Beni Goace

Supravieţuitorul / Lone Survivor (acţiune, commando, 2013)
Regia: Peter Berg
Cu: Mark Wahlberg, Eric Bana, Taylor Kitsch, Ben Foster

Eşti băiat?* Îţi plac armele şi filmele cu băieţăreală, gen “Alpha Team, cover! Bravo Team, go! Fire in the hole! Tango down!”? Eşti filoamerican sau, mă rog, nu borăşti instant la propagandă din aia cusută cu aţă albă, cu soldatul american care şi-ar da fără să clipească viaţa pentru patrie, atît pe a lui cît şi pe a altor zeci sau sute de soldaţi neamericani? Perfect! Atunci înseamnă că ai un film bun de văzut în weekend. Îi zice Lone Survivor / Supravieţuitorul şi l-au marketat ca fiind “inspirat dintr-un caz real”.

Dar, iată formaţiile… (© Dumitru Pelican, Radio România, emisiunea “Minut cu minut”, 1987)

În jumătatea din stînga a terenului: oaspeţii. Bronzaţi, veseli din cale-afară, înarmaţi pînă-n dinţi şi într-o formă fizică deosebită, echipa Navy SEAL de la Clubul US Marines, aflată într-un scurt cantonament în ţara total nevecină şi cu atît mai puţin prietenă Afganistan.

În cealaltă jumătate dar, practic, pă peste tot şi de jur împrejur, “Suntem peste tot aaacaaasă/ Porţiile de humus ni seee deeeschiiid!”, se află gazdele. Pentru publicul american: “afganistanii”. Destul de bronzaţi şi ei. Cu bărbi, Kalaşnikoave şi purtînd toţi ţoale nou-nouţe, de la magazinele cu desfacere H&M, Bershka şi Zara for Women Kabul. Că bugetul filmului a avut şapte zerouri după cifra 4. Misiunea americanilor: să lichideze un element terorist care află în vizită de lucru la o tabără de talibani din imediata apropiere. Din nefericire – în cazul în care vorbim din punctul de vedere al creştinilor – în acea zi, Dumnezeu nu era orientat cu faţa înspre teatrul de operaţiuni militare din Afganistan. Există informaţia, pe surse, că Dînsul tocmai comandase de la arăbesc, şi era supărat că nu-I puseseră şi lipie.

Aşadar, cei patru soldaţi speciali SEAL deplasaţi în teren, care deja ocupaseră o poziţie strategică pe versantul unui munte, deasupra taberei inamice, întîmpină următorul cumul de factori:

1) poziţia ocupată se dovedeşte atît de strategică încît ţinta nu se află în bătaia lunetistului,
2) canci semnal radio între munţi pentru a cere ajutor sau noi instrucţiuni,
3) nexam semnal de la satelit pe telefonul mobil Iridium din dotare
4) în plus, în timp ce se scărpinau ei în cap a nehotărîre, sunt descoperiţi, precum victimele accidentului aerian de mai deunăzi, de clasicul cioban, plus turma de căpriţe aferentă.

Mori, Assange!

Aici, lipsa de acţiune se opreşte timp de o jumătate de oră în care cei patru soldaţi americani poartă un dialog absolut incredibil (incredibil pentru cei care au mai deschis la viaţa lor un WikiLeaks şi au mai făcut un cornet) dacă să-i lichideze sau să-i lase în pace pe cei care le-au compromis în mod involuntar poziţia. Contrar a ceea ce ştiam din alte filme cu soldaţi americani, înregistrări care însă nu au depăşit studiourile YouTube, decizia a fost în favoarea căpriţelor. De aici încolo filmul urmează reţeta Rambo, doar că exact invers. Cei patru soldaţi universali înarmaţi pînă în gît o rup la fugă cu circa două sute de turbane cu AK-47 după ei, dacă ne întrebaţi pe noi, sau cu vreo mie cinci sute, dacă o întrebaţi pe Roberta Anastase.

La fel ca în cazul avionului prăbuşit în Apuseni, şi aici tehnologia ultramodernă este ajunsă din urmă şi apoi bătută la cur de know how-ul bazat pe opinci şi şalvari a răzeşilor talibani din oastea lui Ahmad Shah, căpetenia teroristă de care făceam vorbire mai sus. Urmează jumătate de film în care americanii realizează că expresia “fuga e sănătoasă” nu e valabilă în cazul în care terenul e extrem de accidentat şi în urma ta se trage cu aruncătoare RPG.

Mori, Schumachere! Mori, Huidule!

Aşa că cei patru muşchetari americani îşi dau foc la călcîie. Sar în prăpastii, se lovesc de bolovani cum au văzut la domnul Schumacher, iau copaci în freză cum au învăţat de la domnul Huidu. Se rostogolesc, îşi rup oasele, îşi pierd armele în cădere, dar rezistă… Sunt împuşcaţi mortal, cad, dar se ridică şi trag în continuare, din fugă, dînd numai headshot-uri, chiar dacă ei sunt jos în rîpă, în timp ce inamicul îi atacă de pe coastă. La un moment dat chiar mor, pentru că, nu-i aşa, cît poţi trăi cu un glonte în ceafă? Dar tot nu se lasă… Îndeasă pămînt de pe jos în răni, îşi scot schijele din picior cu cuţitul… Apoi se ridică şi aleargă în continuare, cu fracturi deschise care vor face medicii din sală să se ridice şi să plece acasă înjurînd. Evident, vor trage în continuare, cu armele pe care le-au pierdut în urmă cu zece minute, atunci cînd au căzut în prima prăpastie.

(întrerupem acest text pentru un scurt moment publicitar: Nu ezitaţi să apelaţi cu încredere la trupele SEAL! Au apărut şi la tv. Au fost plecaţi şi în străinătate! Au scos argintul viu şi Bin Laden-ul mort! Folosiţi SEAL!)

Din acest moment, filmările la Die Hard 6 nu mai au nici un sens, iar Bruce Willis poate să iasă lejer la pensie. Dar n-aş vrea să vă stric surpriza, aşa că n-am să vă spun cum se termină fuga celor patru soldaţi americani din filmul intitulat extrem de subtil Supravieţuitorul.

*Nu? Atunci, înseamnă că eşti fată. Semnat: Cpt.Obvious, US Navy. În acest caz, nu citiţi mai departe. Vă recomandăm, în schimb, cu încredere filmul August: Osage County.

Te trailers bahtalo:

Hai cu galeria: