Animale de casă – astăzi, tigrul
Julius şi Pircă
Oricât ne-am uitat împrejur când am fost la Zoo, n-am văzut niciodată oameni care să hrănească girafe, căprioare sau iepuraşi. Ba chiar am văzut părinţi grijulii atrăgându-le atenţia copiilor să nu se apropie prea mult de cuşca veveriţei, fiindcă are dinţişorii foarte ascuţiţi şi poate să muşte. În schimb, animalul în care oamenii au cea mai mare încredere este tigrul – el poate primi papa direct din mânuţele copiilor şi poate fi mângâiat printre gratii pe botic. Spre deosebire de iepure, despre care toată lumea ştie că zgârie cu ghearele lui imense, tigrul nu are deloc reputaţia asta.
Singura explicaţie omenească pe care am găsit-o ar fi că tigrul îşi face mai bine PR decât alte animale. De pildă, câţi iepuri aţi văzut la televizor în ultima vreme? Noi nici unul. În schimb, dacă v-aţi uitat mai mult de două zile pe Animal Planet şi NatGeo, sigur îi ştiţi după nume pe toţi tigrii care trăiesc în momentul ăsta pe planetă. Aşadar, primul punct câştigat: notorietatea – ştii cine este tigrul, cu cine ai de-a face, e un tip deschis, nu ca iepurele, care cine ştie ce pericole ascunde.
Doi la mână: toată lumea vorbeşte frumos despre tigru. I-aţi văzut pe călugării ăia tibetani de pe Discovery care se plimbă cu tigrii în lesă? Ne spun mereu cât sunt de blânzi. E drept că noi, de fapt, nu prea îi deosebim pe asiatici, aşa că tigrul poate a mâncat cinci călugări cât timp l-au filmat ăştia, dar noi avem senzaţia că e acelaşi. Iar în caz că tigrul mănâncă totuşi pe cineva, probabil aţi observat că niciodată nu e vina lui – tot omul e de vină, tigrul stătea liniştit la pândă într-un tufiş, dracu’ te-a pus să treci chiar prin faţa lui? Probabil că pe viitor, când un om va fi devorat de tigru, autorităţile vor concluziona că a fost vorba de o eroare umană. Dacă Goebbels i-ar fi făcut şi el un PR ca lumea lui Hitler, nu cred că mai vorbeam astăzi de Holocaust, i-ar fi repezit reporterii de pe Discovery imediat pe supravieţuitorii lagărelor: “Sunteţi evreu? Păi şi nu ştiaţi că nu e bine să mergeţi în Germania nazistă? Îmi pare rău, dar v-aţi făcut-o cu mâna dumneavoastră”.
Nu ne-ar mira ca în curând să aflăm că testele au demostrat că tigrul e cel mai sigur animal din lume şi că toate poveştile alea cu tăietori de lemne mâncaţi sunt de fapt nişte prostii inventate de antilope.
PS: Un PR foarte bun are şi pisica de mare; probabil, i-a spus tipului care i-a luat locul lui Steve Irwin pe Animal Planet: “Bă, plm, dacă nu eram io, n-aveai tu emisiune la televizor. Ia bagă şi tu ceva de pisica de mare, că trebuie protejată”.
[…] care toată lumea ştie că zgârie cu ghearele lui imense, tigrul nu are deloc reputaţia asta. (more) De la Julius citire Niciun comentariu X1_AdParams = { 'pub' : '560302451683403', 'site' : […]
… simt că adorm…
nu e de mirare, e ora de culcare…
hait, versuri după 12 noaptea, e grav…
funny! 🙂
stai asa,ca revine leul in forta. s-a suparat si a atacat iar pe la zoo. astia chiar se bat pentru publicitate,nu gluma 😀
Irwin.
In rest articolul este riguroa adevarat.
pi…in cazul asta,multumesc de informatie.ma duc sa cumpar un tigrisor mic mic care se va face mare mare,bland si foarte foarte de treaba,nu de alta,dar pisica mea a inceput sa semene cu iepurele…
Am avut si eu o birmaneza ( birmanez, de fapt, ca avea oo). A dracu javra nerecunoscatoare, dupa ce am invatat-o sa miaune si sa faca pishu si caca la nisip, m-a rasplatit cu urme de ghiare pe picioare, toti ciorapii mei aveau model, perdeaua era franjuri, cand mergeam la baie era “misiune imposibila” ca se pitea te miri pe unde si apoi, cand ti-era lumea mai draga ataca etc…
Evident, am reusit sa-i gasesc un camin iubitor, dar parca mi-as lua un animalut de casa. Dupa postul asta aproape ca m-ati convins sa-mi iau tigru. 🙂
Pfuaa…şi eu care mi-am luat o broscuţă.
Si eu vroiam mai demult un tigru. Mi se pareau niste animale atat de frumoase si pasnice.
Am avut atatea lighioane prin casa incat numai tigrul lipseste. Stie cineva unde se dau tigri mai ieftin ?
