În sălbăticie
Julius Constantinescu
Mai noi, am o nouă pasiune: supravieţuirea în condiţii extreme. Cât e noaptea de lungă, casc ochii la Discovery, Animal Planet, Real TV sau Viasat Explorer şi bag la cap cum aş putea să scap cu viaţă de la Polul Nord, din jungla amazoniană, din deşertul Gobi şi din alte asemenea locuri prin care trec frecvent în drum spre serviciu.
Ştiu, de pildă, cum să-mi dau seama dacă într-o anumită zonă a râului sunt sau nu crocodili (mă rog, asta nu e cine ştie ce; la noi la Beiuş, în Crişul Negru, cam orice copil poate găsi un loc de scăldat unde nu sunt crocodili). Ştiu cum să aprind un foc fără chibrituri, ce trebuie să fac în caz că sunt îngropat de o avalanşă (afară de “Tatăl nostru”) şi cum să prind un wababa cu mâinile goale (asta e chiar simplu; mai greu e să recunoşti un wababa). Sunt pregătit dacă mă prinde vreun vârtej, ştiu ce trebuie să fac ca să evit hipotermia în mijlocul oceanului şi cum să mă feresc din calea unui uragan. Aş putea prinde oricând o focă la copcă şi ştiu tot ce se poate şti ca să scap cu viaţă dacă mă întâlnesc cu un urs în insula Kodiak (mă rog, dacă ursul se uită şi el pe Animal Planet şi ştie că nu sunt prada lui naturală); cunosc toate semnele care arată că un rinocer are capsa pusă, orele la care rechinii sunt activi, care specii de scorpion sunt periculoase şi care nu şi cum poţi să convingi un leu că omul nu e chiar aşa de gustos pe cât se spune (bineînţeles, asta dacă nu dai peste vreun leu sociopat, cu care nu te poţi înţelege).
Săptămâna trecută, într-o seară, parchez maşina la dracu-n praznic, unde găsisem un loc, şi o iau spre casă. Nu intru bine între blocuri când, pe alee, dau nas în nas cu o haită turbulentă de maidanezi – javrele pofteau să-şi înfigă colţii în mine. Din păcate, oricât m-am străduit, nu mi-am amintit nici un documentar care să te-nveţe cum să scapi cu fundul întreg dintr-o întâlnire cu maidanezii. Am rupt-o la fugă şi, în cinci secunde, eram înapoi în maşină şi baricadat pe dinăuntru. Mi-am tras sufletul şi mi-am aprins o ţigară, aşteptând să plece cotarlele.
Când le-am văzut dispărând după colţ, m-am dat jos şi le-am făcut semn cu pumnul: “Bă, mare bulan aveţi că nu sunteţi grizzly, că vedeaţi voi pe dracu’! În sânge vă făceam, fraierilor!”.
offtopic nu uitati de concurs
:)) da, asta ar fi un documentar de mare succes, cum de nu s-a gandit nimeni?
PS era sa cad din pat de ras :))
Pai asta e si motivul pentru care nu se face Survivor:Ferentari…ar fi mult prea periculos pentru concurenti.
Interesanta ar fi o povestire in care chiar iei atitudine fata de ceva, nu post-mortem 😀
cica a venit un supravietuitor de asta si in romanica, prin carpati, da’ pe acolo parca nu sunt maidanezi, cred:-??
Little pussy.
Cum mai nene sa te lasi invins de o haita de maidanezi feroce care vor sa smulga o bucata din tine?Pai nea Grylls nu te-a invatat nimic?N-ai vazut episodul cand a scapat de o haita de lupi?Nici pe ala cand a ocolit familia de lei?Ia arunca o privire la ora 1 pe Discovery channel si la 2 pe Discovery World si m-ai invata cate ceva.Pfai,inca sunt socat ca ai fugit,nu-mi pot reveni.
