Aventurile bravului Peugeot Švejk
Julius
Pe vremea când eram doar un jurnalist sărac nevoit să-şi ia trei slujbe ca să-şi poată plăti o chirie mizerabilă, locuiam în cartierul Dristor (nu ca acum, când sunt un blogger prosper şi îmi permit să stau în Berceni, la o azvârlitură de băţ de Florin Salam). Mai bine de 4 ani cât am stat acolo, principala mea grijă a fost maşina (bine, şi să nu fiu jefuit; noroc că Pisi nu poftea totuşi prea des noaptea la şaormă). Pe lângă faptul că eram mai mereu în alertă să nu-mi ridice Prigoană maşina, trebuia să stau cu ochii şi pe vecini, căci locatarul de Dristor are un simţ al proprietăţii ceva de speriat – ale lui erau şi aleile din spatele blocului, şi trotuarele, şi terenul viran de vizavi şi, în general, orice locşor unde se poate parca o maşină.
Prima oară m-am împrietenit cu un instructor auto de la şcoala de şoferi Teo – parcasem pe trotuarul său şi a ţinut să-şi marcheze teritoriul rupându-mi un braţ de ştergător. Fiind mai nou în Bucureşti, nu i-am tras o mamă de bătaie, ci am luat bucata ruptă de metal, am vârât-o într-o pungă şi m-am dus cu ea la Secţia 12. În mintea mea, cunoscând făptaşul, nu rămânea decât ca domnii poliţişti să compare amprentele de pe braţul de ştergător cu cele ale lui şi iaca dovada infracţiunii de distrugere. M-au uşuit scurt: dânşii erau ocupaţi să nu rezolve jafuri şi spargeri din apartamente, nu aveau timp să nu rezolve şi cazuri de distrugere.
A doua oară nu m-am împrietenit cu nimeni – tipul care mi-a lovit maşina în parcare făcându-mi praf haionul a uitat să-mi lase numărul lui telefon.
Cât despre domnişoara ce parcase în spatele meu şi mi-a râcâit partea din dreapta spate, probabil că nici nu şi-a dat seama – o fi crezut că aşa pleacă maşinile de pe loc, mai greu.
De fiecare dată m-a salvat poliţa Casco. Haionul, cel puţin, a costat o avere, îmi mai trebuiau încă trei slujbe ca să-l pot plăti.
Cititorii mai atenţi la detalii, care vor fi observat din capul locului că acest text e încadrat la categoria “Promo”, se vor fi luminat deja: textul ăsta e o reclamă la poliţele Casco. Ba cei mai vigilenţi dintre dânşii – cum ar fi, de pildă, Dan1 – vor fi mers deja mai departe cu deducţiile: “Sigur s-a întâlnit Julius aseară cu Ţiriac la Mariott. Să vezi că ne bagă pe gât asigurări de-alea scumpele!”
Nu e deloc aşa. Textul ăsta e o reclamă pentru cauciucuri de iarnă, fiindcă, dacă nu ştiţi deja, societăţile de asigurări au anunţat că nu vor plăti nici o despăgubire dacă posesorul poliţei nu are cauciucuri de iarnă pe maşină.
Şi, credeţi-mă, ăştia ar face orice să nu plătească. Mi-a zis chiar Ţiriac, aseară.
Citeşte şi:
Cum m-am întâlnit cu un Autor Necunoscut
LOGICOP
Şi eu sunt prietenă cu mai toţi domnii poliţişti de la 112. Permanent le dau vara de lucru. ”112, ce urgenţă aveţi? Tulburarea liniştii publice şi blocarea bulevardului Decebal de către ăia care nu mai au loc pe Dorobanţi şi vin aici să-mi strice mie somnul de frumuşaţă”
Julius. cu gume d’astea poti accelera in siguranta cand treci pe langa Starea Civila?
