O zi din viaţa lui Lu Ping
Era o zi noroasă în micuţul orăşel Xianhuei, din nordul proviciei Lianzou, iar starea emoţională a lui Lu Ping era în ton cu vremea. Întârziase un pic la uzină iar şeful de echipă se răstise la el. Nici glumele cu vânturi în pungă ale bătrânului Wu Fei, care altă dată îi luminau ziua, nu prea îl mai amuzau. În pauza de masă nici măcar nu a mâncat orezul, preferând să se joace absent cu beţigaşele prin bol.
Finalul programului de lucru l-a prins destul de deprimat. Dar, înainte de plecare, şeful de echipă, altfel un idiot, a venit şi a anunţat toţi muncitorii că uzina a avut vânzări peste aşteptări, motiv pentru care Lu Ping, bătrânul Wu Fei, golanul de Liu Chen şi, evident, lingăul de Wang Chu vor primi câte o primă în valoare de doi dolari. “Mii de dragoni coloraţi”, şi-a şoptit în barbă Lu Ping, „iată şi prima veste bună pe anul acesta”.
A plecat fluierând spre cârciumă, unde a ras câteva beri ŢinTao, împreună cu Wu Fei şi Liu Chen. Au bârfit vizavi de apropiata plecare a lui Wang Chu la nou deschisa fabrică de ascuţitori din orăşelul vecin Xianhoi, au discutat despre femei, feng-shui şi David Beckham. În drum spre casă, a luat două borcane de porumb dulce şi nişte acadele pentru micuţul Fu Ping, că tocmai îl sunase nevastă-sa că fii-su a luat un 9 la caligrafie. I-a spus femeii să pregătească masa cea mare, să scoată beţele pentru musafiri, că face chef. Nevastă-sa, femeie gospodină de la ţară, s-a conformat, că ştia ce urmează după chef. L-au pus pe Fu în faţa televizorului, au mutat pe desene animate cu viaţa lui Mao şi s-au retras în dormitor, unde au făcut dragoste vreme îndelungată.
În partea cealaltă a planetei, Eftimie se scărpina în cap uitându-se înciudat la noul aparat de tăiat cartofi prăjiţi, care s-a dovedit prost încă de la început. Pur şi simplu dura mai mult să tai cartofii cu el decât cu un cuţit normal, lama aparatului s-a tocit după un singur cartof. “Dă-l în mă-sa” – şi-a zis în barbă Eftimie – “îl împachetez la loc şi-l dau vreunui sărman. Chinezării…” .
[…] să munciţi. Pentru a intra în concurs, trebuie totuşi să postaţi un comentariu la textul O zi din viaţa lui Lu Ping. In speranţa că nu consideraţi postarea unui comentariu o muncă prea istovitoare, vă urăm […]
Cunoscutul designer spaniol Jose Armando, era extrem de multumit de noua sa colectie de imbracaminte toamna-iarna 2009 pe care o realizase cu multa truda.
In partea cealalta a continentului, doamna Eftimie era atat de fericita de preturile noilor colectii din Mall, incat a lasat ceapa pe tocator si a plecat alaturi de prietenele ei, Tanta si Maricica, lasandu-l pe Ovidiu cu ochii-n blide 😀
Chinezii sunt precum un virus,se raspandesc cu viteza luminii,se inmultesc ca iepurii si sunt pe toata planeta.
genial :))
totul e bine cand se termina cu bine ! sau cum s-a transformat o zi proasta intr-o zi buna.
de cealalta parte a continentului , domnul Eftimie a intarziat o ora la serviciu , cand a ajuns s-a schimbat 30 de minute , si-a baut cafeaua 1 ora, s-a apucat de lucru, a stricat utilajul la care lucra, deci a terminat munca, a intrat in pauza de masa si a iesit de acolo dupa 2 ore,a mai baut o cafea si si-a incheiat ziua de munca enervandusi colegii.
Fiind obosit si extenuat dupa o asemena zi de munca a decis sa isi cumpere un aparat de taiat cartofi (nu prajiti fiindca aceia is gata taiati),deoarece acasa sotia il va pune sa curete si sa taie cartofii, ea fiind prea obosita dupa sedintele de shopping de la second hand de peste zi.
