Şi totuşi, nu i-am văzut cadavrul |
Julius Constantinescu
În prima noapte după ce am aflat că atentatorul cu cerneală s-a mutat, am dormit prost şi am avut un coşmar îngrozitor. Am visat că nu doar vecinul de deasupra se mutase din cartier, ci şi domnul instructor de la şcoala de şoferi Teo care mi-a rupt ştergătoarele de la maşină, în urma unei neînţelegeri legate de locul de parcare. Se făcea că nu mai există şaormăria din Dristor, unde se strâng noaptea toţi interlopii şi maneliştii – în locul ei erau acum vitrine frumos luminate, în faţa cărora, din când în când, se oprea să caşte gura câte un cuplu ieşit la o plimbare nocturnă la străduţele liniştite ale sectorului 3. Am visat că nu mai exista picior de aurolac şi că poliţiştii de la Secţia 12 patrulează pe străzi; câteodată, treceau chiar două echipaje, unul după altul. Umblam de nebun prin cartier şi posibilitatea de a fi jefuit era complet nulă. Nu mai aveam despre ce să scriu şi, din această cauză, fusesem dat afară de la ziar. Disperat că nu mai aveam cu ce să-mi plătesc chiria, inventasem o poveste haioasă, despre cum am fost jefuit în faţa blocului; sunasem la Secţia 12, dar echipajul avusese nevoie de 20 de minute să ajungă la faţa locului, deşi sediul poliţiei era la doar 200 de metri, iar infractorii deja se topiseră în noapte. Am încercat să vând povestea mai multor ziare, însă redactorii-şefi mă dădeau pe uşă afară, bătându-mi obrazul: “Unde, mă, în cartierul Dristor? Găseşte-ţi alt prost care să te creadă!”.
M-am trezit lac de sudoare şi m-am uitat fix în tavanul în care nu mai bubuia nimeni cu ciocanul. Dincolo de panoul de beton, dormea un om sănătos.
Cuibărită undeva în străfundul sufletului, mă bântuie totuşi spaima că, într-o zi, atentatorul cu cerneală s-ar putea întoarce. Peste 20 de ani, asemeni lui Clint Eastwood, voi coborî în boxa de la subsol, voi sufla praful adunat pe vechea mea cutie şi-mi voi lua din ea boxerii cu michimauşi şi bătrânii bocanci; apoi, o voi săruta pe nevastă-mea pe frunte, spunându-i: “Dragă, ai grijă de ăia mici, eu o să lipsesc o vreme. Am de rezolvat o problemă din trecut”.
Twitter
Facebook
Dan1
Ana Q.
Sorin
l@ura
7 Decembrie 2009 la 4:27 am
Aaahhh… Cat de tipic. Un barbat agatandu-se de speranta amintirii vremurilor bune de mult trecute. Asa a aparut si “Pusca si cureaua lata” si am senzatia ca ceva similar o sa produci si tu peste 20 de ani. E bun. Numai sa dai tu vinul ca sa te ascultam cum canti. Altfel nu discut.
7 Decembrie 2009 la 6:17 am
Ai uitat si de restaurantul lui Tociu
7 Decembrie 2009 la 8:02 am
ATENTIE! A aparut cuvantul nevasta-mea! Julius nu o mai duce mult singur, zise mama omida.
7 Decembrie 2009 la 9:42 am
[...] This post was mentioned on Twitter by JuliusDC and Ovidiu Eftimie, Gabi. Gabi said: RT @tweetmeme Daily Cotcodac» Şi totuşi, nu i-am văzut cadavrul http://bit.ly/5qFmhO [...]
7 Decembrie 2009 la 10:40 am
Eu zic ca totusi mai bine mergi si tu dupa el…
7 Decembrie 2009 la 10:47 am
infometat , insingurat – bai fratilor, asta se preda !
SE-NSOARA !
dup-aia , adio cotcodaceala zilnica .
7 Decembrie 2009 la 10:51 am
@kekee
adio cotcodaceala zilnica pentru noi, pentru el abia va incepe
7 Decembrie 2009 la 11:32 am
Ma mir ca n-ai visat Presedinti aseara
7 Decembrie 2009 la 8:54 pm
Eu am o idee mai buna. Sa devii un demn urmas al vecinului de sus. Stii, ca-n filmele alea de groaza cand in locul happy-endului te trezesti ca oribilitatea se perpetueaza.. Vei fi un epigon amarat, desigur, nu te vei putea ridica la inaltimea maestrului, dar macar viata va prinde iar un sens. Si se va duce naibii iarasi linistea aia nefireasca din bloc.
Ca un omagiu tarziu adus vecinului disparut prea devreme.
8 Decembrie 2009 la 7:49 pm
Cam asa ar fi fost Gran Torino filmat in Dristor.