Postul nu e post destul

IJKS se pronunţă AIHHH

Ionuţ Şendroiu

Dacă ziua de Sfântu’ Ion m-ar fi surprins în România, m-aş fi întâlnit cu nişte prieteni, aş fi băut nişte sticle şi aş fi povestit nişte prostii. Deoarece anul ăsta, de 7 ianuarie, trebuie să fiu la serviciu, m-am gândit să postez pe DC una din poveştile mele clasice de bere. Cum ar fi aia de la Amsterdam, cu taxi-ul.

– Unde mergeti? întreabă şoferul, în engleză, pe cel mai natural ton din lume.

– La hotel, răspund pe cel mai natural ton de care eram capabil în momentul ăla. După care, STOP! Mandibula mi-a rămas în aer. Am realizat că nu voi putea pronunţa numele hotelului, nici dacă ar veni Sfântul Duh şi mi l-ar şopti la ureche, pe silabe.

Afară era noiembrie, creierul îmi pulsa Placebo, iar ora era cam aia la care se închid cluburile. Şi ceaţă, frate! Ceaţă vâscoasă, amsterdameză, de Marea Nordului, care ţi se lipeşte de articulaţii, ca un limax rece.
– Poate vă amintiţi numele străzii, înceracă taximetristul, fără prea mare convingere. Probabil că aşa li se cere şoferilor de taxi în Olanda, la acordarea licenţei. Dacă este evident că pasagerul nu poate pronunţa numele hotelului, să îl întrebe de stradă. Cele 48 de litere care formau numele străzii îmi dansau în cap. Nu eram sigur însă dacă începe cu SKJ sau cu SJK şi nici căte J-uri conţine în total: 14 sau doar 12. Nu că ar fi contat, limba mea refuza oricum să conceapă că un astfel de cuvânt poate fi pronunţat de către o fiinţă de pe Terra.

– Încercaţi să îl scrieţi, insistă şoferul, întinzându-mi un pix şi o filă de block-notes. Era foarte amabil, dar avusesem o zi grea. Skunk-ul pe care îl trăsesem în Siberia coffeeshop mă lipise de scaun. M-am dezlipit cu un joint de Purple Haze, o iarbă high, pe care l-am fumat la poştă, şi totul ar fi fost bine dacă firma de la Tatanka Coffeeshop nu s-ar fi văzut atât de provocator prin halbele mânjite de spumă. Totuşi, poate că nu ar fi trebuit să luăm şi ciupercuţe, zic acum, văzând cum vibrează hârtia întinsă de şofer, parcă ar fi vie.

Un grup de feţe izbite de alcool şi iarbă în diverse combinaţii şi-au lipit nasurile de geamurile taxi-ului. Nu înţelegeau, probabil, dacă tocmai am venit sau vrem să plecăm. O roşcată ce se clătina desculţă cu pantofii într-o mână şi cu un pahar în cealaltă mi-a amintit subit că asfaltul e rece şi umed ca banchiza polară şi că nu, nu vreau să cobor din maşină.

– The Doors Coffeeshop! exclam, pe un ton de Evrika! Fiorul de gheaţă pe care mi l-au provocat degetele vinete ale clubber-iţei îmi declanşase flash back-ul salvator: literele mov de la The Doors, sclipind în capătul străzii pe care se afla … HOTELUL.

– Sunteţi sigur!?!? Taximetristul a făcut cea mai lungă faţă pe care am vazut-o eu vreodată (deşi vă jur că mai mult de un sfert de brownies nu am gustat), dar a demarat totuşi …

Probabil că morala creştină, combinată cu damful şi privirea mea îi spuneau că nu sunt genul de client care trebuie lăsat în faţa unui coffeeshop. Şi totuşi, comanda e comandă. Mi-a luat banii cu aerul lui Pillat din Pont.
Dacă l-ar fi văzut El Greco, ar fi fost invidios …


Şi noi am crezut acelaşi lucru citind textul, dar Şendroiu a fost suficient de precaut să ne trimită şi dovada că firma era, întra-adevăr, vopsită în mov.

Share:

32 comments

  1. dana 7 January, 2011 at 10:16

    “Afară era noiembrie, creierul îmi pulsa Placebo, iar ora era cam aia la care se închid cluburile. Şi ceaţă, frate! Ceaţă vâscoasă, amsterdameză, de Marea Nordului, care ţi se lipeşte de articulaţii, ca un limax rece”.
    cum poate creierul sa pulseze Placebo? adica nu vrea sa porneasca de pe loc? sau e la relanti si asteapta sa il turezi ?? intreb si eu, ca nu inteleg, si nu am nimic suspect la bord. ))

  2. Borish 7 January, 2011 at 10:25

    Ma duc sa-mi pun pofta in cui..

