Totul despre bucătărie |
Ovidiu Eftimie
La cererea publicului telespectator, în premieră, pe Daily Cotcodac, un articol despre bucătărie.
Bucătăria este acel loc prin care trecem când mergem spre beci ca să mai luăm o popică de vin. Acum, ajungând la adevăratul subiect al discuţiei, beutura, trebuie să dezbatem importanta problemă a vinului bun.
Vinul poate fi folosit în mâncare, o ceşcuţă în tava cu pui la cuptor, 10 ceşcuţe în bucătarul competent care supraveghează importantul procedeu. Dar cum îţi dai seama că un vin este bun? În primul şi primul rând trebuie să ne ferim de „vinul natural de la ţară”. Sub această egidă am băut unele din cele mai îngrozitoare poşirci posibile. Orice gospodar de oraş are câteva peturi (noi, beţivanii din Ardeal, le mai zicem popici, sună mai eco) cu un „vin bun de la ţară, de la cumnată-miu/taică-miu/socru-miu”.
Din explicaţiile gospodarului înţelegem că ruda respectivă, care a produs onorabila poşircă, este un oenolog renumit în cel puţin trei judeţe, care provine dintr-un neam ce a dat ţării cei mai buni specialişti în acest domeniu. Ramura familiei sale se trage direct din Burebista, zeci de invazii tătare, turceşti, hune sau vizigote au fost efectuate doar pentru a jefui via familiei sale. În plus, ruda asta de la ţară nu deţine niciodată un căcat de hectar de vie ci minimum un deal. A doua zi dimineaţă te simţi învigorat, ca după o invazie tătară: te doare capul ca şi cum ar fi încercat vreun han să ţi-l despice cu o sabie extrem de neascuţită.
Alte vinuri de evitat sunt celebrele vinuri din „Dealurile Chimiei”. Le ştiţi, nu le fac reclamă, genul de vinuri „Premiat”. Stai şi te întrebi cine a fost premiat la vinul ăla, chimistul care a descoperit combinaţia perfectă între alcool etilic, zahăr şi colorant? Sunt pline televizoarele de reclame la nişte crame de vin legendare. Şi cum să nu fie legendare când din 50 de hectare de vie reuşesc să extragă atâta vin încât sunt cel puţin 100 de litri în fiecare chioşc din România? Dacă boabele de struguri de acolo ar fi uraniu ar fi atâţia bani în România că până şi guvernanţii ar părea competenţi.
Înainte de masă, aperitiv aşa, e bună o ţuică. Pentru cine nu ştie, absolut toată ţuica din România este făcută la Zalău. Până acum nu am întâlnit niciun om care să aibă altceva decât „o ţuică bună, de la Zalău”. Mereţi prin piaţă, trageţi un pic cu urechea la ce discută gospodarii: „Când vii pe la mine, că am o ţuică bunăăă, de Zalău, nu prostii”. La cantităţile de ţuică existente în România mi se pare evident că întreaga industrie a Zalăului este dedicată distilării de ţuică. Sunt convins că la meciurile echipei de fotbal Armătura Zalău ţiganca aia care trece printre scaune n-are seminţe în poală, ci un bol cu ţuică din care mai dă câte un păhărel de-ăla cu fund dublu microbiştilor.
Bucătăria mai poate fi folosită a doua zi dimineaţă când vom încerca să mâncăm, fără să ne tremure mâna, o ciorbă rece, de potroace sau de perişoare. Vă urăm poftă bună.
Twitter
Facebook
M3bis
JULIUS
lulu
4 Februarie 2010 la 12:27 am
Da’ ciorba de burtă, caldă, nu e bună, ‘ai? Ţi-o sta în gât…
4 Februarie 2010 la 2:13 am
cat timp persista egzistenţa ţuicii(o aroma,un paharel, un bautor,cuvantul “ţţuicăăă” măcar) lumea mai are o şansă de scăpare din, nu-i aşa, meandrele concretului, cum zicea Ilici….
4 Februarie 2010 la 2:34 am
Domnu’ Eftimie, imi place cum combateti! De aia va invit la o degustare (de vin bun, de tara si tuica nu de Zalau) la Odobesti
4 Februarie 2010 la 3:07 am
Are la Ceasu Rău un vin bun, mmmmm. Şi o bere nefiltrată de sorbi până și ultima picătură din halbă.
