Un mit: creierul uman |
Julius Constantinescu
O idee des vehiculată pe Discovery şi Animal Planet este aceea că, din punct de vedere fizic, omul e un animal total inapt pentru supravieţuire – vezi Doamne, principalul nostru atu ca specie îl reprezintă creierul.
O fi la ei – în ce mă priveşte, pot să vă dau numeroase exemple de situaţii în care nu creierul meu competitiv m-a salvat. Prin clasa a doua, de pildă, am căzut în cap de la câţiva metri şi m-a salvat ţeasta. Îmi construisem un funicular dintr-un ghidon de trotinetă şi un cablu de oţel pe care-l legasem de doi copaci; atârnat de ghidon, mi-am dat drumul la vale, sub privirile admirative ale picimii din cartier, venită să-l vadă la lucru pe pionierul transportului aerian din Cernavodă. Onorata asistenţă a binevoit să mă culeagă de pe jos şi să mă ducă pe braţe la bunică-mea – mai departe m-a preluat salvarea.
Un an mai târziu, am căzut în cap exact într-un bolovan. Am stat o lună jumate cu şase copci în cap, şi din nou nu creierul m-a salvat, ci ţeasta. Şi tot ţeasta m-a salvat în clasa a şaptea, când am căzut în cap de pe bătătorul de covoare din faţa blocului, cu tot cu bara transversală, în timp ce executam un exerciţiu complex, cu plecare din 9,950.
De-a lungul vremii, am supravieţuit tradiţionalei curse de viteză cu Pegasurile pe digul Nimăieştiului din Beiuş (un dig de maximum 40 de centimetri lăţime) şi concursului de sărituri în cap în Crişul Negru (apă puţin adâncă, fundul apei presărat cu bolovani în care şi-au zdrobit nasul numeroşi competitori). M-a lovit o maşină, am sărit din mers din acceleratul Iaşi – Timişoara în gara Oradea Est şi – puţină atenţie aici! – am reuşit chiar să-mi plătesc la timp chiria, deşi lucram la Dinescu.
Aşa că, fizic vorbind, mie mi se pare că sunt destul de înzestrat pentru supravieţuire. Ba chiar i-aş ruga pe cei de la Animal Planet să facă un experiment ştiinţific: să ia un urs polar, animal pe care îl tot ridică în slăvi, să-l văd şi eu pe campionul evoluţiei dacă rezistă măcar o săptămână cu una dintre fostele mele prietene.
publicat in 7 Plus
Twitter
Facebook
sebra
Fratele Andryusha
Petru
Rada
11 Octombrie 2009 la 10:38 pm
Pe langa faptul ca ai avut o copilarie..dureroasa vad ca teasta te`a salvat de multe ori
. Si….ce prietene ai avut ma?!..da` chiar in halul asta?
11 Octombrie 2009 la 10:47 pm
- acum se explica de ce porti in poza de mai sus cipilica asta de chilot aerian
– esti incapatanat si chiar vrei sa demonstrezi axioma: capul face, capul trage
– dar stai sa iti spun cum am cazut eu, de la 1 la parter, pe scari si am numarat fiecare din cele 18 treapte cu capatana. De atunci am vazut lumea altfel, am crezut ca si tine, ca daca rezisti la atatea trebuie sa fie ceva de capul meu
11 Octombrie 2009 la 10:49 pm
Prietenele tale nu aveau nimic cu tine, erau doar simple reflexe de la oina.
Ce comentariu prost am scris, dar mi-am amintit de oina cand mi-am imaginat capatana lui Julica.
11 Octombrie 2009 la 11:17 pm
Julică, păi te-ai luat tocmai de ursuleţul polar? Se ştie că el e un singuratic conştiient şi că doar pentru împerechere îşi caută o ursuliţă şi pe deasupra mai şi hibernează… bietul de el… cu fostele tale cred eu că s-ar sinucide, asta în caz că fostele tale ar fi fost ursoaice nu tocmai în faza împerecherii
12 Octombrie 2009 la 12:14 am
[...] Prin clasa a doua, de pildă, am căzut în cap de la câţiva metri şi m-a salvat ţeasta. more De la Julius citire Niciun comentariu X1_AdParams = { ‘pub’ : ’560302451683403′, ‘site’ : [...]
12 Octombrie 2009 la 12:18 am
Mai, dar ai facut destule sporturi extreme pentru un tocilar ochelarist, cum te auto-caracterizai…
12 Octombrie 2009 la 12:39 am
Deci pe tine ţeasta te-a ajutat să supravieţuieşti cu prietenele tale?
12 Octombrie 2009 la 12:40 am
@sebra – Cred ca interveneau destul de des in discutie ba o tigaie, ba cate un polonic..
12 Octombrie 2009 la 12:44 am
N.A.
nu m-am gandit la asta.
Stiam ca femeile bat in general la cap ,nu in cap.