Eu am crezut ca articolul asta e reclama pentru Florin Salam
Eu credeam ca e reclama la Sectia 12 de politie…
Inca misunati pe aici? 😀 bine sanatosi toti? mai puteti citi de caldura asta inabusitoare? :))
hai ca v-am scris si eu ceva sa nu cumva sa va plicti in aceasta minunata ultima zi din viata voastra =))
http://www.adelahriscu.ro/2012/12/alte-vremuri-alta-apocalipsa.html
aha, aha…dar despre chestia aia mayasa nimic?
@Rower: si nici nu derapeaza ;))
Julica, sper ca maine ne povestesti cum ti-ai petrecut tu Apocalipsa 😀 sigur va fi amuzant 😀
(oare ce nu-i in regula cu propozitia de mai sus…hmmm :-?)
Apocalipsa asta sigur e femeie, se cam lasa asteptata
pe vremea aia aveai masina, nu Peugeot, ca acum. Bine, pe vremea aia aveai si servici, deci se explica si existenta masinii. 8-X
Eu am renunţat la CASCO după primul an. Un copchil îmi crăpase parbrizul în parcare urcându-se pe el cu picioarele (da, nu mai sunt copiii ăia dinainte de revoluţie, 10 bucăţi la 30 de kile, acum unul singur bate suta dacă e oleacă mai în etate) şi madam de la Asigurări mi-a spus să declar că mi-a sărit criblură, pe drum. Ori eu, pe banii mei, să mai şi mint, mi s-a părut peste poate…
HAPPY APOCALYPSE DAY everybody 😀 o prajitura, ceva? 😀
stiu ca aici sunt iubitori de pisicute: http://www.youtube.com/watch?annotation_id=annotation_503358&feature=iv&src_vid=2JtVh_9hPh8&v=3oem-M2tQU4
cu sunet obligatoriu
@RoseN: E prăjitura ta? Pare o pictură de Van Gogh. 😛
@Cms: a mea ar fi fost cu zmeura 😀
Eu nu stiam faza cu cauciucurile. Dar este posibil pentru ca acum nu mai poti pacalii asa usor societatile de asigurari, care oricum platesc destul de greu dosarul de dauna. Mai bine sa va feriti de daune.
@Fratele Andryusha:
nu vreau sa stiu ce se intampla daca se urca o femeie cu picioarele pe parbrizul tau 🙂
@unmihai: Mai bine pe parbriz decat pe pedale :))
@unmihai: Depinde de femeie. Dacă era din aia fan McDonald’s, îmi rupea şi blocul motor, probabil.
@unmihai: Am auzit ca sunt spalatorii auto de-alea… mai tailandeze, asea… unde spala parbrizul
cu ţâţ. Poate acolo i l-au spart si el da vina pe bietu’ copchil! =))@Dan1: haha, cata generozitate: sa oferi masinii tale o spalatura tailandeza de parbriz. dar eu tot nu inteleg cum de exista barbati care ofera masinii o spalatura tailandeza in loc sa-si ofere lor insisi un masaj tailandez direct pe pielicica. hm… sau chestia cu masina e doar incalzirea? :-/
@Dan1: :))
@Grey Cat: din acelasi motiv pentru care masina inseamna mai mult decit partenera de viata, decit familia etc .. parca poti sa ai pretentii ..
@Grey Cat: Daca în timpul încalzirii îti sparge o… o angajata parbrizul
cu ţâţ, nu-ti mai trebuie si masaj! =))@Dan1:
Eu sunt om serios, nu particip la spectacole degradante pentru specia căreia, cu oarecare jenă uneori, îi aparţin.
Eu ma feresc, dar dau altii cu masina in masina mea 🙁
A propos de haion si de asigurari:intra unul cu o raba in masina mea parcata cat se poate de regulamentar in fata blocului (omul dadea cu spatele si n-avea retrovizoare, e de-nteles). Nu eram acasa in ziua aia, fiind plecat cu treburi in alt oras. Vecinii il vad, il opresc, cheama politia (pe vremea aia inca mai aveai nevoie de constatare de la ei).Cand ajung acasa a doua zi, ma astepta deja procesul verbal de constatare, pe care n-am avut inspiratia sa-l citesc in amanunt, avand totala incredere in abilitatile organului de a intocmi un proces verbal.
