Atentatorul cu cerneală
Mutarea în Dristor. Noii mei vecini mă întâmpină cu căldură. Sunt victima unui atentat cu cerneală. O discuţie cu proprietarul.
Acum patru ani, m-am mutat în cartierul Dristor. Găsisem un apartament aranjat, chiria era destul de mică, iar proprietarul era un tip ok. Singurul lucru care nu-mi plăcea la apartamentul ăsta era că nu-i găseam defectul – eram convins că are cel puţin unul, experienţa m-a învăţat că trebuia să aibă unul.
Toată ziua, m-am învârtit prin casă căutându-l. Am verificat de zece ori instalaţiile sanitare, am demontat un panou de la baie şi am pipăit ţevile, am dat dulapurile la o parte, am căutat crăpături în perete, am verificat dacă ferestrele se închid cum trebuie, am întors casa pe dos şi tot n-am găsit nimic. “E clar, cade la primul cutremur şi mor ca un şobolan”, mi-am zis. După ce am stabilit că m-am mutat într-un sicriu, m-am liniştit.
În prima seară, mă uitam la televizor tolănit într-un fotoliu, când tavanul a început să se zguduie. Eu fiind ardelean, n-am avut cutremure când eram mic, ca alţi copii, aşa că sar ca ars şi când trece tramvaiul pe stradă, sunt convins că până acolo mi-a fost. În prima fracţiune de secundă, am gândit, ca de obicei: “Atât de repede! Atât de tânăr!”; apoi, mi-am revenit încet, încet şi mi-am dat seama că bubuie doar tavanul, nu şi pereţii. Pentru că la mine nu era gălăgie, mi-am făcut socoteala că nu cu mine au oamenii treabă – poate îi deranjează vecinul de deasupra lor.
Peste zece minute, sună soneria. Mă duc să deschid. În faţa uşii, un bărbat mărunţel şi îndesat mă priveşte duşmănos. “Sunteţi noul locatar?”. “Da”. “Daţi televizorul mai încet, pentru că nu putem dormi din cauza gălăgiei”. Şi îmi aruncă o privire semnificativă, din care ar trebui să pricep cum merge treaba pe-aici. “Nu te supăra, amice”, zic, “mă uitam pe Discovery. Auzi ceva de-aici?” (din uşă, nu se auzea nimic, nici măcar nu-ţi dădeai seama că televizorul e pornit). “La noi se aude, aşa că dă-l mai încet”. “Fii atent cum facem: tu te duci acum sus la tine şi nu-mi mai baţi niciodată la uşă. Dacă o faci, te calc în picioare”. Închid uşa şi sper că e un incident izolat, pe care l-am rezolvat pe cale amiabilă, cu tactul meu recunoscut.
A doua zi, găsesc nişte pete albastre în balcon. Era cerneală proaspătă, noroc că e închis balconul şi n-a ajuns pe cearşafurile întinse la uscat. Mă uit în sus şi deduc că n-a putut fi aruncată decât din balconul de deasupra. Îl sun pe proprietar: “Şmechere! Credeam că eu te-am dus de nas”. “Da’ ce-ai păţit?”. “Ai uitat să-mi zici de vecinul de deasupra”. “Aaa… Ce-a făcut?”. “Mi-a aruncat cu cerneală în balcon”. “Deci v-aţi împrietenit deja… Vezi că e nebun”. “Mersi, am văzut”. “Eu l-am bătut o dată. Da’ îl baţi degeaba, nu se potoleşte”. “Băi, da’ bubuia în tavan, nu părea că bate în calorifer… Ce dracu’ face?”. “Nu el, nevastă-sa. Dintre ei doi, el e ăla normalu’. Are o bilă de fier cu care bate în podea. Adică la tine în tavan”. “Băi, sun la poliţie dacă îi mai aud o dată”. “Stai liniştit, că o cheamă ei. Să mă ţii şi pe mine la curent. Baftă!”.