La cât am lăudat Ceasu Rău o să creadă lumea că-s chelner pe acolo şi-mi fac reclamă. De fapt sunt cel mai fidel client
Chiar că, dacă veniţi lunea pe acolo daţi şi voi un semn. Clar o să fiu pe acolo sorbind maiestuos dintr-o halbă de bere nefiltrată. A, şi da sunt off-topic!
4 Februarie 2010 la 9:06 am
Dragul meu, esti genial! Am ras cu lacrimi la citirea acestor minunate randuri. Dar sa stii ca tatal meu nu da doi lei pe Zalau, el e fan infocat al tuicii de pruna de la Pitesti (o fi avand legatura cu faptul ca e nascut acolo, nu stiu). Oricum ma bucur ca am descoperit atatea lucruri noi despre bucatarie
4 Februarie 2010 la 9:07 am
Te-ai cam aruncat cu alcoolul ăla etilic din în reţeta chimistului.Nişte drojdie de pâine cu zahăr şi cu sfanta apă, ajunge pentru un vin de calitate superioară.Colorat şi aromatizat ( arome identic naturale) în funcţie de sortiment.
4 Februarie 2010 la 9:32 am
Draga autorule,
Subsemnatu’ face parte dintre cei pe care tu ii numesti creatori de posirca, insa pentru posirca mea nu s-au incordat hoardele turcesti, hune si tatare si nici nu mi-am popularizat posirca printre aurolaci care beau “vin bun” la PET de 5 litri.
Fac vin pentru familia mea (cam 500 litri/an)si mai cadorisesc cativa apropiati care sunt sigur ca-l apreciaza. Daca vrei sa incerci si astfel sa te determin sa nu mai generalizezi, ai adresa mea de mail, fie esti invitatul meu fie iti trimit o mostra.
Apropo, il produc in Bucuresti din vita de vie de pe “Dealurile Bucurestiului”
4 Februarie 2010 la 10:07 am
@Vitor B.
Io-te ca ma facusi curioasa, asa ca ti-am intrat in blog, da’ tot nu stiu: unde stai, bre, la Buzau sau la Brasov? Ca pun pariu ca in ambele exista cate un “Ceas rau”…
4 Februarie 2010 la 11:18 am
la zalau eventual e palinca. aici in josul tarii tuica celebra e aia de pitesti, evident facuta din prunii petrochimiei.
4 Februarie 2010 la 11:34 am
… ţuică de pileşti, moh!!!
4 Februarie 2010 la 11:39 am
@mifty
4 Februarie 2010 la 12:59 pm
Măi, ce-mi place mie la Eftimie este consecvenţa. De oriunde ar porni, el face ce face şi tot la
castravetepileală ajunge. Trimite-l în bucătărie, că el ajunge în doi timpi şi trei mişcări în pivniţă. Dă-i un acvariu pe mână şi cât ai zice peşte îi macheşte pe locatari de ajung beţi morţi, da’ ţepeni de morţi. Pune-l să ţină o dizertaţie despre forţa violet, crezi că se sperie? Aş, din câteva fraze meşteşugite ajunge de la forţa violet la butelca rubinie.Păi îţi trebuie talent, frate, să nimereşti sticla din orice poziţie mai ceva ca-n filme.
4 Februarie 2010 la 1:37 pm
@florian: ai observat corect, eu nici nu ma mai obosesc sa-i sugerez vreun subiect, stiu deja ca tot la bauturica ajunge.
4 Februarie 2010 la 1:43 pm
aaa, si apropo, Sindicatu’! Voi stiti ca Arsulici, pe care nu-l mai vedem comentand pe aici, a fost surprins de paparazzi Daily Cotcodac pe alte site-uri?
@Arsulici: te asteptam diseara in direct sa-ti ceri scuze si apoi mai vedem daca plecam cu tine in Caraibe, sa ne salvam relatia.
4 Februarie 2010 la 1:54 pm
@Florian, ce Kid Sheleen, Kid Eftimie rulzzzz!!!!
(ăla din Cat Ballou, ca să nu te chinui cu amintirile şi să nu torturezi de moarte goangălul nevinovat!!!)
4 Februarie 2010 la 2:06 pm
şi ca să fie şi mai clar, na: http://www.youtube.com/watch?v=UvwmWqmzSXE
4 Februarie 2010 la 2:22 pm
@Julius
, parcă nu mai am tragere de inimă…. 
Dar tu ce cautai pe alte site-uri? cautai idei?
Măi, Julică, măi, n-am timp nici să mor, ai vazut că și la mine apar rar…..
