George Damian

De obicei occidentalii privesc cu superioritate spre români. Vesticii nu se înghesuie cu laudele – şi nu s-au înghesuit nici în trecut. Elveţianul Franz Josef Sulzer este cunoscut ca un mare teoritician al muzicii, însă puţină lume ştie că a avut de-a face cu românii şi şi-a exprimat chiar admiraţia faţă de unele calităţi ale poporului nostru.

În lucrarea „Geschichte des transalpinischen Daciens, das ist der Walachey, Moldau und Bessarabiens. Im Zusammenhange mit der Geschichte des übrigen Daciens als ein Versuch einer allgemeinen dacischen Geschichte mit kritischer Freyheit entworfen” 1781 vol II, pp. 356-358, Sulzer laudă românii în felul următor:

“Se pare că în ceea ce priveşte sudalmele, valahii întrec toate celelalte naţiuni care trăiesc sub soare; dacă îi lăsăm deoparte pe italieni atunci când sunt furioşi. Atât copilul de ţăran cât şi cel mai mare boier şi chiar doamna nobilă sunt obişnuiţi cu vorbele nepotrivite la fel ca ţiganii de la grajduri şi după cum este obiceiul oamenilor fără educaţie, îşi exersează spiritul cu cele mai indecente jocuri de cuvinte chiar în prezenţa doamnelor, schimbând cele mai ordinare înjurături cu cele mai înjositoare ocări. Un astfel de valah stăpâneşte o îndemânare pe cât de neruşinată pe atât de ieşită din comun de a lăsa să curgă un fluviu de înjurături şi ocări dintr-o singură suflare. Domnul Grisellini vrea să ne convingă că valahii din Timişoara nu pronunţă numele Domnului atunci când înjură. Printre înjurăturile valahilor el numeşte două, care dacă eu le înţeleg bine, nici nu sunt atât de aspre. “Cupilla della draco”, sau mai bine zis în valahă “Kopille della Draku”, înseamnă nu mai puţin decât copilul dracului. Ce poate să însemne “santa Cruce ti affecte” nu putem decât să ghicim, pentru că “affecte” nu este un cuvânt valah.

Pentru înjurătura de cruce folosesc însă altă expresie, zicând: “Se te battie sfunta Krutsche!” Mult mai răspândită şi obişnuită este înjurătura în numele Domnului: “Se te battie Dumne Seu!” “Nebun, Draku, Kine, Magar” şi alte asemenea sunt ocări care nu înseamnă prea mult. Dacă este folosit “Blestamatule” atunci se aprind mai tare.

Pentru a înjura mai apăsat şi cu adăugiri ei folosesc cuvântul latin “Fut”, care în a treia conjugare sună ca în limba welsa. Nimic din ceea ce este bun sau mai de preţ nu va fi scutit de acest cuvânt indecent – sfânta cruce, pomana, credinţa, sufletul, mama, ochii – iar dacă această combinaţie face prea puţină impresie nu uită ca la sfârşitul înjurăturii să o repete şi se îngrijesc ca această repetare să fie însoţită de altceva, pronuntând-o cu o voce înaltă. “Futtui Ledsche a lui futt” este cea mai aprigă înjurătură care poate fi spusă de cineva. Nu sfătuiesc pe nimeni să folosească această înjurătură împotriva valahilor, dacă nu vrea să dea de necaz şi să fie ucis de aceştia sau cel puţin să fie târât la judecată, unde va fi condamnat la câteva sute de lovituri la tălpile goale, după cum a păţit-o nu cu multă vreme în urmă un biet sas din Transilvania, care fără să ştie a folosit această înjurătură lângă o biserică valahă”.

P.S. Sulzer ne laudă în multe feluri, cei interesaţi poţi citi mai multe aici.