Ce rost are?
Alina C.
Pe când lucram la caffeuri, eram ușor de găsit de majoritatea cunoștințelor și prietenilor, mai mult sau mai puțin iubiți de mine. Cine avea drum prin oraș, trecea pe la mine cu oferte de nerefuzat: o cafea, o înghețată, o cireașă.
Aveam însă unii prieteni toxici, cu care ajungeam să mă cunosc mai bine datorită pasiunii comune pentru Internet, pasiune care îi aducea foarte des la caffe și cu care socializam mai mult de nevoie. Așa era Dorin, eternul dezamăgit în dragoste, băiatul care se îndrăgostea fulgerător, aproape în fiecare săptămână. Uneori era vorba de fete pe care le agăța pe Internet fără să le fi văzut vreodată. Săptămâna următoare era vorba de fata care îi scria mailuri iubitului ei, la trei scaune depărtare de Dorin. Sau vreo colegă de-ale lui de serviciu – nu îl încurca cu nimic verigheta de pe degetul ei.
Cel mai mult a ținut iubirea lui sinceră pentru una din prietenele mele. În toate pauzele dintre pasiunile lui fulgerătoare, își amintea de prietena mea și ofta întruna după ea. Acest lucru nu îl împiedica cu nimic să vină la mine cu flori și mărțișoare în februarie și martie, cu căpșuni în luna mai și cu cărți scumpe în restul timpului. Așa am început eu să citesc toate cărțile lui Marquez, Hesse, plus multe altele de care nu-mi mai amintesc. Cum spuneam, oferte de nerefuzat.
Când a rămas în pană de inspirație, Dorin a început să mă aștepte după muncă să-mi arate ce frumos au înfrunzit copacii pe Tâmpa și cu culori interesante au florile din parc la apusul soarelui. În mare parte era inofensiv, doar un suflet sensibil chinuit de soarta nemiloasă. Însă marele lui defect era pesimismul bolnăvicios. Când m-am înscris la facultate, la vârsta la care alții terminaseră și masterate, m-a încurajat cu foc:
– Ce rost are? Doar ca să ai studii superioare? N-o să te ajute la nimic, ai să vezi.
Când mi-am găsit un prieten care mă făcea fericită, a fost alături de mine:
– Ce rost are? Oricum se va termina prost, te va înșela, te va minți. Toți fac așa, ai să vezi.
Când mă pregăteam să merg în concediu la mare:
– Ce rost are? Oricum peste o săptămână te vei întoarce la muncă, o vei lua de la capăt, ba va fi și mai rău, n-o să mai ai chef de muncă.
Orice dram de bucurie, orice zi însorită pălea în compania bunului meu amic, care devenise de nesuportat. M-am hotărât să-i explic că oamenii au nevoie de combustibil pentru a se trezi dimineața, zi de zi, și a merge mai departe, au nevoie de toate acele mici bucurii pe care el le disprețuia și le strica nu doar pentru el, ci și pentru alții. M-a întrebat:
– Ce rost are? Oricum murim…
Am stat atatia ani in Brasov si nu am vazut niciodata copacii infloriti pe Tampa.De fapt rar vedeam Tampa. Cred ca din cauza ca ziua dormeam si noaptea eram la birou (in Tei sau Groapa).
deci…articolul asta…ce rost are ?!?
Ce rost are sa-ti chinui soacra? Oricum moare inaintea ta.
@chocolate: Promiti?
@Sorin: Infrunziti, bre, nu infloriti. Iti zic eu ca ocazional, copacii de pe Tampa au frunze. Dar nu tot timpul.
ce rost are să înfrunzească? oricum le cad frunzele alea, mai devreme sau mai tîrziu…
dacă băiatul ăla s-a însurat vreodată (deși…ce rost avea?), cred că are o viață taaare bună cu nevastă-sa.
…si tenisii sunt extrem de comozi, zau 😉
e deja sambata….
acusi se face luni……
@Alina C.: Din câte am citit până acum, poţi să te consolezi cu faptul că soacra e olecuţă mai optimistă. Să vezi cum ajunge la 90 de ani fără probleme. 😀
Pe acest criteriu nu mi-a placut mie niciodata sa-mi fac patul. Ce rost are? Oricum, in cateva ore vine iar noaptea..
Cred că încep să-l înţeleg pe Dorin. El te iubea şi te-ar fi purtat pe braţe. Ce rost avea să ai o facultate, muncea el şi pentru tine. Ce rost avea să mergi într-un concediu scump, îţi oferea el clipe de neuitat în apartamentul lui. Ce rost avea să-ţi găseşti un prieten, el putea fi totul pentru tine, la jumătate de preţ.
Uite aşa dispar de pe planetă băieţii buni… 😐
Sau, vorba aia, ce rost mai are sa scriu acilişea un comentariu, ca oricum, apare alt post in curand.
Vai, is atat de trist. Şi parca şi tenişii ma strâng.
Şi cand te gandeşti că alţii au chef de jucat…
ce rost are sa participi la concursul de mima cu pisici? oricum ..
@CMS: Ce rost are să aştept datele despre dansul de diseară..
Phoaaaai, unde-am nimerit aaaazi! M-apuca depresia si nu-i decat sambata la pranz. Mai e o zi jumate de weekend, timp berechet de citit, de uitat la seriale pe vplay (cat o mai fi, ca aud ca vor sa-l distruga si pe asta), de mancat bunatati… Da’ cate nu se pot face! Hai, evribadi ciir ap!
@Cms neintelesule :))):))):))):)))
@ c daniel incearca sa mai scurtezi unghiile de la picioare,si o sa-ti fie tenesii comozi 😀
Ce rost are sa mai dau like/share la text,am salvat deja o populatie intreaga de pinguini,in curand va trebui sa-i exterminam,ne-au invadat strazile 🙁
Ce rost are sa participi la concursuri de mima, daca oricum sunt manarite ?