  3. Cârtiţoiu' 7 January, 2011 at 10:29

    De-asta-i bine să-ţi scrii pe telefon adresa.

  4. camionagiu 7 January, 2011 at 10:30

    Din cauza cititorilor ca Dana se spanzura scriitorii cu nojitele de la ochinci. Voi l-ati bagat in balamuc si pe Eminescu, facand du-te vino pretios si intelectual cu bietul om cand era excitat si freak da disk cu Caragiale

  5. RoseN 7 January, 2011 at 10:31

    In orice caz La Multi Ani 🙂

  6. Sare'n Ochi 7 January, 2011 at 10:32

    @dana, e ca atunci cand tot dai click pe OK la fereastra albastra a Windows-ului cu mesajul “An error ocure…” – si constati ca este degeaba.

  7. Sare'n Ochi 7 January, 2011 at 10:33

    =)) windows-ul plecase.

  8. sendroiu 7 January, 2011 at 10:43

    @Dana: Placebo e o trupa, care “pulseaza” cam asa:
    http://www.youtube.com/watch?v=zGxinPqnVFI

    Asta era piesa care mi se invartea in cap atunci cand am ajuns in taxi. Desigur, mai erau implicate cateva ingrediente, care amplificau pulsatiile 🙂

    (sa zicem ca paragraful ala se adreseaza cunoscatorilor, daca vrei, tu poti sa-l ignori 🙂 )

  9. dana 7 January, 2011 at 10:48

    @ Sendroiu: stiu cine e Placebo, dar am crezut ca te refereai la efectul de placebo, sau sunt eu prea desteapta la ora asta :))
    @ camionagiu : draga, poate TU traiai pe vremea lui Eminescu, eu nu, si nu , nu din cauza mea s-a sinucis . si nu s-a sinucis, a murit de sifilis.
    o zi buna la toti.. bine ca e vineri
    =))

  10. dana 7 January, 2011 at 10:51

    @ camionagiu : apropo, Eminescu nu s-a sinucis, a murit de sifilis

  11. sendroiu 7 January, 2011 at 10:57

    @Dana: scuze!
    Cred ca numele trupei a fost ales pe baza unei indelungate experiente in domeniu, efectul de autosugestie fiind, desigur, luat in calcul O:)
    Inca odata, scuze, esti super ok la ora asta 🙂

  12. dana 7 January, 2011 at 11:05

    @sendroiu: u make my day, esti super ok si tu. 🙂

  13. Béranger 7 January, 2011 at 11:10

    Care hotel, că nu-i nici un hotel cu nume ciudat pe strada aia!

  14. ionut 7 January, 2011 at 11:21

    @RoseN
    Ca bine zici….
    La Multi Ani , Doctore 🙂 !

  15. sendroiu 7 January, 2011 at 11:40

    @Beranger: pai, nu era chiar pe strada aia 😉

  16. clara 7 January, 2011 at 11:52

    La multi ani! Daca imi permiti , vazand cele scrise, probabil ca esti mai in siguranta de ziua ta acolo unde esti acum !

  17. N.A. 7 January, 2011 at 11:52

    E, uite, astia chiar ar trebui sa aiba placute bilincve! :))

  18. Sare'n Ochi 7 January, 2011 at 11:58

    @N.A., sa si-l faca primar pe Ghita Funar si au sa aiba 🙂

  19. nimeni 7 January, 2011 at 12:14

    Tocmai voiam să protestez că Siberia şi The Doors sunt aproape vizavi una faţă de cealaltă, apoi am văzut că mai era o oprire. 🙂

  20. silavaracald 7 January, 2011 at 12:20

    Hmm! La ce anume te-ai referit aici, Doc?
    ”…poate că nu ar fi trebuit să luăm şi ciupercuţe, zic acum, văzând cum vibrează hârtia întinsă de şofer, parcă ar fi vie.”
    La ciuperci de-alea de le trăgea pe nară agentul Cooper din Twin Peaks? 😕

  21. ion ion-romanul care nu face politica 7 January, 2011 at 13:01

    Daca ai fi fost in romanica te as fi invitat la un in de buturuga sa sarbatorim efectul Placebo.Asa…. Data viitoare ia de la hotel ceva chibrituri cu antet sau macar sapunul, ca un roman responsabil si nu o sa mai ai asemenea probleme.
    P.S.:Eminescu a murit intoxicat, la trecerea in nefiinta grabindu-l austroungarii, rusii si miticii care nu i suportau politica de crasma, pe intrecute.

  22. sendroiu 7 January, 2011 at 13:07

    @nimeni: au fost mai multe opriri, de fapt 😉
    @slvc: colega, ciupercutzele de la Tatanka erau din cele care se rontzaie … dar efectul era ceva intre Twin Peaks si Twin Towers O:)

  23. Serban 7 January, 2011 at 14:25

    Mi-a plăcut textul (şi poza).
    Ştiu, am dat un like, da-i prea impersonal.