12 Octombrie 2009 la 12:50 am
Ce ţi-e şi cu clubul ăsta al căzuţilor în cap, dom’le, toţi ajung cineva în viaţă. Unul prim ministru, altul dictator… Mâine mă duc să-i propun vecinului de la IV un schimb de locuinţă. De la mine, de la etajul I, mai mult decât şef de ţeavă la vidanjă nu pot să trag nădejde.
12 Octombrie 2009 la 12:52 am
@sebra:
))
12 Octombrie 2009 la 12:53 am
Flo,
Dacă nu te ajută şi conjuctura,degeaba!
12 Octombrie 2009 la 12:59 am
@sebra – Ei, cand se epuizeaza un gen de argumente, se cauta si alt gen…
)
Aud si eu, ca altfel mi-s o fiinta tare pasnica!
12 Octombrie 2009 la 1:05 am
@zebruţa
Ce a păţit Julius de la fostele gagici e doar un moft. Ia să fi dat el de una hotărâtă ca ameţitoarea, că-l ameţea cu tigăi şi polonice-n scăfârlie până o lua de nevastă. Acum ar fi fost şi el un om aşezat, nu mai bântuia noaptea tehui după pizza. In loc să umble brambura pe străzi, s-ar fi relaxat cu activităţi mult mai plăcute, cum ar fi legănatul unui ghemotoc cu sonorul dat la maxim.
12 Octombrie 2009 la 1:08 am
@zebruţa
Păi îmi iau şi eu o conjunctură d’aia şi m-am scos. S-or da şi în rate?
12 Octombrie 2009 la 1:10 am
Chiar asa prietene dezastruoase ai avut?
12 Octombrie 2009 la 1:12 am
Flo,
Nu denatura adevarul istoric!Era vorba de shaorma.Asta in primul rand.In al doilea rand,tu ai impresia ca avea multe sanse sa dea peste o Ametitoare cu fesul ala in cap?Si-n al treilea rand ,el ii este fidel lui spălăcita aia de Schiffer.
12 Octombrie 2009 la 1:12 am
@Florian – Neaaaaa, sigur nu dupa pizza! Doar dupa shaorme, maioneza cu ciuperci, ciucalate de un anumit fel (nu d-alea de avem deja prin casa) si.. vedem ce ne mai vine… Pai de ce crezi ca raman io gravida una-doua? Sa am motiv sa trimit omu’..
P.S. – Mi-a devenit si mai simpatic Julius de la articolele alea cu shaorme noaptea!
@sebra –
))))))))
12 Octombrie 2009 la 1:13 am
Flo,
Acolo e cu banii în avans!
12 Octombrie 2009 la 1:15 am
@NA: o sa ma urasca barba-tu
12 Octombrie 2009 la 1:17 am
@Julius – Dupa ce ca l-ai cadorisit cu pornaciuni? Aiurea!
)
12 Octombrie 2009 la 1:24 am
@zebruţa
Ai dreptate pe toată linia. Cred că gândeşti şi cu scumpetea aia de căpşor, da’ şi cu umărul ăla care mă bagă-n boale, că prea frumos le zici.
@N.A.
Cu tine nici nu mai vorbesc, asa să ştii. Ti-am scris la sediul sindicatului care-i motivul.
12 Octombrie 2009 la 1:28 am
Flo,
Păi nu ştii că atunci când pui umărul…deja altfel vede muncitorul problema?
12 Octombrie 2009 la 1:29 am
@zebruţa
Am trecut acum în viteza copitelor pe la tine şi am văzut că ai noutăţi, dar n-am timp să mă delectez că-s prins aici în discuţii. Mă înţelegi tu, că eşti fată bună. Si încă ce bunăăăă…
12 Octombrie 2009 la 1:31 am
Nu-i problemă Flo,acolo îl găseşti când o sa ai chef
12 Octombrie 2009 la 1:32 am
@zebruţa
Interesantă abordare. Dacă muncitorul se munceşte cu umărul de care ziceam, şi dacă muncitorul de care ziceam că se munceşte cu umărul de care ziceam sunt eu, îţi dau perfectă dreptate.
12 Octombrie 2009 la 1:34 am
@zebruţa
Pe cine îl găsesc acolo când am chef, pe umăr?
12 Octombrie 2009 la 1:36 am
@sebra: Eh, înseamnă că nu o știi pe o consăteancă de-a mea, care arunca scrumiere de porțelan după bărbatu-so și, a naibii, numa’ în țeastă îl nimerea
12 Octombrie 2009 la 1:41 am
theheartcollector,
Il nimerea? Adică omul nu a supravietuit scrumierelor?
Flo,
Unde-s eu ,e şi umărul
12 Octombrie 2009 la 1:54 am
@zebruţa
… şi unde ţi-e umărul, e şi gândul meu. Mă duc să-mi învelesc gândul cu o geană de somn.
Noapte bună.
12 Octombrie 2009 la 5:39 am
julius…ce ai cu bietul urs polar? daca tie iti place sa te chinui singur alegandu-ti prietene…mai ciudate…asta nu inseamna ca si ursul polar e la fel
12 Octombrie 2009 la 7:59 am
No Julius draga, nu pot decat sa te felicit!Forta fizica inaintea celei psihice..
