Recomandări de seară: mini-Irinel
• Să vă ferească Dumnezeu să ajungeţi parte într-un proces pe teme rutiere şi s-o păţiţi ca băiatul ăsta, ca la Radio Erevan: aveţi dreptate, doar că nu era pe banda întâi, ci pe a doua, nu făcea stânga, ci dreapta, şi nu era motocicletă, ci autobuz. Şi nu era nevinovat, ci bun de plată.
• Poliţiştii sunt oameni înţelegători şi, dacă nu aveţi mărunt, dau şi rest la şpagă.
• Fiind vineri, avem rubrică scurtă, deci încheiem cu o poză de pe academiaderas.ro (nici o legătură cu Academia Caţavencu, după cum sugerează şi numele):
Mai multe poze Irinel când era şi mai mic, aici.
mini-Irinel suna a pleonasm de departe! =))
Poza e făcută la microscopul electronic, nu? =))
Ooo, aia e poza de cand era el la puberbitate!!! Da’ nu-i cam androgin?
Eu zic sa recapitulam: mic, nume – nici de fata, nici de baiat, moaca – nici de fata nici de baiat… Cine ar vrea sa iasa cu asta ? poate doar la supermarket, unde il punem sus pe carucior si el se distreaza facand: ni-no , ni-no !!!…apoi il vede pe Andryusha si simte cum i se naruiesc toate sansele
@dr.Lecter: Lasâ fatâ, câ prințesa l-o iubit, așa miniatural cum era! Ș-o zâs câ s-ar fi maritat cu el. Dac-o cerea. Cum era aia cu “esențili tari cari sâ țân în sticluți mici” 😀
Care printesa, fata? Aia…. de fuse Jul la Capatos cu ea? Pardon, la Mandruta? Doam’ fereste, fata! =))
Si regula aia cu ecsentele si otravurile are continuare: se tin in flacoane mici, pe raftul de sus!
@dr.Lecter: Aia, aia! Colega Mogulului 😀 Deci zici că se țin pe raftul de sus… Hmmm… Parcă acu’ înțeleg și eu de ce-a fost pe terță numa cu fete înalte: numa ele ajungeau la policioară
Deci nu e ca-n povesti. Uneori broscoii raman broscoi, nu se transforma in printi.
@Dan1: Dap. Pleonasm, clar. Ca oximoron, n-are cum.
@N.A.: si Cenusaresele raman tot Cenusarese!
@Dan1: Si de aproape?
Cum s-a născut Irinel? Nu s-a născut, ci a fost găsit de ta-su într-un ou Kinder.
@Sandi: Tooot a pleonasm! Sau, poate, tautologie (ca eu sunt inginer, nu stiu nuantele astea :)))
😀
Un rrom face baie intr-un lac langa cimitir si-si lasa rufele pe mal. Cand a iesit din apa, nu și-a mai gasit rufele. A intrat in cimitir, a luat 2 funde de la o coroana, și-a pus una in fata si una in spate. Pe strada s-a intalnit cu un politist.
– Bai, tigane, trebuie sa dai amenda!
– Pentru ce, domn’politist? Ca nu sunt dezbracat, ce era sa fac daca mi-a furat rufele?
– Pentru ce scrie pe funde, ma prostule! In spate scria: „Aici si-a depus familia ultimele sarutari”, iar in fata scria: „Pupa-l pe Gogu, ca nu se mai scoala-n veci”.
😀
Bre, nu zise Cms ca i s-a intors muza si baga un comentariu de-ala azi? Sper ca mai corecteaza la el 2-3 minute si-l baga! =))
@Dan1:
Da, da!
Asa ne-a promis solemn, si inca ne-a intrebat si daca suntem multumite :D:D:D
Gata, gata! Pun prima parte, că numai aia e pregătită. Să văd când reuşesc s-o termin şi pe-a doua
Din ciclul „Tânărul Cms şi femeile”
Cum să conduci o domnişoară acasă
Tânărul Cms era un băiat cuminte, mult prea cuminte pentru vârsta lui. Pe vremea când era mai mic era strigat „Mortu’”, dar odată cu intrarea în liceu n-a mai avut nici o poreclă. Era mai presus de orice încercare omenească de îndreptare.