În seara aia, am adormit fericit: identificasem problema cu apartamentul, măcar nu mai urma să mor ca un şobolan. O lună mai târziu, când se zguduiau din senin pereţii, se clătina biblioteca şi zdrăngăneau toate geamurile, săream din pat rugându-mă să fie doar un îngrozitor cutremur de pământ.
(continuarea, diseară)
[…] Javier Marias, apărut la Editura Univers. Îl puteţi câştiga postând un comentariu la textul Atentatorul cu cerneală, primul episod al noului nostru serial, sau promovând Daily Cotcodac pe twitter sau facebook. […]
[…] This post was mentioned on Twitter by Mihai Todor and sebra, Gabi. Gabi said: RT @JuliusDC Daily Cotcodac» Atentatorul cu cerneală http://ow.ly/1mIDLX […]
Eşti sigur că nu bătea cu bila în tavan ca să te arunci pe geam şi să-ţi şutească sticla de horincă?
Mie nu-mi trebuie mah cartea ta, mi-am luat azi de la targ Camorra inainte sa inchida pravalia!
Eu cred că, de fapt, ăștia savurau o partidă încinsă de sex și tu i-ai acompaniat cu niște sunete de mamifere în călduri de pe Discovery și no, s-or fi intimidat săracii 😛
@anya: ai zis si tu acolo ca de pe DC ai aflat de ea? 😛
Am si eu un vecin dinasta. Eu nu aud televizorul dintr-o camera in alta dar el de dedestuptul meu bate in tevi ca sa dau televizorul mai incet. Niste idioti!
Dacă te duceai cu 4 flori la uşa lor, nu-ţi mai aruncau cu cerneală 😀
[…] ca un şobolan”, mi-am zis. După ce am stabilit că m-am mutat într-un sicriu, m-am liniştit …. mai departe Comentarii (0) Trackbacks (0) Lasă un comentariu […]
Toti avem cate un vecin din-asta, nu-i asa? Eu am scapat de Cel De Sus numai dupa ce i-am aratat boxele, arma subtila a adolescentului nebun. “Le vezi?” “Da” “Nu le-am pornit niciodata de cand m-am mutat. Daca ma obligi sa imi cumpar statie pentru ele, iti promit ca le lipesc de tavan” De atunci, si mai ales dupa ce l-am alergat pe scari cu batatorul de snitele, suntem cei mai buni prieteni. De altfel, este si singurul vecin pe care stiu cum il cheama
Btw, am cautat Ed. univers de mi-au sarit ochii. Vroiam si eu cartea aia cu mongolii. De ciuda ca n-am gasit-o, mi-am luat 8 bucati de la Nemira. Deh, doar nu era sa plec cu mana goala
@ensi: iti dau maine o adresa de mail de-a lor? e ieftina, 80.000 (de fapt, fara reducere s-ar putea sa fie in jur de 100.000 :D) si chiar merita, am citit-o eu 🙂
@sebra
Îmi miroase a răzbunare, cumva?
M3bis,
Nuu…departe de mine gândul ăsta:D Miroase a floarea soarelui:-P
chiar te rog, daca poti. chiar ma intereseaza cartea. mersi mult
oh, da! vecinii!
aveam si eu o batranica deranjata de zgomotele facute de Valentin Stan din televizorul meu si-mi lasa bitele de amenintare in usa, cum ca ma da pe mana nepoata-sii care-i…jurista?!!?
asa ca am aranajat cu Parazitii sa cante prin boxe de la 7 la 12, apoi de la 14 la 22, ca-n rest se presupune ca avem parte de somnul de frumusete.
eu, evident nu am stat in casa, pentru ca nu-mi place galagia!
Da, Julica era bine daca ne dadeai numarul standului. Eu am fost mai norocos decat Ensi . I-am gasit din a treia incercare. Data viitoare da si tu coordonatele.
