Ionuţ Şendroiu

“Renii consumă ciuperci halucinogene din plăcere”, a constatat săptămâna trecută un om de ştiinţă scandinav, după care şi-a răsucit, satisfăcut, un joint. Inspirat probabil de oile ethiopine, pe care ciobanul Kaffa le-a acuzat că stau toată ziua la cafele, savantul din Ţara Celor 1000 de Lacuri şi-a luat laptop-ul în rucsac şi a dispărut în tundră, în coliba păstorului de reni Muhahalaainen.

Ciupercuţa din Finlandia
Cele două cincimi de alcool pur ale vodcii Finlandia protejează de îngheţ celelalte trei cincimi de apă pură, strânsă cu grijă astă vară din gheţarul topit pe margini. Nordicii vorbesc rar şi apăsat atunci când se întâlnesc la un pahar de vorbă, având nevoie de câteva sticle pentru fiecare frază.

E noapte de două luni şi undeva, lîngă pinul din apropierea colibei, renul s-a cam plictisit. Ar vrea să simtă în nări mirosul de alintaroma, dar mai sunt încă patru luni până dimineaţă. Încercând să joace X şi O de unul singur, începe să scurme cu copita în zăpadă. Primele ciupercuţe halucinogene răsar de sub stratul gros de omăt în dreptul celui de-al treilea X.

Renul le înfulecă cu o plăcere evidentă pentru cercetătorul, care tocmai deschide uşa colibei, să verifice un mit ancestral. Aşa cum calul lui Făt Frumos îi ronţăie acestuia jăratecul din palmă, păstorul finlandez îi mănâncă renului dintre copite. Ciupercuţa rămasă acolo este răspunzătoare pentru toată povestea cu Moş Crăciun, care a apărut pe cer în secunda următoare, într-o sanie trasă de 4 sau 16 reni, savantul neputând preciza cifra exactă, din motivele menţionate clar, dealtfel, pe eticheta fiecăreia dintre sticlele consumate.

Copiii din România sunt convinşi că nasul veşnic roşu al renul Rudolf este semnul unei răceli cronice, părere de care, ca de obicei, mamele lor încearcă să profite: “N-auzi, dragă, că renu’ e răcit?! Du-te să dai zăpada, ce, vrei să răcească şi mai rău???”
În holul unei case din Braşov, Ovidiu Eftimie îşi îndeasă în buzunarul jachetei două pachete de ţigări. El ştie că Rudolf are nasul roşu din cauza băuturii şi se duce să-l aştepte la o halbă, într-o cârciumă din apropiere, în care renul intră de obicei să se dreagă…

Cu Săniuţa, la 2Mai
Cele două cincimi de alcool ale vodcii naţionale blochează în cele trei cincimi (încă) funcţionale ale creierului lui Nea Gogu luarea oricărei decizii care să presupună părăsirea birtului. Afară sunt 40 de grade, lucru menţionat dealtfel şi pe eticheta sticlei.

Priponit de stâlpul din faţa crâşmei, măgarul lui nea Gogu simte nevoia de puţină răcoare, având în vedere faptul că nu este decât ora 10:00, iar stăpânul său nu a terminat nici prima sticlă. Ca să se adăpostească la umbra salciei de lângă frizerie, are de făcut aproximativ 5 paşi. Prin praful de la baza stâlpului, însă, la nici trei palme sub afişul care anunţă mega-senzaţionala sosire a circului ambulant la ei în sat, o buruiană cu flori roz se mişcă lasciv la fiecare adiere provocată de maşinile care gonesc spre Vama Veche. Până la stâlp este un singur pas, iar erecţia ţeapănă şi durabilă provocată de plantă îl va răcori de circa 12 ori mai tare decât l-ar răcori pe un Saint Bernard limba scoasă în aceleaşi condiţii de temperatură şi umiditate. Faptul că jeep-urile cu familişti plecaţi la mare la bulgari vor accelera subit când vor trece pe lângă el, îi va oferi în plus o senzaţie reconfortantă de mişcare de evantai …

Din spatele chioşcului cu şuberek şi baclavale, Moş Murat zâmbeşte hâtru, cu un chiştoc în colţul gurii. Bătrânul turc cunoaşte de mult proprietăţile buruienii cu pricina şi în ciuda avertismentului de pe pachetul de ţigări, care anunţă efectul dăunător al fumatului asupra potenţei, consideră că abolirea poligamiei a fost un fel lege formală impusă acum mai bine de 100 de ani, în vederea intergrării în UE …