Anii au trecut şi tânărul Cms s-a trezit la facultate (în buna tradiţie a personajului, aproape fără voia lui). În general se presupune că viaţa studenţească îţi deschide larg orizonturile, iar tu, nebun cu inima cât lumea, te avânţi cu inconştienţă spre necunoscut. Cms se comporta ca un om inconştient, adică inert, şi cam atât. Totuşi, oarecum luat pe sus de colegi, a ajuns să participe şi la unele manifestări culturale, atât de frecvente în lumea studenţească.
Aşa se face că în anul al doilea de facultate, Cms a ajuns într-o seară la discotecă, în mijlocul unei găşti vesele de colegi şi colege. În condiţiile în care mulţi dintre prietenii săi toceau plini de râvnă materiile de examen, seară de seară, în Maxx, Cms prefera să înveţe acasă, astfel că vizita la discotecă era probabil a treia din toată cariera sa studenţească.
Până pe la 4 dimineaţa s-a dansat şi transpirat pe săturate. Până şi Cms a dansat ceva, a dat din coate, a şi primit câteva înapoi, dar per ansamblu a fost o seară reuşită. A venit însă momentul plecării şi Cms, împreună cu ultimii colegi rămaşi, s-a îndreptat spre locul unde-şi depozitaseră lucrurile.
Locul era oarecum ocupat. Aşezată pe banca de lemn, înconjurată de poşete şi ghiozdane, o fată necunoscută dormea buştean.
„Cred că e prietena uneia din seria 5, parcă am mai văzut-o”, a răspuns unul dintre colegii lui Cms la întrebarea nerostită. „Au uitat-o în urmă când au plecat. Ce oameni!” Apoi s-a grăbit şi el să plece, fiindcă „trebuie să dorm un pic, mâine merg cu prietena la film”.
Cms se mocăia mereu, aşa că atunci când a fost gata de plecare, rămăsese ultimul. Ultimul din toată discoteca. Cu excepţia fetei adormite.
Cms s-a uitat la ea gânditor. Instinctele sale (nefolosite prea des) de cavaler îi spuneau că nu e bine să lase o fată singură, într-un cuib al pierzaniei. S-a aşezat lângă ea şi a încercat să o trezească. Fata a mormăit ceva, emanând cu această ocazie şi nişte norişori de alcool, apoi s-a proptit în umărul (cavaleresc) al lui Cms. Lămurit în privinţa cauzelor somnolenţei, Cms a trecut, cu stânjeneală, la pasul următor: aflarea identităţii, de fapt aflarea adresei de domiciliu. În acel moment, a primit un ajutor nesperat din partea angajaţilor clubului, obişnuiţi, se pare, cu astfel de situaţii (la vremea aceea, neînfricatul cavaler nu s-a gândit să întrebe dacă există o procedură standard în privinţa cetăţenilor singuratici turmentaţi – fireşte, în afară de aruncarea în faţa uşii de intrare). Poşeta fetei a fost deschisă şi au fost puse pe masă diverse obiecte, multe din ele despre care Cms nu avea nici cea mai vagă idee la ce foloseau. Din informaţiile astfel obţinute, mintea lui bulversată a reţinut doar „Cămin P21, etaj 3, camera…”
A fost chemat taxiul, acesta a venit iar Cms, ajutat de angajaţii clubului, extrem de veseli (probabil pentru că era ora închiderii, a presupus el), a introdus-o pe fată pe bancheta din spate, acolo unde s-a aşezat la rândul lui. Maşina a pornit, însoţită de urări de genul „să ne chemaţi la nuntă” „casă de piatră” sau „la primul copil ai îmbătat-o, pentru restul va începe să-i placă” ale celor rămaşi în urmă.
Va urma
@Cms: De ce dreaq n-oi fi dat tu la filologie? =))
@Dan1: O dat …..da’ nu l-or primit !
