Ionuţ Şendroiu

Imaginea familiei de gherţoi, care pleacă de la picnic lăsând pajiştea acoperită cu resturile chiolhanului, a devenit un clişeu expirat. Cocălarii şi-au rafinat apucăturile, făcând în ultimii ani progrese ce nu ar trebui ignorate.
Evaluând aspectul pajiştii pe care a avut loc picnic-ul, deosebim mai multe tipuri de melteni.

1. Melteanul clasic.
E ăla care nu se va schimba niciodată. Îşi aruncă gunoaiele haotic, peste tot prin poiană. Borcanul de muştar aici, bidonul de bere la 2,5 L acolo, sticla de vişinată peste caserolele de ceafă de porc, în tufa de zmeură. Foarte probabil, continuă să îşi spele Dacia în pârâul de munte. Teoria lui e că ecologia asta e ceva masonic. Natura patriei se reface de la sine. Pe vremea lui Ceauşescu, Ştefan cel Mare sau Burebista nu era nici un fel de ecologie şi, evident, o duceam mult mai bine. De obicei, la fiecare 20 de manele ascultă ceva patriotic, gen Cenaclul Flacăra.

2. Melteanul purificator
Nu este clar ce lob cerebral este ars la această categorie de indivizi, dar ei îşi adună conştiincioşi toate resturile şi le depozitează în vatra focului. Mintea umană nu este deocamdată capabilă să înţeleagă de ce. Probabil că sunt adepţii unei teorii secrete, conform căreia tăciunii stinşi vor absorbi pet-urile, sticlele, pungile şi conservele, aşa cum cărbunele medicinal absoarbe gazele intestinale provocate de costiţa de porc cu fasole, înecată în multă bere.

3. Melteanul cu pungă
Supranumit şi Melteanul Marsupial, acest ins îşi înfrânge pornirea ancestrală de a arunca sticla de bere în pârâu, după golire. O depune tacticos într-o pungă, alături de celelalte resturi. Înainte de a se retrage la el în cartier, Melteanul Marsupial îşi lasă cu mândrie sacul menajer burduşit cu gunoaie în mijlocul poienii în care a campat, pentru a transmite vecinilor de picnic şi tuturor urmaşilor mesajul subliminal “io-te, băh, ţăranilor, ce cilivizat am fost io, cu familia mea!”. Dacă maidanezii nu ar face punga franjuri în timpul nopţii, mostra de civilizaţie, împreună cu toată mizeria din ea, ar putea fi admirată şi la anu’, de Unu Mai.

4. Melteanul tomberonier
El nu locuieşte la bloc de ieri de azi şi ţine să demonstreze asta tuturor ţăranilor care îşi frig cârnaţii în jurul său. Ştie ce e tomberonul şi la ce foloseşte el. Cunoaşte şi “semnu’ de reciclare”. De aceea, preferă să-şi planteze grătarul prin pădurile în care municipalitatea a instalat coşuri de gunoi. Pentru a-şi etala noţiunile de protecţia mediului, işi depune resturile menajere în jurul punctului de colectare a gunoiului. Esenţa este ca nici măcar un capac de bere să nu ajungă în tomberon, toată mizeria trebuie expusă pe lângă. În viziunea melteanului tomberonier, o ţară curată înseamnă, în primul rând, tomberoane curate.