Ionuţ Şendroiu

– Ja! Ja! Jaaaa! Ja, mein Wunder, Jaaaa!
Vocea parea ca vine din cortul vecin. Iniţial am crezut ca necheaza un cal, dar dupa ce am ascultat mai atent, mi-am dat seama ca este un vorbitor de germana care isi exprima o emoţie.
– Achhhhh! Mein Shatz!! Mein Liebe Shathzzzz!!!
Replica asta m-a lovit direct in timpan. Ma aşteptam, nu stiu de ce, ca interlocutorul sa fie o femeie, dar era tot o voce de barbat , probabil strivit pe testicule. S-a trezit si Diana, care s-a ridicat intr-un cot. Am dat sacul de dormit la o parte si ne-am ridicat amindoi in fund sa fumam o ţigara.
– Ja! Ja!! Jaaaaa!! Wunderbaaaarrrr!
Am scos capetele din cort si ne-am uitat.
– Eram sigura ca se aude din cortul mov! Stii ce e ciudat? zice Diana, tragind din ţigara. Ca nu se mişca nimic. La ce se aude, ar trebui sa tremure tot cortu’, nu zici?
In cortul “alora” era o lanterna aprinsa, dar nu se vedea nici o silueta mişcindu-se, schimbind poziţia, dind din fund, ma rog, asa cum te-ai aştepta sa vezi in cazul in care auzi un astfel de, sa-i spunem, dialog.

Avusesem o zi grea. Campasem la Padiş si nici nu apucasem sa bem cafeaua, ca a aparut val-virtej unu’ cu o Dacie Break alba, care gemea din toate incheieturile. Ne-a zis ca el e Trompa, e din Cluj si ca pe drum incoace a vazut cum la birtu’ din Piatra a lasat distribuitoru’ o naveta intreaga de Cabernet. Si ca e musai sa mergem acolo sa o bem noi pe toata, ca ţaranii aia nu stiu sa aprecieze un vin bun si ar fi pacat sa o bea ei. Am considerat ca e o propunere inţeleapta si am plecat spre Piatra. Inainte sa urcam in masina, Trompa l-a luat si pe Johan, un hippiot german de doi metri, care pretindea ca a fost poliţist. Johan asta era un pletos cu barba blonda, ce o ardea in Apuseni de prin iunie, (faza se intampla in septembrie). Fuma ţigari Dacia, care duhneau mai violent decit Carpaţii, doar pentru ca era fascinat de steagul dacic de pe pachet.

Cum am ajuns in carciuma din Piatra am cerut naveta de Cabernet, direct. Pe toata. Consumatorii localnici au fost iniţial surprinsi, dar apoi s-au oripilat de-a binelea. Imi amintesc ca pe tejghea era un casetofon şifonat, la care ascultau ei muzica populara. Noi am pus Sex Pistols. In fine, a fost o dupa amiaza reuşita, in care am facut cam tot ce pot face 4 oameni care beau 12 sticle de vin si fumeaza iarba amestecata cu tutun Dacia (ca Johan deja nu mai concepea un joint bun, decit in combinaţie cu mahoarca Dacia).
Am terminat naveta la timp ca se prindem apusul soarelui si impreuna cu Johan l-am ajutat pe Trompa sa se urce la volan. Pe drum spre cabana, Johan a filozofat despre viaţa plina de neprevazut, care l-a facut pe el, poliţist german, sa ajute un cetaţean rupt de beat sa se urce la volan si sa bage cheia in contact. A admis ca nu are insa remuşcari, pentru ca el, de cind a devenit scriitor, are o alta percepţie aspupra vieţii. Ajunsi la Padiş, la corturi, Trompa i-a cunoscut pe unii care faceau pastrama de oaie la gratar si poşteau o palinca in jurul focului. Dupa primele guri, Johan ne-a marturisit ca in calitate de scriitor german, visul lui nu este atit sa ia premiul Nobel, dar macar sa ajunga sa fie predat la liceu. Cam asta a fost momentul in care eu si Diana ne-am retras in cort.
Recitalul din cortul mov a mai durat preţ de vreo doua ţigari, dupa care s-a stins lanterna. Un sforait gros a inceput sa se auda inainte ca noi sa ne acoperim cu sacul de dormit.

Ne-am trezit cam pe la prinz si tocmai dadeam gata a doua conserva de pateu cind fermoarul de la cortul mov s-a deschis tacticos. Mecla lui Johan, cu parul vilvoi, a aparut zambitoare. Parea un Bob Marley electrocutat si decolorat cu Vanish.
– Hey, guys! Az’ nhoapthe ahm therminat ulthimuhl capithol!!
– Pe bune?
– Daaa! Am recitith thoathe dhialoghurrile si le-am inrregistratt pe o kasetta, sa fiu sighur ca suna nathurral in gerrmanha. Estte un rroman de dhraghoste foarthe passionahl.