Ce rost are sa dai like daca oricum nu dai play pieselor lui DJ Cotco/ O’Cotco/ Cotcodaev/ Cotcodacio samd?
Ce rost are sa intri pe DC, daca oricum poti asculta cele mai bune poante la Morar si Buzdu ?
Dorine, te-nteleg perfect. Nu eu, ei (adica Toader, Constantin, platitorul german samd) =))
@Belle d”Imagination: Mă găseşti de la opt seara, în Fabrica, poftim! Să vii pregătită cu încălţări de schimb, pentru orice eventualitate.
Ce rost are sa scrie doar Julius?
@Ciprian: Ce rost are butonul de donaţii? 😛
nici azi nu am inceput sa citesc Murakami; acest lucru ma deprima 🙁
ce rost are sa salvezi un pinguin, oricum va muri candva =((
PS: ce rost are sa donezi I Cotko, si-asa cheltuie Jul banii pe un cremsnit care SE TERMINA ATAT DE REPEDE………:((
:)) ehe, ce vremuri.. da’ capsuni n-ai primit? 😛
Eu sunt curioasa ce reactie ar fi avut daca i-ai fi zis: “Ma gandeam sa fac sex cu tine, dar ce rost are, ca cele trei minute (preludiu inclus) trec atat de repede!” 😉
@Cms: Mi-e frica sa apas pe buton, mi-e sa nu sara balconul lui M3bis in aer.
@CMS Şi acu zici??? După ce am mâncat o tonă de usturoi?
@Belle d”Imagination: N-ai scăpat, îmi place usturoiul! Vezi că am pus şi un mesaj pe facebook. 😛
Acuma c-am citit comentariile, mi-e si rusine ca am scris textul asta, zau! Vai, de capul lui.
Bacchanta, aoleu cate capsuni am primit… Si de la tine si de la Dorin. :)):))=))
@bacchanta: Si cat te-a mai iubit, saracul Dorin… 😀
@Alina C.:
Dacă lui Julius nu i-a fost ruşine să-l publice, ce rost are să-ţi fie ţie ruşine? :))
Sunteti mai plangaciosi decat Dorin. El era mic copil. 😛
Daca stiam… va lasam pe voi sa scrieti, fara text.
@l@ura: E clar ca l-ai citit, au expirat cele 2.5 secunde. Ti-a ramas dorinta aia subconstienta sa mai cumperi, sa mai citesti.
@l@ura: ce rost are sa citesti Murakami? Oricum uiti dupa 2,5 secunde.
Ce rost are sa mergi la simularile pt rezidentiat? si asa iei un punctaj de tot k k tul…si chiar daca iei unul bun, te asteapta o viata mi nu na ta 😛
@ Cristiana: Pfoaiiiiii, adică, trebe sa-mi cumpăr şi bardă? Ce oamenii domne, te baga la cheltuieli, pe prafurile astea.
Nu mai bine, perforez (ce cuvinte ştiu; totuşi, fain cuvânt :d) vârfu’ teneşilor?
@c daniel si patentezi un model nou de tenesi,si om te faci!!! :)))
@Cristiana: tenisi peep-toe? =))
@ametist: Io nu stiu, nu ma bag! Poate CMS? (totusi n-am înteles-o pe-aia cu “viata mi nu na ta”)
@Dan 1- poate CMS isi mai aduce aminte de vremurile cand dadea rezidentiatul 🙂 E o viata mi nu na ta viata de medic rezident…multa munca si felicitari calduroase de care dati si voi premiu pe aici 🙂
Aoleu, mi-ati amintit ca am un borcan de 800g plin cu capsuni imbibate cu rachiu. 😀 Mama a zis sa le arunc dupa ce a facut capsunata, dar n-am avut inima, cum sa arunc asa delicateturi?
@ametist: … cam aduce cu viața mi nu na tă de care au parte și profesorii…
vorba unuia: ce rost are să mă strofoc cu învățatul… oricum, pot să predau și cu 1 la titularizare!!! 🙂
@Alina C.: @chocolate: poate ca, de fapt, toti am citit Murakami si suntem deprimati din alte motive; in fine, cei care suntem deprimati; ceilalti sunt fericiti pentru ca au mancat ciocolata…just trolling :p
@l@ura: eu nu mananc ciocolata, ar fi canibalism. Si nici eugenii, din acelasi motiv.
@chocolate: mda, asta limiteaza oarecum optiunile:) Julius spunea ca si cremsnitul e foarte eficace:))
Si totusi, unde e butonul de “nice” ?
@Dan1 şi ametist: Îmi aduc aminte cu drag. 😀
Examenul în sine era o tâmpenie dar, fireşte, eu nu pot să-mi dau cu părerea obiectiv, l-am picat de două ori. Norocul meu, în cercetare lucrurile sunt ceva mai liniştite. Doar sărăcia e aceeaşi.
P.S. Când spun de sărăcie, mă refer la medicii din generaţia mea, tineri, care trăiesc dintr-un salariu mizer şi eventualele şpăgi ocazionale. Nu mă refer la doctorii care s-au adaptat suficient la sistem încât să câştige mii de euro pe lună, prin diverse metode, de la şpagă la contracte secrete cu firmele de medicamente sau deturnări de fonduri de stat sau europene.
Deci ajunge cu defetismul! Mai există şi oameni curajoşi pentru care mirosul de usturoi nu e cel mai eficace repellent. Şi care şi dansează! Chapeau!
Dorin mai traieste? :-)) deh, in viata tre’ sa fii convins ca e si poneiul prin preajma.