Plus că de când sor’mea nu mai apare pe aici
Mie imi place cum se leagă titlul acestui articol cu titlul articolului despre albul gustos, al lui 4Mall…
Deschidem cumva curs de bucătărie? Dau Daily Cotcodac va deveni Cotcodac Rotisat Daily?
4 Februarie 2010 la 2:50 pm
@slvc
Buzăul e de la buze, vezi comentariile de la porecle, Ceasul Rău e braşovean şi unic, te rog.
Conu Eftimie poate ne va scrie şi despre alte stabilimente unice din urbea sa, cum ar fi cel numit (cu firmament în toată regula) La Gaura Dulce.
4 Februarie 2010 la 4:34 pm
@sixtyniner Gaura Dulce era la Curul Cerbului orice braşovean ştie asta. Da nu mai e, acu e un local de fite acolo. Totusi, Tâmpla Spartă supravieţuieşte. E pe lângă Ceasul Rău
4 Februarie 2010 la 4:41 pm
fraza finala dezinformeaza poporul!!!
ciorba se mananca inainte sa te culci daca vrei sa aiba efect. astfel, cand te trezesti din somn nu mai trebuie sa te vindeci de mahmureala.
offff, amatori!!
4 Februarie 2010 la 6:02 pm
@pisica turbata: fac pariu ca Eftimie stie asta, dar doar cand e treaz
4 Februarie 2010 la 7:21 pm
@eftimie:”tuica”? si esti din Ardeal?
4 Februarie 2010 la 7:29 pm
@cuibaru: e, din Ardeal o laie! E din Iaşov
4 Februarie 2010 la 7:38 pm
@Julius Bine mă ăla din Beiuş care ţine cu Ştiinţa.
4 Februarie 2010 la 8:14 pm
Sambata dimineata m-am trezit devreme, m-am imbracat in liniste, mi-am pregatit un pachet cu mancare pentru pranz, am luat cainele, am mers apoi tiptil pana in garaj si am atasat barca la Jeep si am pornit la drum. Spre disperarea mea, la iesire din garaj am observat ca afara era o vijelie de nedescris, ploaie amestecata cu fulgi de zapada, vantul sufla cu peste 95km/h. Am revenit cu masina in garaj si am pornit radioul. La stiri se anunta ca vremea se va inrautati in continuu.M-am intors in casa. M-am dezbracat inapoi in liniste si m-am strecurat in pat langa sotia mea soptindu-i la ureche: − E o vreme ingrozitoare afara. Ea a raspuns somnoroasa: − Iti vine sa crezi ca idiotul de barbatu-meu e la pescuit pe furtuna asta!!!…m-am spart la bancul asta
4 Februarie 2010 la 9:37 pm
@cuibaru
Tu trebuia să scrii la Urzica…
4 Februarie 2010 la 10:05 pm
@m3bis: poate avea noroc de o rubrică permanentă… “poşta redacţiei”
5 Februarie 2010 la 9:21 am
[...] premiera un articol despre bucatarie pe Daily Cotcodac marca Ovidiu [...]
9 Februarie 2010 la 1:32 am
20 Septembrie 2010 la 8:05 am
[...] Totul despre bucătărie [...]
1 Decembrie 2010 la 9:37 am
[...] Totul despre bucătărie, cu maestrul culinar Ovidiu Eftimie [...]
30 Decembrie 2010 la 11:52 am
[...] asaltul din ultimele două luni). Mai mult, Daily Cotcodac e amuzant. Oamenii vor amuzant. Amuzant e bine, e de succes. Amar de Zi e, după cum îi spune şi numele… nu prea [...]
30 Decembrie 2010 la 10:49 pm
[...] zică, 2010 ne-a adus pe DC, un articol în premieră despre bucătărie, intitulat promiţător Totul despre bucătărie. Începe aşa: “Vinul poate fi folosit în mâncare, o ceşcuţă în tava cu pui la cuptor, [...]
30 Decembrie 2010 la 11:10 pm
Cea mai si cea mai buna tuica ever made este cea de Nehoiu!
8 Ianuarie 2012 la 5:20 am
Apropo de tuica de Zalau.Stai sa vezi cum este cu Busuioaca de Bohotin de la Husi.Pe toate dealurile ale nu mai exista decit citeva “sfori” de vita originala.Produc si ele cam 1500 litri anual din care majoritatea se duc in burdihanele proprietarilor,nasilor,finilor,cumnatilor si altor “bondari”care trag la mierea asta.In principiu nu ramine nimic iar daca ramine NU SE VINDE ca este prea pretioasa.Ce o fi cu sticlele alea de pe rafturi ?