4mall

Cand prietenii mei au auzit ca vreau sa ma duc in Tanzania, aproape toti mi-au sarit in cap, ca sunt idiot (nu ca n-as fi, dar nu plecatul in Africa e demonstratia), ca sunt inconstient (acum ca m-am insurat, le dau si eu dreptate), ca acolo ma pot imbolnavi grav (desi de gripa zebrina n-am auzit pana acum) si ca ar fi bine sa ma gandesc de doua ori inainte sa plec (io n-am zis nimic, doar au presupus ei singuri ca am gandit ceva inainte).

Acum ca m-am intors viu, credeti-ma ca sunt doua variante plauzibile: ori Tanzania nu face parte din Africa, ori Continentul Negru este denigrat cu buna stiinta (probabil la ordinele vreunui mogul, ca alta explicatie nu vad).

Chiar daca e o munca destul de voluminoasa, o sa incerc sa enumar macar cateva din calitatile popoarelor africane:

Sunt bravi aparatori ai valorilor sociale
Stiati ca nici un parc national nu e imprejmuit? Nu tu sarma, nu tu gard, nimic nimicuta! De ce? Pentru ca in Tanzania pana si braconierii sunt niste oameni cu un inalt spirit civic si etic, aparatori ferventi ai dreptului la viata (in special a lor). Bine, mai exista si exemplare de rusine, precum rangerii parcului, niste oameni haini, egoisti si cruzi, care ar lua fara mila o biata viata de braconier doar ca sa nu le rugineasca pustile cu luneta (sau kalasnikoavele, dupa caz).

Sunt demni
Plimbandu-ma printr-o piata de cartier, printre multii vanzatori care ma imbiau cu drag sa cumpar de la ei, unul din cele mai reusite exemplare ale spiritului intreprinzator tanzanian s-a apropiat de mine, varandu-mi in nas o legatura de banane rosii (da, exista si din astea), pe care era dispus sa mi le cedeze la pretul infim de 15 dolari. Eu, nepriceput in ale comertului, m-am trezit sa obiectez ca mi se pare scump. Credeti ca tanarul s-a coborat intr-atat incat sa incerce sa convinga un pifan ca pretul e de fapt prea mic fata de perfectiunea fructelor sale? Nu, mi-a dat o adevarata dovada de patriotism local, preferand sa piarda un client in loc sa se injoseasca in fata unui alb: ”Ce stii tu despre banane?!”.

Sunt diplomati desavarsiti
In Tanzania dainuie respectul fata de popoarele straine, vecine sau nu. Avand in vedere ca girafa e simbolul national al tarii, este singurul animal pe care nu ai voie sa il vanezi, spre deosebire de…vaca, sa zicem. Ei bine, credeti-ma ca m-am interesat, si nici un Tiriac nu s-a atins macar de vreo vaca (daca nici asta nu inseamna respect fata de cultura indiana, nu stiu ce ar fi).

Sunt extrem de cinstiti
Contrar suspiciunilor amicilor mei, nici un african nu a incercat vreodata sa ma fure. E drept, pentru orice munca titanica, precum caratul vreunui pahar cu apa, se asezau in fata mea cu o privire care l-ar fi convins pana si pe motanul din Shrek sa le dea bacsis, dar ideea e ca le-am dat eu, nu si-au luat ei! Ce sa mai vorbim, sunt inconjurat de prieteni bine intentionati, dar neinformati (nu zic lasi, fricosi sau speriati de bombe, ca poate citeste naibii vreunul din ei articolul asta).

Sunt extrem de inteligenti
Indiferent de statutul social sau de varsta, fie copil de oras sau masaai adult, in cazul in care duci lipsa de bancnote locale si vrei totusi sa cumperi ceva, iti poate face ad-hoc o demonstratie de matematica aplicata. De exemplu, de 3 ori am vrut sa cumpar cate un pachet de tigari (care costa doi dolari si nu aveam asemenea valuta disponibila), iar vanzatorul mi-a calculat aproape instantaneu pretul in moneda europeana, evident mai rapid decat ar fi facut-o orice angajat de la casa de schimb valutar: 2,3, respectiv 5 euro (mi-au explicat ulterior ca orice curs valutar fluctueaza in functie de ora si de fata cumparatorului).
Si ca sa inchei aici demonstratia, pana nu ma apuca melancolia, tin sa precizez ca pana si animalele sunt pline de virtuti. Desi se spune ca bivolii sunt printre cele mai periculoase animale (pe bune, incep sa cred ca Giraful isi scosese singur matele ca era prea curios sa vada cum arata un spital), bufalaii pe care i-am vazut noi au stat cuminti, nemiscati, exact cat timp am avut nevoie ca sa le facem poze, dupa care s-au retras in graba la niste bivolite, in spatele unei tufe, unde au inceput sa se laude civilizat: “papuse, azi daca voiam, vanam niste oameni”.