Macar e bine ca esti antrenat la fuga. 😛
Hahahaha, inca o cucuvea! Eu pe langa astea ma mai ocup si cu Discovery Travel&Living si decorez ca nebuna case intregi sau cresc 8 copii..
Despre intalniri de gradul 0 cu maidanezi feroce,am vreo 3 la activ, din care am scapat ca prin urechile acului. Metoda sigura (pana acum): urli la ei diverse injurii cat poti de tare si de hotarat, in timp ce te invarti si incerci sa-i gonesti de langa picioarele tale, manuind o poseta uriasa.. Dupa vreo 3-5 minute (care par ore!!) incep sa se lase pagubasi si sa se care.. Tu continui sa-i balacaresti si astepti sa se mai indeparteze dupa care te retragi si tu cu demnitate. Numai sa nu te simta intimidat, asta-i toata smecheria.
Ideea e sa ai poseta la tine… 😀
Pistol cu alice de metal. Usor de procurat, perfect legal, poate fi folosit in zonele urbane. Este legitima aparare. La oameni e posibil nici sa nu fie nevoie sa tragi cu el. Un pistol vanturat in fata adversarului face cat o mie de bate si amenintari.
Hehe, ce veche e asta. Veche da’ bună :))
Stateam la gazda in Iasi acu vreun an jumate si ma intorc de la o bauta pe la 3 dimineata si pe trepte, la intrarea in scara de bloc, 6 maidanezi visau frumos. Eu chior de oboseala, ei plictisiti de somn. Imi tin sufletul strans in brate si dau sa pasesc printre ei, sa ajung sa bag cartela in interfon si apoi sa o zbunghesc inauntru, dupa ce trebuia sa trag si de o usa care aproape cantarea cat o tona de beri. La lumina telefonului incercam sa nu calc vreunul pe coada, la fiecare miscare auzeam maraituri; unuia i-am bagat lumina in ochi, se uita la mine paralizat cu falcile desclestate, ii vedeam saliva printre colti, mai fac un pas si reusesc sa deblochez usa din interfon. Ca sa trag usa trebuia sa imping o javra alba, care acolo gasise sa-si aseze oscioarele. Prin nu stiu ce forte de la Duamni Duamni, trag de usa si arunc haita jos de pe trepte si in secunda, fractiunea urmatoare eram inauntru, dupa usa si priveam sase catele proaste care latrau si spumegau. De dupa usa maraiam la ele. De la spatele meu iese o pocitanie, un chihuahua maidanez, care dormea pe covorasul unei babe de la parter. Am tresarit pentru o clipa, dar nu la mine venea nervos. A inceput sa latre catre turbulentii care deranjau linistea publica. Am mai stat 2 saptamani acolo si de fiecare data le auzeam frustrarile de luzari cand treceam pe langa ei. Imi faceau loc sa trec invartindu-se ca niste hiene jigarite in jurul prazii. Niciodata nu m-au suportat javrele.
Oldies but goldies! =)) Acest articol m-a făcut să-ți devin fan, Julius. Fix acest articol, citit acum… ceva vreme. 🙂
Trebuie să îl invităm neapărat pe Bear Grylls să “trântească” câteva tehnici esenţiale de supravieţuire şi pe alte meleaguri mioritice, decât munţii Carpaţi. De exemplu: cum să supravieţuieşti în Bucureşti, cum să faci faţă unui roi “înfometat” de “viespi” în cluburile de fiţe, etc.