@Cms: =)) =)) De unde deducem ca Cms nu avea masina, cand era student! =)) Ca sa o fi lasat-o parcata in fata
caminuluicasei, stiind ca va bea atata bere incat sa nu-i mai poata deschide portiera, nu cred! =)) =))@Cms: Si si si??? =)) ne lasi asa… hmmm…
@Dan1: Te referi la faptul ca acolo sunt muuulte multe fete, nuuu?
@Insignifianta:
=)) heheee…uite ca ti-a iesit si tie =))
@Cms:
vezi ca ai lasat-o pe Insi fara cuvinte =))
@Insignifianta: Jos cenzura!
@Cms: =)) =)) De unde deducem ca Cms nu avea masina, cand era student! =)) Ca sa o fi lasat-o parcata in fata
caminuluicasei, stiind ca va bea atata bere incat sa nu-i mai poata deschide portiera, nu cred! =)) =))@Insignifianta:
=)) mai incearca =))
E manarie in fals!!! =))
Comentez pe blog! =))
@Insignifianta & @Insignifianta: Ce-ti mai place sa iei like-uri moca! =))
Sigur nu e Frodo in poza?
@RoseN: Nu bre, chiar are talent! :))
@Andrei: Bai, ai dreptate, chiar seamana! :))
Dan1, RoseN, Sandi, Insi (şi tăcerea e un răspuns :)) ), mulţumesc pentru comentarii! N-am dat la filologie, dar sunt într-un cenaclu literar (deşi acolo n-am mai prezentat nici un material de peste un an :”> , toată “producţia” merge pe DC). Încerc să termin cât mai repede partea a doua.
@Cms: eu astept vol.2 ca sa-mi dau cu parerea! deci, hai cu partea a doua! e cu happy-end, sper!
@Cms:
Hai ca poti, hai ca poti, mai cu spoooor! uite si-un catalizator: :D:D:D
Cu buciumul am buciumat
Cu gura am descantat,
In asta apa am bagat
Leacul si descantecul lui CMS
Am descantat, am dezlegat,
De rele, de facatura am scapat!
Din casa, din soarta, din familie,
Cu spor si cu veselie!
wow a fost mic irinel?
@RoseN: Da muza ta nu se misca
de-acasade langa tine, este? =))@Cms:
Şiiii?????
Ce vă mai place suspansul!:-w
@karmapolice:
A fost la fel :))
@Dan1:
Pai noi mergem impreuna la mall :D:D:D
Dacă mai sunteţi pe recepţie, vine şi partea a doua.
Cum să conduci o domnişoară acasă (partea a doua)
Taxiul gonea în noapte, tânăra necunoscută sforăia uşurel pe umărul (celălalt) lui Cms, care, cu sentimente ambigue, se simţea pe rând ca un Humprey Bogart jucând rolul protectorului Rick Blaine din filmul „Casablanca” sau ca un Alain Delon afemeiat şi pervers din „Le retour de Casanova”. Aruncat cum era în nişte ape necunoscute, Cms aştepta cu groază să fie oprit şi arestat de poliţie pentru răpire şi sechestrare de tinere fără apărare.
Când a coborât în faţa căminului, tânărul Cms şi-a dat seama că întreaga sa imaginaţie nu valora doi bani în faţa realităţii. În timp ce taxiul făcea stânga-mprejur, grupul relativ compact al unui tânăr sprijinind cu disperare trupul unei fete adormite, în timp ce o susţinea cu braţele petrecute pe sub braţele ei, alcătuia un model exemplar al monumentului eroului necunoscut, jelindu-şi iubita răpită lui pentru totdeauna de războiul nimicitor (sau epidemia de ciumă, extratereştrii din a 5-a dimensiune şi pactul cu diavolul, după caz).
Cu nenumărate precauţii, Cms a încercat să ia fata în braţe. Era greu, când alunecau picioarele, când capul. Simţindu-se ca un asasin care îşi târăşte victima spre groapă, Cms a lăsat la o parte orice delicateţuri şi a săltat trupul voiniceşte în braţe. Spre uşurarea lui, cele vreo 45-50 de kilograme s-au dovedit relativ transportabile, aşa că a purces spre cămin şi spre alte cazne.