  24. Serban 7 January, 2011 at 14:47

    Mi-a amintit de o întâmplare mai de demult:
    Eram într-un taxi oprit şi-i explicam calm şoferului că vreau să mă ducă acasă.
    Eram în acea rară fază de beţie senină, superioară, în care eşti împăcat cu lumea şi eşti dispus să-i îndrumi pe oameni pe calea cea bună.
    -Dar, domnule, aţi spus că aici locuiţi.
    -Da, dar eu stau la etajul patru, nu la parter -raspund eu cu nesfârşită îngăduinţă.
    -Îmi pare rău, domnule, nu pot să duc maşina până acolo -era un taximetrist neobişnuit de calm, recunosc
    -Sunt client, plătesc, ai datoria să mă duci unde doresc, te rog să tragi maşina în faţa uşii mele.

    Discuţia cred că a continuat, dar restul nu apare în filmul pe care mi l-am amintit a doua zi în pat când m-am trezit râzînd de întâmplare. Eu fusesem tot timpul sincer şi nu făceam mişto.

  25. Petronois. 7 January, 2011 at 17:44

    Eu am patit ceva similar, tot in Olanda. Am uitat numele hotelului si senin am oprit un trecator cumsecade (toti trecatorii sunt cumsecade in Olanda) si i-am spus ca sunt cazat la un hotel caruia i-am uitat numele.

    Probabil induiosat de atata stupizenie, omul a incercat sa ma ajute si a zis poate va aduceti aminte cam cum suna numele hotelului. Destul de derutat, i-am spus “Tam-ta-ri-re”. Dupa un moment de gandire, omul s-a luminat si a zis “AH ! cred ca este vorba de “Campanile” si mi-a aratat drumul.

    Daca cei care au fost cu mine isi aduc aminte, de povestea din Zwolle, va rog sa confirmati, ca nici mie nu-mi vine sa cred.

  26. Tweets that mention IJKS se pronunţă AIHHH » Daily Cotcodac -- Topsy.com 7 January, 2011 at 19:14

    […] This post was mentioned on Twitter by JuliusDC. JuliusDC said: IJKS se pronunţă AIHHH » Daily Cotcodac http://bit.ly/hIOMun […]

  27. kyrre 7 January, 2011 at 19:43

    Haide bre dom’ doftor, te-au pus astia sa muncesti de ziua ta? Asta e curat sclavagism. Oricum: La Multi Ani!!!!

  28. N.A. 7 January, 2011 at 23:46

    Sa traiesti cu numele, don’ doftor! 😀 Multe chestii bune iti urez! (am auzit ca poarta inversiunile de topica :P)

  29. sendroiu 8 January, 2011 at 15:53

    Am uitat as precizez de unde vine titlul: intr-o seara, intr-un bar, am aflat cateva reguli de citire in olandeza, de la o buna cunoscatoare a acestei limbi. Prima regula este ca grupul IJSK se citeste AIHHH (se foloseste un H din ala scrasnit cu simt de raspundere)
    De exemplu, RIJSKMUSEUM (Muzeul Regal) se citeste RAIHHHMUZEUM …

    Nu am mai exersat alte reguli de citire, deoarece mi-a fost teama ca imi stric dantura … 😉

  30. punKreas 9 January, 2011 at 15:22

    Ma asteptam la un final in care taximetristul, auzind numele The Doors, sa-ti spuna ca tocmai de-acolo te-ai urcat in taxi :))

  31. sendroiu 9 January, 2011 at 17:10

    hai, mai, punKy, asa ma stii tu pe mine? sunt baiat sportiv, am plecat pe jos

    (si, in plus, care ar fi probabilitatea ca taxi-ul care m-ar fi luat dupa-amiaza din fatza hotelului, sa fie parcat la iesirea din club, la 3 dimineatza? chiar si in Amsterdam! :)) )

  32. Serban 9 January, 2011 at 17:43

    @sendroiu:
    Probabilitatea e destul de mare, don’doctor. E urmarea unui raţionament destul de simplu pe care l-a făcut taximetristul:
    1. n-are bicicletă, deci nu-i localnic
    2. asta înseamnă că-i turist (olandejii se pricep la turişti, îi văd mai des decât pe vecinii lor)
    3. pleacă de la hotel la ora asta, deci acum s-a trezit
    4. rezultă că pierde nopţile prin baruri (un turist tipic, standard)
    5. după vârstă şi moaca de intelectual sunt puţine alternative de baruri sau cluburi unde o să-l găsesc la ora 3 dimineaţa când va dori să se întoarcă acasă.
    6. merg pe The Doors, sunt cele mai mari şanse

Leave a reply