Iau constatarea + RCA-ul rabei si fuga la asigurator. Ii dau dosarul il studiaza si-mi spune senin si chiar putin amuzat ca nu-mi poate plati reparatiile, pentru ca eu am Dacia 1310 berlina. Da, iar politistul mentionase, intre alte chestii avariate, haionul… Trei zile am stat pe capul lui pana sa admita ca acea constatare este valida…
@dyers_eve: E foarte simplu: trebuia sa iei un haion de la dezmembrari si sa le spui ca-l aveai în portbagaj! :))
@Julius: Tu ai doua Peugeot-uri? Ca pe ala verde parca-l chema FIFI. =))
@Dan1: Cu umilinta trebuie sa recunosc ca nici habar n-aveam ce-i ala haion, am zis ca-i o chestie stricata intre altele cu denumiri la fel de impozante. Spoiler, cardan, gen. 🙂
@Fratele Andryusha: Eu credeam ca esti barbat 🙂
@Alt Marian: Şi eu credeam că cititorii DC au ceva în cap, mai ales când se apucă să şi comenteze, dar experienţa m-a învăţat că nu-i întotdeauna adevărat…
Buna observatie …
De aceea voi comenta un pic fraza intiala: “nu particip la spectacole degradante pentru specia căreia, cu oarecare jenă uneori, îi aparţin”, chiar cu riscul de a fi off-topic. Desi vorba latinului “Naturalia non turpia” ar fi avut ceva semnificatie la spectacolul respectiv sunt sigur ca nu s-ar fi potrivit în contextul ideii anterioare.
În Bucurestii post-mineriadei a fost înfiintat primul sexy-bar din România post-revolutionara. Evenimentul nu a putut scapa proaspetei mass-media dornica de senzational, si a fost amplu descris. Nu am participat la deschidere dar pe atunci credeam ce spun ziarele, care în unanimitea de care tocmai scapasem, relatau cum fetele se calcau în picioare care sa intre prima la auditie pentru postul de chelnerita. Fisa postului (job description) prevedea printre altele servirea topless a consumatorilor. Prima idee care mi-a trecut prin cap suna a Creanga: “Goliciunea înconjoara, dar foamea da de-a dreptul”. Din pacate, m-am înselat, o fraza celebra din Napoléon se potriveste mult mai bine.
M-as fi oprit aici, daca nu ar fi fost remarca plina de întelepciune a cuiva care se pare ca stie foarte bine ce fel de cititori are DailyCotcodac. Asadar, pentru cei care au contribuit la perfectionarea experientei lui de viata, voi mai prezenta si niste mici concluzii, gata pre-digerate.
Iata ca niste femele dintr-o specie terestra nu numai ca nu sunt silite, ba chiar se îmbulzesc sa faca un spectacol degradant, pentru masculii aceleaisi specii. Nu murea niciuna de foame, doar tocmai iesisera din foametea ceausista (iar leul înca mai avea valoarea marcii, celebrele inflatii de 200% înca nu începusera), dar vorba unei mame care-si împingea fata mai în fata: “Taci fa, nu fi proasta, vrei sa muncesti toata viata la strung ca mine?”. În aceste conditii, strigatul de lupta proletara a fetelor de la Apaca nici macar o gluma nu mai e (“Nu vrem lei, nu vrem valuta ….”).
PS: pe la mijlocul anilor 90, în plina epoca Iliesciana, femeia de serviciu de la RENEL avea un salariu de doua ori mai mare decât seful meu, prof.dr.ing, conducator de doctorate si cu 35 de ani vechime. Când am plecat în vest si m-au întreabt ce salariu lunar am avut la universitate au râs prieteneste si mi-au spus ca atâta câstiga un meserias pe ora. Nici acum salariile din învatamânt nu sunt prea mari, si as zice ca e un spectacol si mai degradant decât spalatul parbrizului “cu ţâţ.”, macar pentru faptul ca sunt platiti mai prost.
@Alt Marian: Hai Sarbatori Fericite 🙂