Cele trei etaje au fost parcurse în etape, Cms aşezându-se pe trepte la fiecare palier, cu povara în braţe, deoarece dacă ar fi lăsat-o jos, nu era sigur că ar mai fi avut puterea şi curajul să o ia de la capăt. Pe drum s-a gândit la toate cărţile şi filmele romantice cu care se supra-saturase în adolescenţă şi ale căror lacune tehnice le vedea abia acum.
După un ultim efort, a ajuns în cele din urmă pe coridorul slab luminat de un neon chior, în faţa uşii camerei indicate în adresă. Nu-şi mai aminteşte exact cu ce a reuşit să bată în uşă, probabil cu capul, după ce le refuzase această onoare pereţilor. Colega fetei din braţele lui, mică şi roşcată, arăta ca o veveriţă adormită, dar nu în halul în care să trebuiască să fie şi ea luată în braţe. Împreună au transportat-o pe protejata lui Cms şi au pus-o pe un pat. Apoi, în momentul când veveriţa a început să se ocupe de colega ei, Cms s-a eclipsat cu o viteză fantastică, în totală contradicţie cu reacţiile sale obişnuite.
Ca de obicei în existenţa sa supusă legilor inerţiei, ecouri ale întâmplării i-au ajuns după o vreme eroului nostru la ureche întâmplător, adică fără voia lui. La o altă petrecere la care ajunsese, o fată a povestit despre sora ei ce fusese adusă beată-moartă acasă la cămin, din discotecă, de un tânăr. Colega de cameră a acesteia nu văzuse prea bine chipul binefăcătorului, dar fata îl descria ca fiind „înalt, mai degrabă subţire, foarte politicos şi, desigur, înzestrat cu o forţă şi un cavalerism ieşite din comun, de vreme ce fusese în stare să ducă în braţe pe cineva mergând pe jos de la discotecă până la uşa căminului (taxiul nu fusese văzut de nimeni)”. Imediat s-au format două tabere de opinie, fetele considerând că acest necunoscut care aduce acasă domnişoarele aflate în dificultate era pur şi simplu un gentilom de şcoală veche, aşa cum nu mai găseşti decât în romanele lui Jane Austin sau Théophile Gautier, pe când băieţii erau unanim de părere că cineva care are sub nas borcanul cu dulceaţă şi nu îndrăzneşte să pună nici măcar un deget nu e altceva decât un tâmpit şi un papă-lapte, care duce specia de râpă.
Poate că acea noapte ar fi fost începutul unei frumoase poveşti de dragoste. Dar Cms era prea stresat şi prea tânăr ca să aprecieze fiorul şi descărcarea de adrenalină pe care orice aventură romantică serioasă le presupune. În plus, era încă destul de puritan şi nu concepea că ar putea să ajungă să-şi recupereze în fiecare noapte viitoarea nevastă de prin barurile bucureştene, după ora închiderii. Aşa că în timp ce amicii de petrecere dezbăteau problema cavalerismului postmodernist, Cms şi-a luat inima în dinţi şi a invitat-o la dans pe sora celei pe care o purtase în braţe acasă. În definitiv, lucrurile puteau rămâne în familie şi în plus e plăcut să fii numit „gentilom de şcoală veche”, chiar şi atunci când îţi calci partenera de dans în mod repetat pe picior.
@Cms:eu ma uit la un film! pe tvr1.
ah! s-a terminat filmul!
@Cms: si pe sora ei ai condus-o la Sectia de ortopedie!
a fost amuzant, pana la urma! Bravo!
@Cms:
nice nice 😀
bine ca avea doar 50kile
(*) (*) (*) (*) (*)
@aisha: Tot în braţe?! Da’ ce, mai rezistam psihic? Mulţumesc pentru lectură!
@RoseN: Bine că eram eu mai tânăr =)) Mersi pentru steluţe şi pentru descântec. Îl ai din Arthur Gorovei? 😉
@Cms:
1.”Viteza fantastica” – banuiesc ca era de la 10 Mach in sus.
