Julius Constantinescu

Suntem în vara lui 30 î.Hr. Se împlineşte aproape un an de când Marc Antoniu, unul dintre cei mai capabili şi iubiţi general pe care i-a avut vreodată Roma, suferă de o depresie cruntă. Când nu bea până nu mai ştie de el (am uitat să vă spun, Marc Antoniu a fost şi unul dintre cei mai capabili beţivani pe care i-a avut vreodată Roma), se plimbă pe digurile Alexandriei, căinându-se: „Pe Bacchus, nu mi-era mai bine mie singur?” În ziua de 1 august, într-un moment de demnitate, Marc Antoniu comite un gest salutar, de care bărbaţii însuraţi din ziua de astăzi nu par să mai fie în stare: se sinucide. Să vedem însă și cum s-a ajuns aici (așa, de chestie; dacă sunteți însurați, oricum nu mai puteți dispune de propria viață după bunul plac).

Marc Antoniu atacă testamentul lui Cezar

În anul 44 î.Hr., iubitul dictator şi părinte al patriei Iulius Cezar se stinge în braţele celor dragi, care încercau să-l ţină în picioare pentru ca restul colegilor să-l poată lovi cu pumnalele. Suntem la începutul unor lungi ani de luptă crâncenă pentru putere, la capătul cărora avem doi finalişti: Marc Antoniu, prieten și strălucit general al dictatorului defunct, și tânărul Octavian, adoptat prin testament și desemnat moștenitor de către același dictator. Octavian stăpâneşte Occidentul, iar Marc Antoniu Orientul – incluzând-o aici şi pe Cleopatra, regina Egiptului (pe asta Cezar uitase să i-o lase prin testament lui Octavian, așa că Antoniu se simte dator să continue munca prietenului său).

Războiul rece dintre cei doi ia sfârşit în anul 31 î. Hr. – sosise timpul să se scoată săbiile pe masă. Octavian și Antoniu se înfruntă la Actium, în Grecia (nu, nu e lângă Halkidiki; e fix pe partea cealaltă a Greciei, şi mult mai la sud). Cele două armate sunt aproximativ egale numeric, dar Marc Antoniu are o piatră de gât: Cleopatra însăși, în fruntea capabilei flote egipteane, ținuse să-i ofere neprețuitul său sprijin.

“Mai stăm mult la bătălie, Antoniu?”

Prins în fundătură de Octavian și cu liniile de aprovizionare tăiate, Antoniu are de ales între a se retrage prin Grecia înspre Asia sau a încerca să-l forțeze pe Octavian să dea bătălia pe uscat. E un comandant mai bun decât Agrippa, cel mai bun general al lui Octavian, și singura șansă de a învinge e lupta pe uscat – pe mare e într-o inferioritate de 1:2 față de flota lui Octavian.

„Reconstituirea bătăliei de la Actium“, un spectacol care s-a jucat cu succes la Roma multă vreme, fiind scos din repertoriu abia când actorii creştini au devenit noua senzaţie a Circului.

Cu o Cleopatră care voia să plece pe mare spre Egipt (se răzgândise, nu-i mai plăcea la bătălie) și confruntat cu dezertări masive la inamic, care riscau să-l lase în scurt timp fără armată, Antoniu n-are de ales și acceptă bătălia pe mare. Însăși strategia de luptă e făcută astfel încât flancul stâng, cel al Cleopatrei, să poată scăpa din blocadă. Bătălia n-are nici un suspans: Cleopatra fuge spre Egipt, Antoniu schimbă vasul în toiul luptei și fuge după ea (probabil că să nu-i facă scandal că stă cu băieții la bătălie în loc să-i facă și ei un picuț de masaj la tălpi), iar soldații săi încheie imediat bătălia printr-o fraternizare spontană cu soldații lui Octavian. Practic, cel mai capabil general roman a pierdut un imperiu într-o bătălie care aproape că nici n-a avut loc.

Octavian îi sileşte să se sinucidă din dragoste

Știu, cititoarele noastre vor fi plângând deja încetișor, pradă emoției de nestăpânit: „Doamne, cât a iubit-o! A lăsat un imperiu pentru ea! Și eu, nefericita de mine, m-am măritat cu Costel…”

Va fi iubit-o, imbecilul. Pe 1 august 31 î.Hr., când Octavian ajunsese la porțile Alexandriei, Marc Antoniu s-a sinucis, fără să aibă habar că scumpa lui Cleo își negociase îndelung tronul cu noul stăpân al Romei și că nu se va sinucide din dragoste pentru el, ci abia atunci când va înțelege că Octavian o vrea în viață doar pentru a o târî în urma carului său triumfal.

Jean-Bernard Duvivier – “Cleopatra Captured by Roman Soldiers after the Death of Mark Antony”

Şi cititorii noștri vor fi plângând deja încetișor, pradă emoției de nestăpânit: „Doamne, cât a iubit-o! Și ea, curva dracului…”

Text apărut în ziarul “Daily Cotcodac – Istoria amuzantă”, editat împreună cu Viasat History România.