.
PS: nu suntem la ţigară.
Eu, de exemplu, îmi setasem în telefon o alarmă pentru peste 3 săptămâni, cînd credeam că o să apară următorul articol.
Este?
Nedu Merit: cred că asta a făcut și Dan1, că n-a apărut nici până la ora asta. Or, la el trollingul de dimineață e ca la noi cafeaua, așa se pune pe picioare.
offf, trebuie sa ma apuc de fumat, si apoi sa ma las ca sa economisesc si eu niste bani
Nedu Merit: mă bucur că ai readus în discuție butonul de donații.
O p…a mare ca “la corporație: poți să nu faci nimic toată ziua, important e să fii bine îmbrăcat” enerveaza-ma de dimineata :))
Dacă insistai nițel pe textul ăsta, îți ieșea de-o carte de călătorii. Dar tu- nu și nu, batman, batman. Tu vrei să fii blogger sărac, nu scriitor de succes.
@JULIUS: Eram la tigara bre, ca io nu m-am lasat!
Auzi, da’ parca noi îti recomandasem Statul Islamic…
Ina, da, fata, ce saraci sunt bloggerii astia de o tin din excursie exotica in excursie exotica. :))
RoseN, tu eşti corporatistă?! Sunt răvăşit, credeam că eşti prim-balerină la Opera din Cluj… =((
Si zici ca e frumos in Birmania?
Si eu m-am lasat de fumat dar mi-a luat un pic de timp sa inteleg ca m-am lasat degeaba, sunt insurat.
Acum nici nu ma mai pot apuca.
Un alt avantaj ca te-ai lasat de fumat e si faptul ca hainele nu miros a tutun si le poti spala mai rar. Faci economie la detergent, balsam, curent electric, etc…
Autobuzu’ ala are si niste locuri de fumatori?
Bogho: foarte. Dacă vrei te pun în legătură cu oamenii cu care am fost eu. Sau mai bine hai în Cuba, am auzit că și acolo ar fi destul de frumos 😛
Unul dintre motivele pentru care si eu m-am lasat de fumat…este ca vreau sa calatoresc mai mult…pentru mine, Easy Way To Stop Smoking, scrisa de Allen Carr a fost salvarea.:)
Pfuai, ca-n vremurile bune! Like& Share plus comentariu, fara sa citesc textul! =)))
Stephanie: definește „vremuri bune”: când scria Doc sau când scria Raețchi?
Ma, numai la textele tale dadeam like&share& comentariu fara sa citesc! Textele lu’ domnii Sendroiu si Raetchi le citeam intotdeauna cu placere! =))))))
Stephanie: like&share&comentariu&butonul de donatii și e ok, poți citi cu plăcere cu vrei tu :)))))
Julius, apropo, ţi s-a schimbat avatarul din cauză că te-ai lăsat de fumat?
Măăăăă, da’ noi avem aicea cîte două butoane de like! Uraaaaa!
Ina: întreabă-l pe dl. IT-ist actual de ce avem două…
Lasa, ma, ca nu strica, mai intra si blonde pe-aci. Poate vor sa dea like, poate nu.
Ce s-a demodat lumea. Pana acum iti dadea sfaturi ce sa faci cu banii economisiti, dar iata ca nu mai e cazul. Unii ar fi zis sa platesti autori pt a avea texte zilnice, altii ar fi vrut sa platesti o petrecere de 6 ani (pana in martie mai e putin, daca renunti si la bautura poti face rost de bani)
Mă, o dată pe luna asta mă duc la muncă şi pac! text adevărat pe DC!
Treabă-i asta?
PS: nu fumez, nu beau cafea, nu beau alcool, nu fac excese alimentare, nu-mi cumpăr ţoale la promoţii pe motiv de ”să fie” şi nici nu alerg dupE pantofi.
Pliiiiiiiiz Mare Mogul, zi-mi te rog de unde să economisex ca să poci vizita şi eu minunăţiile lumii?
cei care intreaba cum sa economiseasca sa aiba in vedere cateva puncte: mogulul nu e angajat, nu e insurat si nici logodit deci punctul principal de aruncat bani nu exista.
Și zici că vii de la Auschwitz?
