Inedit: întâmplări normale cu meşteri
Ferdinand
Sunt foarte entuziasmat de ceea ce mi s-a-ntâmplat. I-am zis deja povestea și lui Jul iar el, inspirant și încurajator ca de obicei, mi-a zis în acest context: “Scrie un text, încă sub puternica emoție”. Iar cum la mine, se știe, provocări de genul “Ce-ai pe suflet? Spune!” merg ca unse, de minune, fără să stau prea mult pe gânduri, am așternut următoarele rânduri.
Să vedeți! Caut un instalator de 2 zile. Prima dată la cunoștințe – am apelat și-am mers pe mâna unuia recomandat, ce m-a rugat să-l sun cândva “mîne dîmîneață pe la zece juma’ ” . Îl sun deci “mîne dîmîneață” și-mi explică frumos că nu vrea să pară neserios, dar e la o urgență. Încheie astfel cu scuzatul indicându-mi să-l sun mai pe “după-masă”, pe la 4. “După-masă”, când îl sun, tot nu-l prind într-un moment bun: reușește, foarte abil, să mă facă să-nțeleg că espresorul unuia din Someşeni e o bombă cu ceas, trebuie neapărat să ajungă acolo.
Azi dimineață când am încercat din nou să-l contactez am rămas plăcut surprins să aflu că există instalatori cu mesageria vocală dezactivată. Ca atare am renunțat la el.
Am mai întrebat în stânga, în dreapta, dar fără succes. Ca atare, în lipsă de alte idei, am mers la varianta neve, căutatul online, iar după al cincilea telefon dau peste cineva care este și liber. Se întâmpla la 13:45. În 25 minute l-am preluat din oraș iar în drum spre apartament am cumpărat necesarul, un burduf de 110.
Şi acum fiţi atenţi, că pe-asta nu cred c-aţi păţit-o vreodată. La 14:30 s-a apucat de lucru, la şi 45 era ieşit din casă, iar la fix deja împărtășeam surprinzătoarea experiență, recomandându-l tuturor cunoscuților. Nu numai că mi-a schimbat burduful, dar a și curățat alte două scurgeri. Mi-a zis că a “ascultat” conductele și a simtit el că ceva nu “trage” cum trebuie. I-am plătit, i-am mulțumit, ne-am salutat frumos şi a plecat, lăsându-mă perplex. Practic, eu mă pregătisem moral pentru travaliu de 2-3 ore în care să aflu tot despre cei care au lucrat înainte și în 15 minute m-a lăsat baltă. M-am simţit naşpa, mă pregătisem în amănunt pentru un lucru devenit brusc nefolositor. M-am mai scărpinat o vreme în cap uitându-mă în urma lui, ca un proaspăt absolvent de Metalurgie de la începutul anilor ˈ90.
Citeşte şi:
Drama instalatorilor cu maşini franţuzeşti
Canciocul Abundenţei
Metamorfoza domnului J.
Iiiin sfarsit ceva pe ziua de azi! Nu mai trageam nadejde. :))
Un travaliu de două trei ore. Da ce, te crezi la o partidă de sex cu amanta? Au şi instalatorii demnitatea lor. O pun şi pleacă.
Oricum, asta nu e comportament de instalator! Ciiine stie ce spion sub acoperire era. Sau poate chiar extraterestru. =))
Titlul trebuia să fie “Întâmplări anormale cu meşteri”. Aşa era normal :))
Ca de obicei, e o mânărie.
Sau o reclamă prost mascată plătită de A.P.M.R. (Asociaţia Profesională a Meşterilor din România)
Sau o elucubraţie de-a lu’ admin gen Rubrica de trompetă penibilă.
Ferdinand, ia dă-mi-l la telefon pe ‘nea ăsta. am o vorbă cu el.
Cu oameni d’atia raman adevaratii mesteri fara lucru. Rusine, nea mesteru’ rusine. “Tre sa traieste” si colegii tai din ceva, nu mai strica tu piata.
Uite ceva interesant :)) nu are legatura dar este foarte tare.
http://www.youtube.com/watch?v=fNNzns8SbrU&feature=player_embedded#at=23
Şi ce te faci dacă ăsta nu a ascultat bine conducta? Cred că trebuie să cauţi chiar de azi instalatorul de rezervă pentru ce va urma în viitorul foarte apropiat.
Se strică şi breasla asta, a instalatorilor, pe an ce trece.
Acum şapte ani, când am luat maşina de spălat, am agăţat un instalator pensionar să o monteze la reţea. M-a cărat frumos în partea cealaltă a oraşului, m-a pus să cumpăr piese de vreo patru sute de mii (adică o sacoşă grea de cel puţin 5 kile), l-am dus acasă, unde s-a apucat de lucru. Era ora zece A.M. La 11:30 P.M. l-am dus acasă, l-am plătit cu un milion şi m-am despărţit cu greu de el în faţa uşii, pe amândoi înecându-ne emoţia despărţirii.
Când am ajuns acasă, am fost curios să văd unde erau alea cinci kile de metal pe care le-am cumpărat de dimineaţă. N-am găsit decât un robinet şi un cot, pe restul cred că le-a mâncat el pe parcursul zilei de muncă. Altă explicaţie mai bună, deocamdată n-am. Repet, era om de modă veche, nu ştiu cu ce tinerel iresponsabil te-oi fi încurcat matale…
@sebra: Pai omul a anuntat ca e inedit.
Dupa titlu eu cred ca a incercat sa vanda textul celor de la libertatea, dar nu l-au primit aia pentru ca nu corespundea criteriilor invatate de ei la scoala de jurnalism(adica nu avea poza cu instalatorul gol, sau macar cu Ferdinand violat de instalator). Sau i-a oferit Julius mai multi bani….