2.”Taxiul nu fusese văzut de nimeni” – pai, daca nu citisera partea intai!
3.”Care duce specia de râpă” – mierea, nu dulceata, l-ar fi salvat.
4.”Cms şi-a luat inima în dinţi” – cam horror.
5.”Dans” – Tango?
@Cms: dar ai descris foarte sumar dpdv fizic potentialele tale partenere! ai omis si capitolul vestimentar!
data viitoare, fii mai generos!
@Insignifianta: te rog sa nu-l stresezi pe dl.Cms!
a scris pt. noi! a facut un efort, si tuuuu nu apreciezi!
Adica, Irinel a fost si mai mic decat e acum???
@aisha: Apreciez, domnule! Dar ce sa fac daca nu ma pot abtine sa pun intrebari cu aplicatie pe text!
@Insignifianta:
1. Inimaginabilă pentru mintea omenească
2. Corect! =))
3. Nu-mi place aşa de mult mierea, cel puţin nu singură
4. Horror merge la gagici
5. Să vezi cum dansez vals vienez…
@aisha: De acord! Data viitoare voi vorbi despre o băbuţă de 80 de ani.
@Cms: ori gerontofil ori pasionat de geriatrie. subiectele tale, alegerile tale.
ignora sfaturile mele, va fi mai bine!
@Cms: Apreciez că îţi menţii rozul în avatar! =))
@Cms:
Deci, călcând-o pe sor’sa pe picioare (în mod repetat), te-ai răzbunat pentru căratul în braţe:D
Bravo, Cms! Noi, femeile de pe-aci apreciem enorm un asa gentilom de care nu se mai fac, dom’le, ca pe vremuri!
O singura intrebare aveam referitoare la afirmatia ca nu ti-ar place mierea singura (like!)… Da’ cu sor’sa la pachet merge, ai? 😀
@N.A.: ii apreciem acum, vrei sa spui, ca in facultate cred ca-i ocoleam! cum adica sa o calce pe picioare, in timpul dansului si inca in mod repetat? ca si Sebra (care are, aproape tot timpul, dreptate) a observat!
cand e arhicunoscut ca doar femeile au dreptul sa-i calce pe barbati pe picioare? in timpul dansului, ma refer!
@aisha: Pe nervi – pe nervi! =))
@Dan1: faci coalitie cu Cms, observ!
Vol1 si Vol2 confirma lucrurile fundamentale precizate si de alti autori sinoptici DC.Prin prisma holisticii putem afirma fara teama ca, antropologia textelor sinoptice este strans legata de nevoia generala de relatii interumane si de impactul unei rezolvari specifice unei relatii speciale a relatiei femeie-barbat.
@Tzica: Auzi…
Spiritul liber acţionează după impulsurile sale, pe care şi le alege din totalitatea lumii ideilor sale, prin gândire. Pentru spiritul neliber, cauza care îl determină să separe din lumea ideilor sale intuiţia, care va servi apoi drept impuls al unei acţiuni, se află în lumea percepţiilor date, adica în experienţele lui de până acum. Înainte de a lua o hotărâre, el îşi aminteşte de ceea ce a făcut altcineva, ori a recomandat a se face, într-o situaţie analogă.
Când impulsul la acţiune este prezent sub o formă conceptuală de ordin general, omul trebuie să găsească mai întâi, în fiecare caz particular, reprezentarea concretă a acţiunii,raportarea noţiunii la un conţinut al percepţiei. La spiritul liber, pe care nu-l determină la acţiune nici exemplul şi nici teama de pedeapsă, această transpunere a noţiunii în reprezentare este întotdeauna necesară.
Împlinirea unei dorinţe trezeşte plăcere, iar neîmplinirea unei asemenea dorinţe trezeşte neplăcere. Cu toate acestea, nu ne este îngăduit a conchide că plăcerea înseamnă împlinirea unei dorinţe şi neplăcerea neîmplinirea ei. Atât plăcerea cât şi neplăcerea se pot ivi într-o fiinţă şi fără a fi consecinţa unei dorinţe. Când, potrivit predispoziţiilor lor naturale, oamenii se străduiesc înspre plăcere, dar nu pot ajunge la ea, singurul lucru cuminte ar fi nimicirea existenţei şi mântuirea prin non-existenţă. Potrivit naturii sale, omul vrea să ajungă la obiectul dorinţei sale, dacă poate suporta neplăcerea ce se leagă în mod necesar de acest lucru, oricât de mare ar fi această neplăcere.