Acu sa nu te inspiri din serialele lui Vis .:P
Sa nu ii zidesti usa 😀
Trebuie să recunosc că, în nemernicia mea, când am stat la bloc, am avut şi eu un război cu vecinul de deasupra, care mă asasina cu muzică populară dată la refuz. Era ospătar, deci ştiam că vine târziu şi doarme pânăla la 11-12, aşa că, începând cu ora 8 îl culturalizam cu muzică simfonică, cu volumul dat la limita suportabilităţii. Iar eu mă muteam în celălalţ colţ al apartamentului, că mă dureau urechile de la zgomot. Nimic nu e mai plăcut decât să auzi urletele unui mârlan trezit din somn de “Simfonia destiului”! La uşa mea nu îndrăznea să vină, pentru că aveam un doberman cam cât dulapul, aşa că, până la urmă, a înţeles mesajul. Ceva îmi spune însă că nu se mai prea dă în vânt după muzica clasică… =))
Din motive care îmi scapă, comentariul meu de la ora 8:45 a intrat la moderare, deci nu-l mai pot edita. Fac, aici, corectura: “mutam” în loc de “muteam”. Şi altele, mai ales virgule puse aiurea… 🙂
Eh, ce m-as muta la curte. Eu cred in teoria conspiratiei. Cred ca exista cineva care aranjeaza alocarile de apartamente, astfel incat fiecare scara din fiecare bloc sa detina: minim doua babe care monitorizeaza totul, pentru cand este nevoie de martori la Politie; minim 2 mosi, unul surd si cu un Radio Actualitati mare, unul cu nervii care sa bata in tevi; betivul satului; 4-5 gospodine pentru Radio Sant; meseriasii – cei care isi forjeaza rablele de Dacii in fiecare week-end, in parcarea blocului, ca pretext sa se vada la o bere fara sa le zica nevestele nimic; 1-2 curve cu atestat – astea macar nu deranjeaza pe nimeni, si poti admira in permanenta un model nou de BMW / Audi la usa blocului. In fruntea tuturor troneaza The Adminul si Presedintele Isteric, stalpi de baza ai societatii – astia sunt ca politicienii, se acuza in fiecare comitet de furt, incompetenta etc. si dup-aia baga o lada de vin sa se-mpace
OMG! Eu sunt vecinul pe care-l uraste toata lumea 🙂
De 23 de ani stau la bloc si doar o data a venit vecina de la parter sa ma intrebe daca eu am scapat apa. Parca sa ma bucure pe mine, vecinul de dedesubt a uitat trei zile la rand apa deschisa.
Intr-o vineri, venisem acasa de la facultate, rupt de oboseala ca avusesem un chef zilele alea, cand dau sa adorm in patul meu, incepe sa se auda la maxim No face, no name, no number – Modern Taling. Nu stiam cine sa fie, vecina de deasupra era cu muzica clasica, iar la 4 nu statea nimeni. Era vecinul de perete de la scara alaturata, o familie respectabila de altfel.
Am injurat eu toata noaptea si intr-un tarziu am adormit. Pana la 7 dimineata piesa a rulat neintrerupt. Inca nu m-am razbunat. Idei?
@ciprian
Faci rost de o cheie franceza(no offence Julius) si la ora 3 noaptea bati cu putere in teava de caldura. Cam doua, trei miscari rapide, nu prea ample dar hotarate. Efectul e garantat. E adevarat ca se poate lasa si cu victime colaterale dar “c’est la vie”(no offence Julius).
Macar voi nu ati trecut prin vesnicile renovari …Ma tot intreb, ce pot sa tot sparga oamenii astia cate 2 luni la un apartament?
Editura Univers ne edita cartuliile de mate? So I remember?