Măi, Julius, unele documentare ți-au prins bine. Dacă ai învățat să supraviețuiești la Polul Nord, atunci ai șanse să reziști zilele astea în București 🙂
Dacă aveai o șaorma la tine, puteai mitui cățelușii. Ocupați cu păpica, te-ar fi lăsat să treci 😀
O singură dată m-a atacat o haită de maidanezi, când eram student. Dar cred că i-am luat prin surprindere cu faptul că știu și eu să latru convingător… Cred că, pentru un spectator dinafară a fost o imagine șoc, eu lătrând la o haită de maidanezi furioși 😀 După vreo 5 minute, javrele au cedat și au plecat cu demnitate, scârbite de atitudinea mea ostilă 😀
Bre Julius,
Pentru ca tot esti de o mare recunoastere internautica – parca asa se spune – am si eu o lacramatie de facut. Si eu ma uit la Discovery sau Animal Planet, asa ca te rog zi-le dracu sa faca un documentar despre cum sa supravietuiesti in Romania. Cum e sa stai la coada la fisc sa dai bani si aia dau cu scuipatu-n tine, cum pe ai nostrii iarna ii fulguie mereu prin surprindere – cred ca de pe vremea lui Gerula – de ce e mai bine sa fii negru minoritar evreu sas secui homosexual decat bastinas banal si de ce dracu, desi dinozaurii au murit, exista Borcea, Iancu si Becali. Ca de casta politica nu am dorinta sa amintesc, ca ma ia cheful sa-mi dau demisia din tara asta in cinci minute, dar imi trece mai repede decat luptatorului anticomist de pe la spatele doamnei U(drea). E.
Iulian RINDER
@iulian rinder
Nu există metode eficiente de suraviețuire in România!
Așa că mai bine ne încolonăm și emigrăm în cuba sau coreea de nord 😀
Da,cunosc.Nu mai departe decat azi-dimineata n-am putut arunca punga cu gunoi in locul amenajat de langa blocul meu din cauza unor salbaticiuni fioroase si a trebuit sa o car mai departe,dupa ce am iesit din alee in spatele unei vecine mai viteze.
Cat despre numitul Bear Grylls,sunt fana lui declarata.Nu facaturile lui de aventuri ma fascineaza cat ideea de supravietuire in sine.Si mai ales,mai ales,ati vazut ce POATE sa manance?(Serialul e total nerecomandat femeilor gravide.
Dar lucrurile sunt pe cale sa se rezolve-cat de curand,romanii vor descoperi ca maidanezii sunt comestibili.
@N.A.
Il si vad pe Tiran dandu-se la cotarle cu posetuta! Ai niste idei, fata… =))
=)))nici cainii nu mai sunt ce-au fost…
[…] This post was mentioned on Twitter by JuliusDC and Ovidiu Eftimie, Blogging feed. Blogging feed said: În sălbăticie: Julius Constantinescu Mai noi, am o nouă pasiune: supravieţuirea în condiţii extreme. Cât e noap.. http://bit.ly/6V02WJ […]
Aici ai fost simpatic… 🙂
da, numa ca La barci era un ochi, care te tragea la scufund mai rau decat crocodilii.
Avem câte ceva in comun.
Diferenţa este că eu port mereu 2 pietre de cremene in buzunar, nişte iască şi cateva surcele… doar doar s-o ivi cineva care să-mi ceară un foc pentru a-şi aprinde ţigara.
Am auzit că traseul din Carpaţi al Supravieţuitorului a fost ca un slalom printre pensiuni.
Julius, cel mai simplu mod de a trata cu javrele, e să nu-ţi fie frică. câinii simt frica şi în secunda aia devii din dominant, pradă dominată şi ai toate şansele să îşi înfigă colţii plini de microbi şi virusuri în cărniţa personală. tot ce ai de făcut e să le vb pe un ton calm, liniştit şi liniştitor dar ferm. şi desigur, să nu-ţi fie frică.
eu prin anul 3 de facultate m-am întâlnit pe la 2-3 am cu o haită de maidanezi în parcul tineretului. după ce am schimbat neşte politeţuri reciproce, şeful haitei a trimis o trupă să mă escorteze până spre ieşirea din parc, să se asigure că-s bine. (zău că nu le înfloresc!) zău că nu vă înţeleg pe voi ăştia care vă nervozaţi, daţi cu poşetuţele şi ţipaţi ca din gură de şarpe
@Tahemet
Tu intr-un fel ai dreptate.
