Ina_adevărata,
corespondență din județul Hunedoara

Pe la 12.40 ieșeam din Petroșani spre Simeria pe E79; vremea era frumoasă și traficul lejer, de duminică. Pentru cine nu cunoaște E79, precizez că e la fel ca toate celelalte E-uri din România: periculos pentru sănătate. Aflat într-o nesfâșită reabilitare, e împâzit de „organizare de șantier”: utilaje zăcând maiestuos pe dreapta, semafoare provizorii și chiar cetățenii aceia cu palete verzi și roșii care încurcă traficul, încercând să pară utili.

Și cum ne depărtam de Petroșani, văd undeva în stânga risipindu-se un grup de cetățeni îmbrăcați frumos, cu costumele ălea bune, de duminică. Reduc viteza și casc ochii la pietoni.

– Ce-o fi?, întreb. Și răspund tot eu: o fi ieșit lumea de la biserică…

– Am văzut niște copii cu stegulețe, o fi fost ceva campanie, presupune copilotul (sau soțul, cum i-au spus la Starea civilă).

Nu pentru mult timp, opresc la un semafor de-ăla provizoriu. În fața noastră un pod, cu circulația deviată pe un singur sens. Ajung exact când se face roșu, ce ghinion! Măcar sunt prima… Cei de dincolo încă stau, așteptând verdele. Pe neașteptate, văd cu coada ochiului în stânga mea un jeep nervos, cu o poză lipită-n spate. Încă șocată de bruschețea apariției, îl văd intrând în trombă pe pod, exact în momentul în care ceilalți primiseră verde și porneau. Nefericitul ce deschidea coloana de dincolo apucă să frâneze în ultima clipă, lăsîndu-l pe dement să treacă.

– Io-te catindatu’ cum conduce, zic. Își pune și mecla pe geam, să știe lumea că e prost. Cine era în poză?

– Nu știu, nu am apucat să văd, zice copilotul. Cine să fie? Vreun idiot.

Trec vreo 10 de minute de asemenea profunde analize socio-politice, timp în care ajungem la Pui (e o localitate, mă, nu vă hliziți). La Pui, altă grămadă de oameni, aceeași eleganță rurală de lângă Petroșani; de data asta cetățenii sunt grupați chiar lângă drum. Văd și o cameră de filmat – o fi vreun eveniment important pentru istoria localității. Lângă grupul de localnici, văd jeep-ul grăbit de pe pod și afișul: PARTIDUL POPORULUI. Din mers, mai apuc să văd peste capetele cetățenilor freza de școlar bătrân a lu’ domnu’ Dan și intru în trepidații: E EL! E chiar el! Domnu’ Dan în carne și oase, pogorât din televizor!

Era chiar el!!!

– Da, confirmă calm copilotul meu, el era. Hai, mă, du-te înainte, ce faci?!

Voisem să întorc. ERA EL!!!

Doamne, de ce nu am întors?! Să îi fi cerut și eu ceva. Adică, dacă dă apartamente la toată lumea, nu mi-ar fi șters și mie datoriile la Fisc? Nu mi-ar fi dat și mie un contract barosan, un sediu de televiziune, ceva?

Îmi continui drumul cu jalea-n suflet. Hai, nu un sediu de televiziune, nu fi absurdă, sunt colegi mai talentați la care le dă de proiectat sediul DDD. Da’ măcar un proiecțel de studio teritorial, acolo… Așa îmi trebuie dacă mă iau după bărbat, se-alege praful; ar fi trebuit să întorc și gata.

Uite-așa intrăm în Hațeg.

Cât să fi mers de la Pui până aici? Hai, 30 de minute. Și imposibilul se întâmplă: mă trezesc cu jeep-ul de campanie în fața mea.

Domnuuu’ Daaaaan! Îmi vine să bat cu pumnii în parbriz, poate m-aude.

Nu mă poate auzi, dispare grăbit în stânga, spre oraș; intră ușor pe interzis, tăind scurt și prezidențial fața a doi alegători care circulau regulamentar. Eu fac dreapta oftând a jale, neînțeleasă de partenerul meu de călătorie și de viață:

– Ce te-a apucat, ești nebună?! Tu nici măcar nu te-ai uitat vreodată la OTV!

A doua zi, scotocesc presa online și mă conving: fusese chiar domnu’ Dan în vizită de lucru în județul Hunedoara. Tot presa m-a lămurit și despre mașină: HD 11 RAJ e mașina lu’ domnu’ Raj – vi-l amintiți pe domnu’ Raj? Raj Tunaru a fost deputat PRM, a candidat la președinție în 2004, după care a șters-o în State cu amantă de vârsta fiică-sii. Într-o zi, găsind-o pe jună în compania unui domn care nu îi fusese prezentat, a luat-o la bătaie în timp ce ea suna la 911, oferindu-le astfel momente de neuitat operatorilor de la Urgență. Judecătorii americani, neînțelegând că bătaia femeii e o sfântă tradiție românească, l-au băgat la bulăul american pentru vreo trei ani.

Acum, întors în țară („dacă soția mea m-a iertat, înseamnă că nu a fost așa de grav” ), domnu’ Raj reintră în politică, oferindu-i domnului Dan, în calitate de consilier personal, experiența sa de prezidențiabil și student în America, 3 ani.

Acum, să nu credeți că îmi pasă mie că domnu’ Dan și-a aburit alegătorii câte 15 minute prin satele alea – timp în care a redeschis minele, a rezolvat corupția din sistemul energetic național și prețul mondial al cărbunelui. Nici că și-a tras consilier certat și cu Codul Penal, și cu Codul Rutier.

Eu sper doar că, dacă PP-DD va conduce țara așa cum conduc reprezentanții săi mașina, țara asta se va mișca repede și va lua fața tuturor fraierilor de europeni, auzi-m-ar Dumnezeu!

Luptă, domnu’ Dan!