Si ce s-a intamplat cu Editura Trei? Au avut asa vanzari datorita promovarii in DC incat au hotarat ca nu mai au nevoie de mogul, sau i-a falimentat datul de carti? 8-|
te compatimescfiindca si eu amtrecut prin aceleasi chinuri.la vechea adresa daduse boala in vecini cu modificarile si erau niste zgomote de ziceai ca cum se prabuseste blocul.m-am mutatsi am avut liniste la noua locuinta putin timp ca si aici i-a apucat amocul si s-au apucat sa-si modifice si sa-si modernizeze casele si de un an ma scol in fiecare dimiteata in bubuieli tropaieli.cumparati antifoane si fixeaza mobila de pereti sa nu cada peste tine.sanatate si inarmeazate cu rabdare ca n-o sa te intelegi cu vecinu .astia sariti de pe fix nu pot fi reeducati
http://tiwilight.wordpress.com/2009/11/19/tiwis-adventures-in-her-new-apartment/
Iete,nu esti singuru’ cu vecini nebuni. Numa’ ca ai mei is sub mine, si ma acuza ca ma dau cu scaunul prin dormitor. 😐
Nu fac reclama. Dar vreau cartea. Asta e tot. Si daca n se poate aceasta carte, nu e nimic, as vrea pavilionul…
Eu cred ca blocurile astea in care am stat/stam cu chirie sunt un fel de roti de cascaval de prin desene animate( gen tom & jerry – cunoscatorii stiu cum arata cascavalul respectiv), asa de mult sunt ele modernizate cu percutante, barosuri si alte jucarii distractive care fac galagie multa.
La 12 noaptea, suna cineva la usa. Era vecina mea. De 90 de ani. Nu cea simpatica, ci cea dusa de acasa. Vizibil deranjata de ceva, doar ca n-am inteles niciodata ce anume, pentru ca incepuse sa vorbeasca ruseste. Am incercat cu “nu zait pagadi”, n-a mers. Am dat televizorul pe TVR1. N-a mers. Am pus Rahmaninov, dar n-am linistit-o. In final, nemultumita ca nu inteleg nimic din ce-mi spune, se retrage in apartamentul ei de vis-a-vis.
Ca sa doarma, credeam eu. De fapt, ca sa urzeasca… Sa va povestesc!
Cateva zile mai tarziu, ma prinde cand ies din casa, catre serviciu, dimineata pe la 12. Toata numai miere, ma roaga sa o ajut ca nu mai are curent. O ajut, ca sa ingropam de tot orice posibila secure. Ii rascolesc casa in cautare de firicele subtiri pentru sigurante, timp in care o aud vorbind la telefon: “Alo, politia, veniti va rog ca e un strain la mine in casa…”
N-are rost sa va povestesc ce-a urmat apoi, pentru ca e totusi o revista de umor aici…
macar veciunu vostru de deasupra nu face pipi de la balcon :/
Esti sigur ca e o bila de fier si nu e doar nevasta-sa care se misca prin casa?
Ce am mai povesti daca nu am avea nebuni de genul asta?
Dat fiind minunatul fapt ca am locuit de pe la 16 ani singur, si am locuit cam ca tot omu’ ce s-a nascut in Romania comunista, la bloc am avut si eu niste prea mirobolanti vecini. La mine aparent ca la nimeni au fost 3. Dar eu am avut norocul sa ii cunosc indeaproape doar pe 2.
Vecinul de la 4 crapa lemne in fiecare zi pt. o nenorocita de soba care nici macar nu-i mergea ca nu a aprins vreodata focul si cand incercai sa pui si tu capul pe perna incepea extraordinara simfonie de bubuituri si scrasnituri, eu nu ma plangeam niciodata. Eu stateam la 3 la ap. 13 :))
Apoi minunata vecina de la 2 ce-a de subt mine care tinea contabilitatea persoanelor care treceau prin fata usii ei. Dupa parerea ei cam toate persoanele care treceau dupa ora 8 ea considera ca vin la mine si ca eu mereu fac orgii. Eu daca dadeam muzica putin mai tare in 5 min aveam politia la usa.