Însă omul se poate elibera de aceste însuşiri ale speciei. Căci, atunci când sunt trăite just, însuşirile de specie ale omului nu sunt ceva care să-i îngrădească libertatea, şi acest lucru nu trebuie să aibă loc nici printr-o organizare artificială. Dar, treptat, treptat, fiecare om îndepărtează din fiinţa sa o parte, mai mare sau mai mică, din caracterele de specie ale vieţii sale animalice şi din constrângerile pe care legile autorităţilor omeneşti le exercită asupra sa.
Asta ca sa fie clar, daaaa???
=))
@RoseN: 😐 Pai tocmai tu? Roste-ti repede un descantec in oglinda! =))
@Dan1:
Apoi ce crede el, noi nu putem sa
aberamdiscutam chestiuni alambicate si contestabile :))?@RoseN: hmm… mi se confirma banuiala ca si pe acest site sunt infiltrati agenti ai materialismului hedonistic.Posibilitatea de a avansa o rezolvare a acestei probleme depinde de identificarea unor cai de integrare a perspectivelor complementare, evitand exacerbarea unor pozitii antagoniste.Coerenta si verosimilitatea conferite solutiilor dvs, genereaza o fascinatie intelectuala de natura sa provoace noi dezvoltari teoretice sau empirice ale sugestiilor oferite.Desi intelegerea epistemologica este intuitiva, si nu rationala, neacceptand concepte aritmomorfice m-as hazarda sa afirm ca in locul ergodicitatii vorbim de procese evolutive, desi nu poti spori fericirea….distribuind-o
🙂
@RoseN: =)) =)) =)) Mânca-ţi-aş! =)) De unde ai copiat? =)) Vezi, am ştiut de ce-am tăcut eu! Era rândul tău! =))
Cine face misto de mine si de ce?
Rosen, uita-te pe feisbuc, ca am zis, totusi, ceva. =))
P.S. Admin!!!!!!!!! Incep sa ma enervez. Rau!!!!!!!!!!!! Da’ RAU DE TOT!!!!!!!!!
M3bis, iti sar la jugulara!!!!!!!!!!
@Insignifianta: :D:D:D deci da, de acolo =))…de undeva =))
P.S. cred ca de la cercei se trage
@RoseN: Inseamna ca au ceva greutate cerceii aia, de te trag asa de urechi… =))
@Tzica:
Cosmosul constituie un tot, care este discontinuu numai pentru percepţia noastră. Pe această parte considerăm individul, la început, ca o fiinţă ce există de sine stătătoare, fiindcă nu vedem curelele de transmisie şi frânghiile prin care forţele fundamentale ale cosmosului pun în mişcare roata vieţii noastre, dar, nu este separat de lume. Omul cuprinde, prin cunoaşterea sa, realitatea în adevărata sa înfăţişare, şi nu într-o imagine subiectivă care s-ar interpune între el şi realitate. Cât timp omul ia cunoştinţă de el însuşi numai prin autopercepţie, el se consideră ca fiinţă separată, dar de îndată ce îşi îndreaptă privirea spre lumea ideală, care luminează în interiorul lui şi care înlătură orice separatism, el vede luminând viu în el realitatea absolută. Omul nu face, din finalităţile unei fiinţe originare – obiective şi transcendente – finalităţi proprii, individuale, ci el caută să le realizeze pe ale sale, care îi sunt date de fantezia sa morală, ia ideea ce se realizează într-o acţiune din propria sa lume de idei şi o pune la temelia voinţei sale.
Pentru ca o idee să devină acţiune, omul trebuie să vrea înainte ca acest lucru să se poată întâmpla. Prin urmare, o astfel de voinţă îşi are temeiul numai în omul însuşi. Omul este atunci ultimul determinant al acţiunii sale. El este liber.