Hm, nu prea cred! Ești cam dolofan…
@Belle d”Imagination: Duaaamne Belle, cum poate trai cineva fara sa bea, sa fumeze si sa bage la ghiozdan ca spartu’? De cafea nici nu mai zic!
În sfârsit! Începusem să mă simt aici ca la şcoală: fără rost!:D
Mă bucur că toti amicii sunt prezenţi, chiar ca-n vremurile bune!
Mogulule, cine e Boby de pe tricoul tău?
@ErRon Eu 🙂
Daca apare un text nou pana luni suntem cu totii in delir. Mai ales fetele, vor lesina precum la concertele lui Bon Jovi, Skid Row.
Foarte misto! Ce chestie, credeam ca te-ai lasat de scris…
Petreanu: dacă mai stăteam câteva luni cu salariul pe care mi-l ofereai cu generozitate la Jurnalul Național, chiar că mă lăsam.
Julius, nu fumez, deci nu pot veni in Cuba. Dar iti pot reintoarce oferta cu o invitatie la un gratar acasa la mine.
Eu plec duminica impreuna cu sotul in Targu Mures. (Nu e Cuba, e Romania, dar mai avem locuri libere daca sunt doritori…)
@bogho: fugi, nene! Doar nu vrei sa dau 1500 – 2000 de euro pe un grătar!
da fumai, nu gluma! 2 pachete la zi, e normal sa ”realease”.
Stii bine ca nu as cere asa mult, dar trebuie sa rezolvi cu transportul pana unde stau.
@Julius: Pe ăsta l-ai prins într-un colț mai întunecos?
http://www.gandul.info/magazin/daniel-buzdugan-a-ajuns-de-urgenta-la-spital-13782331
asa cewa nu am pomenit
decat ca asta era sa moara in aviion
Dan1, se poate, se poate. Şi pe alocuri chiar bine.
😀
Fraaate, obositule, tu stii cine e Toader? Stii cum a ajuns el in spam?
Dar chiar nu se mai găsește puțin loc lângă dl T?
O grămadă de text și comentarii pt un articol “promo”.
@Adrian: Se gaseste, dar cine sa gaseasca? Julius? Din Statul Islamic? Unde l-am trimis noi? =))
“JULIUS 26/06/2010 @ 01:24
@someone(aka Vlad Petreanu): balsoi turist, deci… era bun si ceausescu, ca macar nu se plimba nimeni, nu ca acu’, numa’ ăi bogati…”
http://www.dailycotcodac.ro/2010/06/petreanu-prieten-si-artist/
@obositu”
Cred că ar fi trebuit să te intitulezi obositorul.
Dar nu înţeleg de unde a ajuns trăscăul să zburde printre neuronii mei. Că eu în niciun caz nu consum aşa ceva. Ca să nu mai zic că la cât alcool mănânc eu pe an nici nu se pune să mă bagi la ”consumatori”.
Da, am folosit corect termenul mâncat, nu băut. Fiindcă friptura în vin nu se bea ci se mănâncă. Plus că vinul şi berea au fost trecute la alimente.
@Belle d”Imagination: Haaai Belle, nu mânca alcool, trage o dusca acolo, bre! Ca ele este alimente, deci da?! :))
Băi frate, n-am atîta memorie RAM cît i-ar trebui calculatorului să afişeze bunătate de articol luuuuung şi mulţime de comentarii.
E ceva în aer. Sau se întîmplă ceva ciudat cu saitu ăsta de cultură.
Nu băgăm şi noi articol nou, că deja mă duc pe la vecine să fac lectură ???
Uite, băgăm o glumă de-aia:
De cînd a revenit mogulul înapoi pe firmamentul dailycotcodac, am început să conspectăm printre comentarii pentru a ne reface stocul de glume.
Imi amintesc atunci cand inca fumai si te luai de aia care se bagau in seama pe facebook cu motivationale gen: daca nu ai fuma ai putea economisi intr-o viata atata cat sa iti ajunga sa iti cumperi un ferrari (sau altele). Intre timp te-ai lasat, deci vad ca motivationalele si-au facut treaba 😉
Sefu’ ! Pentru Greece all inclusive ma las de mancat.
[…] da: dar ceea ce m-a impresionat zilele astea a fost un articol de pe Daily Cotcodac (pe unde nu mai intrasem de multă vreme) în care autorul îşi face recenzia […]