Acu’ vreo 4 ani am lucrat vreo 5 luni prin Bucureşti. Primesc şi o locuinţă de servici. Mişto! După prima zi de munca, mă duc şi eu ‘acasă’ (pe undeva pe la p-ţa Basarabia). Parchez maşina în parcarea de lângă bloc. N-apuc să mă dau bine jos că vine unu cu scandal, că e locul lui, că să plec etc. Nici poveste de rezervare. Era doar betonul patriei. Cum era mai greu decât mine cu vreo 30 de kile şi cu 10 cm in plus (în înălţime) am considerat că are dreptate.
Pe la 11 noaptea dormeam rupt. Bate cineva la uşa s-o dărâme. Ies buimac. Un cetăţean începe să-mi facă scandal că “ce e cu panarama asta” şi alte alea… Probabil visasem prea zgomotos. Mă uitam ca broasca la sudura la el. Până la urmă pleacă, văzând faţa mea pe care se aşternuse o perplexitate globalizată.
Ma culc…
Pe la 3 noaptea, zdrang-bang-bang. Sar din pat de era sa dau cu capu’ de lustra. Se apucase unul sa bata in teava (vezi commentul de mai sus).
S-a dus dracului si somn si tot.
Iote asa si-a luat ‘botezul’ un moldovean la prima zi in Bucuresti
Zi “merci” ca era cerneala. La aia poti sa inchizi geamurile si apoi sa te bucuri ca ai cerul mereu albastru (cel putin privit pe fereastra). De fapt vecinul iti vrea binele, sa-ti creeze un optimism permanent.
Niste vecini de-ai mei ma asasineaza olfactiv, chestie de care nu pot sa ma apar pentru ca putoarea circula peste tot, intra prin crapaturi si prin spatiul dintre usa si toc si pe sub prag si cred ca si prin porii peretilor. Nu e o duhoare ordinara – e o combinatie care-ti epileaza narile instantaneu. Ca si cum un sconcs, inainte sa moara acolo acum zece luni si sa se descompuna, s-a scapat pe el (si cu nr. 1 si cu nr. 2) si a vomat dupa o noapte intreaga petrecuta la carciuma. Un sconcs care nu si-a spalat hainele in viata lui si poarta aceeasi pereche de pantofi de sport din 1910 incoace. Da. Cam asa.
Inteleg ca locatarii vagaunii au nevoie de aerisire in conditiile alea. Ce ma intriga pe mine e cum naibii nu nimeresc niciodata sa deschida geamurile, numai usa. Ca sa se bucure casa scarii si toti vecinii care, nestand la parter, nu pot sari pe geam afara si trebuie sa foloseasca metodele conventionale de parasire a blocului.
@strumfita cu esarfa
De asta urasti tu barbatii?:))
Vecinii cu bila sunt mână în mână cu proprietarul. De regulă, după prima noapte de coşmar chiriaşul fuge mâncând pământul, iar chiria pe trei luni, pe care a plătit-o în avans, se împarte între proprietar şi vecinii de deasupra. In cazul în care chiriaşul se ambiţionează să rămână, traumele psihice pe care le suferă îl transformă într-un tiran.
@Julius, n-am zis, da oricum cred ca aflase multa lume, ca mai aveau doua, si una era rasfoita vai de capul ei. 🙂
Daca acum patru ani arunca fraierul cu cerneala, acum poate baga printr-un pai prin gaura cheii cognac 😀 In cazul asta putem schimba locuintele pentru o saptamana ;))
@Julius
Nu cumva stai in bloc cu individul care la arad, acu ceva ani, a aruncat cu cerneala in mecla unui Emil Constantinescu, pe vremea aia președinte…..
@Ștrumfița
Vecinii tăi așa fac?
@Vlad
N-ai citit articolul lui Pirca despre sigurante???
Cât eram student, la Cluj, vecinul meu de la parter urca pina la mine sau suna la telefon de cite ori ploua, acuzindu-ma ca arunc apa in balcon….. iar dimineata de tot, cinta la pian…. mai ales simbata si duminica….. Dupa ce am mostenit si eu un pian, ii raspundeam cu aceeasi moneda 😀
Iar vecina de deasupra ma pâra la maică-mea (când venea în vizită la mine la Cluj) ca in sesiune vin seara cu o fata, care stă toată noaptea 😀 …. Oare ce zicea dacă veneam cu un baiat? ihhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh :))
“Prospatura” fiind pe aici – bine v-am gasit.