)))
Am inteles, teasta n-a crapat,grav, ma refer, dar neuronul s-a inghesuit in colt in urma cazaturilor sau s-a expandat in toata teasta?!!?
Cat despre iubite, stii tu, depinde ce reusesti sa scoti din oameni.Daca tu scoteai tot ce-i mai bun, ele saracele ce vina au avut?
Astept o mica lista cu obiecte “receptionate” cu capul….poate ma inspir
12 Octombrie 2009 la 9:11 am
De unde si vorba, ai cazut in cap cand ai fost mic. Tu ai cazut de cateva ori, esti o legenda.
12 Octombrie 2009 la 10:33 am
Bai, lasa-l pe Fram in pace! Si asa e pe cale de disparitie. Nu-i mai da probleme cu sentimentu’ ca dispare cu totul, nu cu capul.
12 Octombrie 2009 la 11:22 am
Omul este singurul animal care foloseste violenta impotriva propriilor copii. Si tot de la creier pleaca acest lucru.
12 Octombrie 2009 la 12:00 pm
@stii IT – Dar si-i mananca mai rar, fata de alte specii..
12 Octombrie 2009 la 12:17 pm
@ N.A.
No hai, ca m-ai facut chiar curioasa: ce specii isi mananca proprii copii (cu i-urile astea nu prea le am)?
Asa ceva n-am auzit in tot regatul strigoitelor…
12 Octombrie 2009 la 1:43 pm
@Laura – Pestii isi mananca puii iesiti din icre, daca simt ca nu sunt in siguranta si ar fi oricum mancati de ceilalti din acvariu. Deci in conditii de stres. Si macar sa ramana in familie..
Dupa care masculii mai multor specii – ultima oara vazusem un documentar despre lei, de exemplu – mananca puii, ca sa se imperecheze cu femelele. Cand au pui, femelele nu au chef de tavaleala, stau sa si-i apere si sa si-i ingrijeasca, daca puii sunt omorati, ele intra iar in calduri si accepta avansurile masculilor.. M-a scarbit rau documentarul ala, ca a si surprins momentele respective..
12 Octombrie 2009 la 2:05 pm
@Stii IT,
te-ai uitat vreodată la documentarele de pe animal planet în care se prezintă copilăria animalelor?
Ai văzut cumva ce mamă de bătaie mănâncă toţi puii? ba că ies din vizuini când nu trebuie, ba că depăşesc neregulamentar prin faţa şefului sau că se înfig cu colţii în mâncare 1 secundă prea devreme?
nu am inventat noi violenţa fizică. doar pe cea psihică.
12 Octombrie 2009 la 2:08 pm
@N.A.
Care momente le-a surprins?
12 Octombrie 2009 la 2:12 pm
@laura
strigoiţo, păi peştii carnivori îşi mănâncă puii. celebre pentru asta sunt ştiucile pe meleagurile autohtone.
toate rozătoarele îşi mănâncă puii sau o parte dintre pui dacă nu e suficientă hrană la dispoziţie
după primele 1-2 săpt şi mamele de crocodil se mai dedulcesc la propriile odrasle
felinele mari masculi ucid cu regularitate puii femelelor dacă au preluat o haită, ca să elimine concurenţa, să nu aibă responsabilitatea păzirii puilor altuia şi nu în ultimul rând, să se împerecheze cu mamele.
urşii masculi ucid iar puii altora pentru a se putea împerechea cu ursoaicele – nu se ştie dacă şi proprii pui.
şi tot aşa, până la maimuţe. nu ştiu dacă şi antropoidele mănâncă puii din propria specie, dar de omorât sigur îi omoară.
12 Octombrie 2009 la 4:47 pm
Ia uite, tahemeta e si mai bine pusa in tema!
Ma refeream la momentele in care isi mancau puii, domnu’ Florian, nu la pornaciunile de dupa!
12 Octombrie 2009 la 5:21 pm
După atâta presopunctură la creier, nu e de mirare că eşti aşa de sclipitor!…Şi mai ai şi şapte vieţi în pieptu-ţi de aramă! Dacă cădeai în picioare, mai aveai două restante, ca pisicile. Şi ca motan de cartier, nu mai aveai atâtea “foste”, ci şi actuale…
12 Octombrie 2009 la 10:11 pm
Deci ar trebui să înţeleg că oamenii ar trebui să ia exemplu de la animale şi să mai pape din propria specie, ca să mai rămână loc şi pentru dinozauri?
13 Octombrie 2009 la 2:15 am
@sebra: Eh, mai îmbătrânește lumea…
13 Octombrie 2009 la 2:53 pm
cum sa sari din tren?
13 Octombrie 2009 la 11:01 pm
@N.A.
Că parcă la momentele celelalte, dacă le-ar fi dat, ai fi schimbat canalul.