Eu is patit de mic, muscat prin surprindere de tot felul de javre.Crede-ma ca atunci nici nu am avut timp sa-mi fie frica.
In seara de care povesteam eu, daca nu eram beat,incat sa am curaj, dormeam in strada :)) ca de ei sigur nu ma apropiam.
Uneori cred ca e si frica, alteori au si ei figuri in cap.
Pe mine au boala tot timpul, cum ma vad, cum ma intrec pe suta de metri. Cateodata se deranjeaza si trec si strada dupa mine. Ehee, ce vremuri de operator de teren am avut! Nu era strada fara caini in Iasi fara sa nu dau de-o javra. Urasc maidanezii, ii urrasc efectiv. Ca tiganii bre, cum te vad cum te iau la rost.
Pai incercati sa treceti nepasatori pe langa maidanezi chiar daca latra. O sa vedeti ca nu se intampla nimic. In schimb daca ii bagati in seama atunci va baga si ei in seama mai tare.
sau il chemati pe doru tzuvic de la morga.
bai, voi chiar nu sunteti normal la cap
am ras cu lacrimi :))
@ julius
si zi asa : tu copil civilizat din Binsh, ai ajuns om mare antrenat in a supravietui in orice climat dar nu in jungla bucuresteana.
schimba canalele , baga d-alea cu reclame la fraied cichen , madonalds, sau saormarii, alea te educa pentru pericolele bucurestilor.
Ma bucur ca nu sunt singurul care reprezinta o atractie pentru caini.Intr-o seara,prin Iasi,eram si eu “putin bine dispus” cand am dat de niste prieteni patrupezi.A iesit mai ceva ca la Podu Inalt,cu sange,urlete,zbiarate,aripi de masini indoite.Acum,degeaba ma dau mare curajos,sangele a curs in ambele tabere.
Lasa ca si dupa mine s-au luat 15 caini prin spate pe la piata obor. Dupa ce-am scapat de ei, da-i si injura-i pe cei de la blocuri care-i hranesc :))
cum naiba mai aveti caini bagabonti in Bucuresti cu atatia chinezi pe acolo?
poate cand si-or deschide si astia niscaiva saormarii o sa scapati si de caini 🙂
toti cer intrare-n lume in plm.
@unmihai
=)) =)) =))
@Unmihai
Exact cum au facut astia in Podu Ros :)) Shawormerie langa saormarie :))
Nu de maidanezi ar trebui sa te invete cineva sa te aperi ci de prostia si ipocrizia multor concetateni care, din ”mila crestineasca” fata de acestia, nu-i lasa pe hingheri sa-si faca treaba.Sunt cunoscute cazurile, devenite regula intr-o perioada, in care hingherii au fost chiar batuti pentru ca venisera sa curete locul. Ca sa nu mai vorbesc de toti retardatii portari la institutiile publice care tin pe acolo 2-3 specimene intretinind un focar de infectie in zona.
Nu am vazut pe nicaieri prin Europa, si am umblat destul, asa ceva. Pina si turcii au rezolvat aceasta problema.
Toti asa zisii iubitori de animale sunt niste ipocriti spunind: lasa-i si pe ei sa traiasca! Ce convenabil! Sa traiasca pe strada ca ei nu isi asuma responsabilitatea grijei ciinilor in apartamentele lor.
Se arunca milioane de euro pe adaposturi si castrari inutile in loc sa se cumpere cu acei bani aparatura medicala ce ar salva vietile oamenilor bolnavi. Iar ca totul sa fie si mai absurd, un cretin de senator, zis BIDEU,( mai bine i-ar fi spus VECEU) a propus o lege care,culmea, a fost si aprobata si e in vigoare, care interzice eutanasierea javrelor!
Faptul ca zilnic sunt muscati sute de oameni ce au nevoie de tratament costisitor si dureros nu ii impresioneaza pe ”iubitorii de animale”!
Doar eu am observat greseala de tipar “mai noi”? 😀