De toata splendoarea – si articolul, si comentariile; ma bucur c-am nimerit aici.
A propos de solicitarea de solutii: pe vremuri cu multi ani in urma, cand – proaspat mutat in “noul” apartament al carui mandru proprietar eram, dupa ce-l cumparasem “la mana a doua” – avusesem un asemenea vecin in apatamentul alaturat, si vecinii mi-au confirmat ca ei patimesc DE MULT cu “nebunul” maniac cu pastrarea in permanenta a linistei (cu exceptia zgomotului – de orice fel – produs – la orice ora – la el in apartament, pt care intr-una avea cate o justificare), vecin impotriva caruia nu gasisera leac.
Asadar, cu acordul (mai entuziast, mai marait, mai tacit – care cum) al vecinilor, i-am cerut foarte politicos voie vecinului in cauza “sa “pusc” niste cuie in peretele dinspre el”, fara a-i fi precizat si cu ce scop o fac. Cu sase “cuie” am fixat cat mai teapan pe perete (in contact cat mai intim cu zidul) o placa hexagonala de otel de cinci mm grosime (cu latura cam de-o schioapa) in centrul careia – perpendicular pe ea – era sudata foarte “sanatos” o “tija” de otel “fi 60” suficient de lunga incat sa-mi fie comoda. Uitasem sa mentionez ca imi cumparasem si un ciocan de un kg (initial cumparasem unul de doua kile, dar era incomod de manevrat, in special pe la doua noaptea cand ma trezeam din somn, si constatasem ca cel de un kil era suficient).
Dupa prima saptamana (in care facuse spume la gura de turbare – pe cand eu ma uitam la el “mirat” si “nedumerit”, si nu gasise in tot blocul nici UN martor care sa-i fi confirmat spusele, atunci cand chemase politia, si – din fericire – nu “cedase” nici peretele) vecinul in cauza a “cedat psihic” si a devenit unul dintre cei mai cumsecade si indatoritori vecini, iar eu “mi-am revizuit atitudinea” dupa PRIMA data cand – in loc sa vina sa faca scandal – venise SA MA ROAGE sa nu mai fac galagie.
De atunci am trait in relativa (ca la bloc!) armonie, mai ales ca eu nu prea uitam ca in “imprejurarile sociale” ale blocului (sedinte, plata cheltuielilor, etc) sa vin foarte cuminte, dar aducand cu mine (drept memento) ciocanul in cauza (pe care din fericire n-am mai avut ocazia sa-l folosesc deloc, pana cand am vandut apartamentul).
victore, mă omori!!! =))
[…] din numerele trecute; vezi Atentatorul cu cerneală si Jurnal de […]
[…] din numerele trecute; vezi Atentatorul cu cerneală si Jurnal de […]
@ mifty: IO??? Haualeu, manca-t’-as, da’ io ‘n-am vrut asta, sa-m’ sara ochii pa bec, sa n-am parte de Zambilica… 😀
(Regret, accentul specific si modalitatea de pronuntie “din strafundul pieptului” nu stiu cum le-as putea reproduce in scris.)
Hahaha! Ce funny e sa gasesc aceste povesti, tocmai acum cand m-am mutat din Dristor, lasandu-mi in urma vecinul dement de deasupra. Si scobitorile amplasate atat de atent de el, in soneria mea, la 6 dimineata.
[…] Atentatorul cu cerneala […]
[…] ziua, m-am învârtit prin casă căutându-l. more De la Julius citire Un comentariu X1_AdParams = { 'pub' : '560302451683403', 'site' : […]
[…] din numerele trecute; vezi Atentatorul cu cerneală si Jurnal de […]