@andryusha: Da, dar numai pentru ca aia de fac scoli in domeniu sunt prea ocupati sa scrie pe bloguri …
@lulu: Ai găsit un blog de instalatori? Păi pune un link, să ne râdem şi noi, nu ţine numai pentru tine… =))
Da, mai, bine ca ati dat voi repede toate replicile bune… 🙁 Huo andryusha, lulu si sebra! 😛
Da’n orice caz eu as incadra textuletul asta la fictiune :))
@N.A.:
Zi-o pe aia: Ferdinand, ai fost îngrozitor de sincer! :))
instalatoru e sor-mea ba!
Si sa te bucuri dupa ce o sa-ti gasesti iphone-ul furat. 😉
Apropo, stii de el ceva?
Uite, mi-ai luat-o si pe-asta! :))
@N.A.: Nu fii fraiera! Spune-i Sebrei ca are dreptate si te-ai scos, pe ziua de azi! :))
@XereX: E vecheeee!
@lulu: Nu ştiu cei cu “inedit”-ul din titlu. Probabil a apărut la …”corectură”…:)
@signi – Stii ca ai dreptate si tu? :))
:-$ Strici renumele mesterilor. Despre ei, oamenii trebuie sa isi faca o singura parere , formata intr-o fraza :
” Intarzie, nu-si termina treaba la timp, lasa numai moloz prin casa, miroase a tutun de Carpati ” .
Orice alt fel de mester este un impostor care vrea sa strice traditiile !
@Cougar: mă gândesc să concesionez ceva lucrări…
@V3nt0R: A curs ceva apă dar a folosit un lighean. La final l-a clătit. Deprimant, nu?!
vreau si eu numarul lui. am o vorba cu el 😀
nu le da numarul! fii impresarul omului, castiga un ban cinstit de pe urma lui! negociaza la sange – altfel cum il mai platesti pe Julius sa te publice pe DC? crezi c-ajung, ca la noi cititorii, sincerele felicitari?
=))
Ca fapt divers, i-ai cerut cartea de identitate sa vezi din ce tara era?
Poti face un concurs: cine ghiceste din ce tara era instalatoru’ castiga 2-3 felicitari. 😀
Oricum raspunsul meu o sa fie: sigur nu era roman si 90% ca nu era nici francez.
andryusha
Dragule nici nu poţi sa iţi imaginezi ce greu este. Ultima oară când m-a apucat pasiunea muncii de jos, mai exact acu fo şase-şapte luni, am făcut o alergie de am ajuns la urgenţe plus faptul ca nu am terminat ce vroiam. De unde – da urgenţa – m-am reîtntors în viaţă şi la vechile obsesii şi la utilul meu obicei ce, conceptualizat, sună aşa ,,fiecare individ trebuie sa aiba o ocupaţie, cu condiţia să nu degenereze în muncă”. Andryusha, puiule, nu fă tu ce poţi lăsa pe alţii sa facă.
😀
Auzi…dar de unde stii tu cum se scarpina un proaspăt absolvent de Metalurgie de la începutul anilor ˈ90. HAAAAAA? =))
@iulian rinder: Deci, recunosc, în ultimul timp am cam învățat să șurubăresc câte ceva sub chiuvetă, ba chiar am reușit să înlocuiesc o bucată de pexal fisurat cu un racord flexibil. Dacă aș avea sculele necesare, aș ataca tronsonul: racord apă rece centrala termică, robinet post-apometru, robinet ante-furtun mașină de spălat. Cam piesele amintite în comentariul nr. 11 …
andryusha la faza cu ,,pexal fisurat” m-ai pierdut pe drum. Succesuri, cum ar spune o europarlametara onesta.
@iulian rinder: 🙂
Suckerul ala de instalator sa vina la mine, sa-l invat cum se repara un fier de calcat cu aburi!!! Si da, mai functioneaza, desi mi-au ramas piese cat sa asamblez un aspirator! =))
@RoseN: Ştiu şi de la un amic. Are el un blog…:)
@Adriana Popescu: Aici se punctează timpul necesar intervenţiei, cantitatea de deşeuri rezultată, necesitatea (sau nu) a zugrăvirii locuinţei la finalizarea lucrărilor de reparaţii… He,he, meşteşugul ăsta nu e aşa de uşor cum crede lumea!… :))
@Cristi: Polonez. Instalatorul polonez este recunoscut, doar, in lume (bine, fieee, in Europa) drept cel mai iscusit, competent si rapid instalator. Parerea mea.
Ferdinand, un nr. de telefon, ceva? Un link? Ca si noi, femeile, ne mai confruntam cu astfel de probleme. 😛
@andryusha: Iti dai seama cat mi-ar fi de usor sa devorez 5 kile de metale? :))
@Adriana Popescu: Bun. Pe partea de moloz cum stăm?… =))
bre nu e de la ciumperci ? sau de la wisichi cu redbul ?
Am lipsit două zile, atît. Cînd am plecat, era aici un blog de umor (mă rog, uneori blog cultural- nu întotdeauna am înţeles la ce categorie aş putea încadra Daily Cotcodac-ul). Bun, mă intorc şi ce găsesc? Blog de ficţiune, domnule!!!
@Insignifianta: eu l-aş da. Însă mi-e frică să nu cumva să-i facă vreo boacănă cuiva şi apoi să-mi discreditaţi articolul
@Ina_adevarata: Era extraterestru, este? :))
@Ferdinand: Dă-l, domnule!…doamne iartă-mă! Că articolul e acreditat deja! N-are cum să mai fie discreditat!
P.S. Numa’ să-ncerce! =))
@Ina_adevarata: Te-ai întors tu schimbată!