@ sebra
ai grija cu broscuta… e periculoasa. eu am fost atacat de o testoasa o data… si nu glumesc 😀
scumpilor omu simte nevoia sa traiasca in apropiera pericolului altfel s-ar plictisi in banalitate
@EstNordEst,
Ha?? :O E mititică măi! Are 20 de grame! :))
Fain articolul. O mica observatie totusi: cred ca nu e “Erwin” ci “Irwin”. Asta asa, ca astept perfectiunea de la voi 😛
Later edit: ce rapid ati corectat. Impresionant.
Cel mai bun tigru e bichonul. Bichonul meu, normal.
Aaa, v-am zis că nu suportă lesa? Ăsta animal sălbatic, nu tigrii ăia bengalezi!
@Ivan: noi l-am gasit pe net si Erwin, si Irwin, se poate ca tu sa ai dreptate, noi nu i-am vazut buletinul. Pe de alta parte, era australian, 2-3 litere in plus sau in minus nu-s un capat de tara la ei.
eu cand zic animal de casa ma gandesc la Angelina Jolie, Scarlett Johansson, etc.
ce naiba vorbiti voi de tigri, broscute, iepurasi?
Rideti voi, rideti dar acu’ niste ani, la mare, era cit pe-aci sa cumpar un tigru, de-ala de citeva zile/saptamini pe care-l plimbau leprele alea pe plaja ca sa faca lumea poze cu el. Vroia tiganul 1500 de euro pe el, nu ne-am inteles la pret. L-as fi luat ca sa-l trimit mai departe in tara lui sau intr-un loc frumos. Saracul tigrisor 🙁
@ Stephanie Unul din (fostii) mei motani era un birmanez. De-ala beige cu extremitatile maro inchis. Se pare ca e o rasa de imprevizibili, doctorul mi-a spus ca se comporta precum pitbull-ul, ataca fix cind ii vine lui pe chelie, fara nici un stres sau criteriu de alegere. Victima a fost mama, pe care a muscat-o de picior de mai multe ori, ultima data destul de rau. L-am dat cuiva la curte dar a disparut. Daca nu-l primea il dadeam afara direct in strada.
@ Miorlau: pai si eu am aflat ca e o rasa cretina prea tarziu. Mie mi-a fost frica pentru fiu-meu ca nu cumva sa-l desfigureze. Vreau sa-ti spun ca am trait in Franta doua luni cu un rotweiller de 50 de kile, singuri-singurei in casa, dar a fost o minunatie de animal, personalitate puternica, extrem de inteligent ; dupa ce i-am demonstrat ca eu sunt seful a fost o placere convietuirea cu el (faceam comparatie cu ghemul ala de blana isteric).
@ Stephanie Rotwaillerul e una, mutantul ala de pitbull cu totul alta. Bine-ai facut ca te-ai debarasat de pisoiul nebun, eu traiam cu cosmarul ca o sa o atace pe mama in somn. S-au mai auzit cazuri. Faza e ca nu ataca daca sint certati/stresati sau mai stiu eu ce ci pur si simplu cind le vine. Nu stii de cazurile cu pitbuli care au atacat copii fara sa le faca nimic?
articolul asta seamana f tare cu stilul rubricii de pe site-ul vostru…acum, nu am stat sa caut in toata arhiva voastra sa vad daca e luat de aici, dar babuiesc ca voi va stiti mai bine textele
http://www.catavencu.ro/latul_amintirilor_21_aprilie-13472.html
Aha, e al naibii de asemanator. Are inclusiv referire la judetul Vaslui(tm).
Pana si frazele sunt la fel.
Ori Julius are deja epigoni, ori sunt chiar textele lui Julius, alea prea slabe sa intre in dailycotcodac.
@alinuta, @dan: nu sunt ale mele. nu sunt eu chiar Hasek, dar nici asa prostii inca n-am ajuns sa scriu.
Eu nu stiu ce birmaneze ati avut dar motanul meu nu este violent.In general da senzatia ca este prost … desi il suspectez ca doar se face.Si am impresia ca se crede caine.Face aportul cu jucarii,nu mananca peste si lapte.Mai are putin si latra.
@adrian: Zi mersi ca nu se crede tigru…
Ma…stiu ca lauda de sine miroase a prost, dar am scris si eu acum ceva vreme despre unu’ care si-a bagat piciorul in cusca tigrului:
http://www.shaormalachifla.ro/2010/03/14/prostia-clinica/
buna tema,m-am distrat, propun maine rechinul.
Hei, ce vrei de la ei? E anul tigrului in calendarul asiatic… trebuie sarbatorit cumva… de preferabil cu jertfe umane, nu? 😀
Pacat ca tigri sunt cam pe cale de disparitie :D. Mai degraba faceti o tema cu leul, ca astia sunt din plin.
[…] mâţe uscată, altfel nici nu se suie pe arcă? Sau ce a avut Noe în cap când a luat pe arcă lei şi tigri? La cum trebuie că arătau cuştile alea de lemn, e sigur că micuţii Sem, Ham şi Iafet au […]
ba votati ca va dau un leu,,si apropo evitati excesul de scoala,teme si invatat