Toamna anului 1709 a scos la lumină o mulţime de taine ale comunităţii maghiare din cartierul braşovean Blumăna. Notarul sas al oraşului a trebuit să consemneze o grămadă de tâmpenii debitate de mai mulţi martori împotriva numitei Ersok Katona, acuzată de vrăjitorie.

Majoritatea mărturiilor sunt neinteresante, provin de la bărbaţi care jurau pe cruce că au văzut-o noaptea pe Ersok, despletită şi dezbrăcată. Nu are rost să le redau aici, de fapt nătărăii asta le spuneau nevestelor: „Da dragă, am văzut-o pe Ersok goală, sigur e vrăjitoare, doar nu crezi că-i curvă?!?”

Mult mai interesante sunt depoziţiile unguroaicelor. Soţia lui Sipos Janos spunea: „acum zece ani, când am ieşit dimineaţa am văzut o persoană dezbrăcată, cu părul despletit, cu o flacără în mână, cobora dealul pe o sanie şi a intrat la Ersok, eu am crezut-o întotdeauna o vrăjitoare”.

Soţia lui Torok Marton povestea că Ersok „a venit la mine şi mi-a sucit gâtul într-o parte şi a plecat, de atunci capul nu-mi mai este drept” (o cocoşată strâmbă şi mincinoasă). Nu doar bărbaţii o vedeau goală pe vrăjitoarea Ersok; Katta Bartos mărturisea că într-o noapte Ersok a venit lângă patul ei dezbrăcată şi despletită, cu o jumătate de găină.

Vrăjitoarea a vrut să-i dea să mănânce lui Katta Bartos (care probabil era la dietă şi nu mâncă după orele 18:00) iar în urma refuzului i-a îndesat pe gât pene de găină, după care a vrut să-şi lege victima de picioare. Biata Katta Bartos a fost salvată de soţul vrăjitoarei, Janos, care şi-a alungat plimbăreaţa consoartă şi a oferit nişte sfaturi gratis privind înlocuirea salbei de usturoi de la uşă.

De departe însă mărturia cea mai delirantă aparţine soţilor Nagy. Nevasta lui Nagy Marton a povestit cum într-o noapte s-a trezit lângă pat cu ajutorul călăului care voia s-o lege de picioare, iar în spatele acestuia stătea Ersok care îl îndemna să se mişte mai repede (de notat: ajutorul de călău vorbea cu Ersok în română). Nu e clar de ce au plecat brusc cei doi farmazoni, cert e că soţii Nagy au ieşit în zbierând în stradă în puterea nopţii. (Probabil că doamna Nagy a fost vizitată în noaptea respectivă de vreun românaş vânjos, dar în nici un caz nu cred că i-a legat picioarele, mai degrabă i le-a răscrăcit; de notat şi fetişul cu bondage printre unguroaicele braşovene de la 1709).

După ce şi-a crezut pe cuvânt nevasta în povestea cu vocea de român în mijlocul nopţii, Nagy Marton a fost şi el vizitat de Ersok, care „a venit în casă la mine cu o ţepuşă de carne şi m-a înţepat în fund şi a dispărut prin uşa închisă”.

Deosebit de inteligent, Nagy Marton a încercat să se vindece cu „gunoi de om”, adică şi-a pus căcat pe rană. După cinci zile i-a apărut „un fir de păr roşu, o bucată de carne de berbec şi sânge”. Nu ştim ce a făcut luminatul Nagy Marton cu bucata de carne de berbec, din păcate a ales să nu-şi patenteze capacitatea de producţie.

P.S. Din fericire Ersok a scăpat cu viaţă, se pare că a fost expulzată din Braşov.