@Insignifianta:
Cred ca au fost iradiati nitel, nu-mi explic altfel:))
@RoseN: Da si mie din sticlutza ta de vitrion o litra, n-o consuma pe toata, doar te rugai! Sau zi-mi mie pe care policioara sa cat! C-acusi ma-mbrac si eu cu cercei! =)) LIBERTATEEEE ! =))
@Insignifianta:
Hmmm… dar vezi ca trebuie sa fie DOAR cerceii 😀 altfel n-are efect 😀
@RoseN: Hmmm, vezi, tu… tu esti fata buna, asa, in general…Insa cusuru’ asta al tau, aroganta…asta te strica… =))
@RoseN: Uăi da’ şi fromos ai vorghit! =))
@RoseN: Asta-mi plăcu! =))
@RoseN: Şi eu, care credeam că eşti de treabă…
=)) =)) =))
@Insignifianta:
@Dan1:
@andryusha:
Nu poate omu sa o ia pe ulei nitel ca sa nu se simta Tzica prea stinger aci, ca si sariti :)) huooo :))
Admiiiiin :(( m-am saturat sa stau aci la carcera cu Toad3r, ca-i baiat rau si ma trage de codite :((
daca tot suntem paraciosi 😀
Scoateti-o bre pe RoseN de la moderare, sa vedem si noi ce-a mai
debitatscos! :))Admiiiineee Cand te-oi prinde, ce de leviere pe cocoasa ti-oi trage (de-alea adevarate, de-ale lu’ camionagiu), ca le faci pe fetele astea doua, nevinovate ca un crin, Roza si Sebra din Sirius, sa-si smulga parul din cap!
E-adevarat ca pe site-uri separate, dar orisicat…putina
moderaremoderatie, n-ar strica. Parerea mea. 😀@Dan1:
@Insignifianta:
Vai cat sunteti de draguti, salvatorilor 😀 :-*
@RoseN: Totusi, de ce te bagara la moderare?
@Dan1:
Hmmm, cred ca pentru ca v-am certat =)) aici nu se accepta decat laudele =))
@RoseN: Laude recompensate cu cele mai sincere felicitari.
@RoseN: liber?..conditionalele contrafactuale explica (si chiar dovedesc, d.p.d.v transcedental) ca individul uman nu este decat o ipostaza episodica intr-un spectru ontic care il include si il depaseste.Asertiunea dvs, despre libertate, se bazeaza pe ipoteza lipsei unui sistem de referinta ontologic in fiinta oricarui individ.Musai sa facem distinctie intre adevarul absolut si adevarul relativ.Instantierea cu care incheiati distinsa dvs pledoarie,imho, ii lipsesste validitatea concluziilor unui sistem ipotetico-deductiv, adevarul dvs fiind unul de corespondenta ce nu depinde de continutul propozitiilor ci mai mult de acordul sau cu intelegerea motiv pentru care devine prioritar pentru ca nu depinde de experienta.In fine…sper ca nu am fost prea exhaustiv…nu e momentul…si nici locul … 🙂
@Tzica:
Musai musai, daaa!
Nu ma fa sa-ti zic vreo doua! =))
@aisha: Chiar am în plan să vă descriu ce am păţit eu cu o băbuţă de 80 de ani, că tot povestea Adrian Calarasu ceva pe tema asta (băbuţa mea era mult mai îngrijită 🙂 ).
@sebra: Aici ne-ar putea lămuri Clara, ea e mai la curent cu problemele psihanalitice. Unde eşti, Clara?
@N.A.: E o întrebare retorică? 😀
@Cms: Bre, si mie mi-e dor de Clara! Clara, intoarce-te! Sunt convins ca andryusha regreta!
@Tzica: Dacă te referi la textele mele cumva, eu zic să nu le generalizezi. E totuşi o încercare literară, nu ştiinţifică 😉
RoseN, pentru problema liberului arbitru te rog sa discuţi cu Andryusha! =))
Dan1, şi mie! Aşa de bine ştia să mă ia peste picior… 8->