Julius şi Pircă

Săptămâna asta, cercetătorii au descoperit din nou Arca lui Noe. Spunem “din nou” pentru că am mai văzut-o de cel puţin două ori până acum pe Discovery (arheologii ăştia sunt ca Julius, când n-au chef să descopere ceva nou mai sapă puţin într-un sit vechi şi apoi cheamă presa – “Tocmai am făcut o nouă descoperire epocală”). Daily Cotcodac fiind însă o revistă ştiinţifică serioasă, ne vom opri mai puţin asupra acestei descoperiri îndoielnice a cercetătorilor chinezi şi vom încerca să elucidăm încă un mister al istoriei: a fost Noe primul şpăgar al umanităţii?

În primul rând, în ciuda a ceea ce spune Biblia, e sigur că Noe nu a luat chiar toate animalele pe Arcă – probabil a ieşit trântind uşa din biroul lui Dumnezeu şi s-a plâns colegilor: “E nebun şefu’, unde plm să bag toate animalele astea? Băi frate, dacă n-aveam nevoie de serviciul ăsta, îmi băgam de mult picioarele şi mă căram”.

Criteriile după care Noe a ales animalele pe care să le salveze sunt cel puţin dubioase. Să spunem că grifonul sau centaurii nu meritau – dar cu ce erau mai buni decât ei ornitorincul şi ursul panda? Vărului Costel din Neanderthal e clar că nici nu i-a spus că pleacă. Dinozaurii s-au chinuit ca disperaţii să fie primii – trezit la 4 dimineaţa, să nu prindă trafic, n-au mai făcut nici duş, nici gustarea n-au mai luat-o, şi-au zis că găsesc ei un sandviş cu mamifere mici, ceva, pe vas – şi când au ajuns acolo, le luase deja faţa iepurele, n-a mai fost loc şi de ei. La unele animale probabil că a avut un scandal monstru cu nevastă-sa: “Noe, de ce n-ai luat şi inorogul?” „Nu-mi place, se baligă peste tot, plus că am luat deja calul. Dacă vrei inorog, îi lipeşti un corn în frunte, e acelaşi lucru” „Nu e deloc acelaşi lucru, tu şi cu cârpelile tale, de-aia n-ai reuşit nimic în viaţă…”

Ce i-a trecut însă lui Noe prin cap când s-a hotărât să ia elefantul? De ce nu i-a luat mai degrabă pe amărâţii ăia de trilobiţi, dat fiind că acolo unde a încăput elefantul, putea salva mii de specii diferite? Probabil a gândit exact ca oamenii care îşi cumpără plasmă cu diagonala de doi metri la garsonieră: „îl luăm si vedem noi dupa aia ce facem cu el”. Pe de altă parte, nu excludem nici varianta ca vreo rudă să-l fi rugat pe Noe, dacă tot are drum, să-i ducă elefantul ăsta până la Paşcani, la socri, că nu mai are loc de el pe balcon.

De asemenea, foarte dubios e faptul că printre animalele de pe Arcă se afla şi tigrul tasmanian – la ce trebuia să-l mai salveze pe ăsta, dacă tot ştia că nu e capabil să supravieţuiască singur mai mult de câteva mii de ani? Pisica persană cum a prins loc, dat fiind că ea sigur a cerut o cabină numai a ei şi mâncare de mâţe uscată, altfel nici nu se suie pe arcă? Sau ce a avut Noe în cap când a luat pe arcă lei şi tigri? La cum trebuie că arătau cuştile alea de lemn, e sigur că micuţii Sem, Ham şi Iafet au pierdut vreo 4-5 mânuţe şi picioruşe în timpul Potopului – ceea ce nu i-a împiedicat să-i zică tatălui lor „nu eu am băgat mânuţele” „Da’ cine?” „Nu ştiu, nişte copii, da’ au fugit”. Singura explicaţie plauzibilă ni se pare a fi aceea că unele animale pur şi simplu i- au dat şpagă patriarhului biblic: “Uitaţi, domnu’ Noe, pentru mine şi nevastă-mea”.

Pe de altă parte, chiar şi aşa, şpăgar, tot e bine că Noe n-a fost un iubitor de animale ca Steve Irwin. Vă daţi seama că dacă alegea omul ăla animalele de pe arcă, nu mai vedeam acum picior de oaie sau vacă şi pământul era populat numai de monştri cu colţi de 30 de centimetri?