Deoarece bugetul nu-i permitea nici macar acel chinezarism de aparat de taiat cartofi, nu vorbim de altul mai scump si poate mai bun calitativ, a reflectat 2 secunde “eh da-l in colo il iau si platesc intretinerea luna viitoare”, dupa care a cumparat “device’ul”, convins ca toate problemele lui s-au rezolvat.
Ajuns acasa dupa un schimb de replici cu sotia, inevitabilul s-a produs iar Eftimie s-a apucat de curatat cartofi,s-a apucat insa nu a reusit deoarece “device-ul” nu era pregatit sa munceasca, el nu stia ce inseamna asta, iar locul lui era undeva intr-o vitrina nicidecum in mana la Eftimie. Asa ca …….”a demisionat “.
Si astfel Eftimie , romanul, a mai pierdut niste banuti , pe care oricum nu-i avea , si a mai incheiat o zi din viata , plina de satisfactii si realizari, mandru ca e “CAPITALIST”.
De cealalta parte a globului, micul mancator galbejit de orez,si-a incheiat si el ziua, si-a multumit seful, a primit o prima, si-a apreciat copilul , si si-a satisfacut nevasta, chiar daca toate astea cu pretul unui aparat de taiat cartofi.
SA critici e usor sa faci …e putin mai complicat !
In curand China va fi cea mai mare putere a lumii , iar Romania poate ca nici nu va mai exista , in modul in care o vindem, si ne vindem…e mai usor sa pierzi 2 dolari pe un taietor de cartofi decat sa muncesti sa-l faci si sa-l vinzi …..
Bafta la cumparaturi !!
Simpatic text, si din pacate destul de apropiat de realitate…
Eu lucrez intr-o uzina unde in momentul de fata se executa o lucrare de constructie destul de mare. La inceput, firma contractoare a adus o echipa de 45 de romani, din care 15 munceau, 15 fumau si 15 erau in pauiza de masa… tot timpul se pastra proportia asta… Dupa 1 luna au schimbat echipa de romani cu una de chinezi si ca sa fiu sincera… sunt mult mai constiinciosi decat romanii… Chinezii muncesc cu totii 50 de minute si apoi isi iau toti 10 minute de pauza, nu au nevoie de nimeni langa ei sa le dea indicatii sau sa se tina de capul lor.
Unde romanii nu stiuau decat sa incerce sa fenteze munca, chinezii stiu ca trebuie sa termine proiectul pentru a-si incasa banii si pentru a se putea intoarce acasa cu ceva…
nothing`s what it seems 😛
Lu Ping iese din camera satisfacut dupa partida de amor. Se indreapta spre bicicleta ca sa o ii umfle un pic roata ca era cam slabuta azi dimineata. Peste drum vecinul Wey Chong tocmai revenise dintr-un drum lung, unde a lucrat pe alte meleaguri. Sare repede gardul sa isi salute prietenul tocmai in timp ce acesta povestea ce frumos a fost acolo unde lucra el. Oamenii nu se stresau cu munca, banii erau buni, sefii intelegatori … ce mai … de vis.
Dar unde ai fost bre’? intreaba Lu Ping.
In Romania!!! raspunde mandru Wey.
Lu se intoarce acasa cu capul in pamant. Se uita la bicicleata, luata de trei zile, care are ghidonul indoit de la o groapa.
Ofteaza prelung si lasa capul in jos.
Ati pierdut din vedere esenta.
Nu exista o doamna Eftimie, ca daca ar fi nu ar mai fi nevoie de curatator de cartofi.
Datorita burlacilor traiesc fericite mii de familii de chinezi 🙂
Mii de dragoni colorati !
Gata ! Mi-am imbogatit si eu vocabularul 😡
chinezariile rullz…ca e eftine. ce daca e proaste…e eftine…si in plus, cati dintre voi nu dadeati o fuga cand erati copii(sau nu) prin piata “la rusi” sa mai vedeti ce chinezarie ciudata/minunata au mai adus…
oh….the memories…si-acu mai arunc cate-un ochi la chioscurile cu fel de fel de prostii de la brichete la mausi si mixere….
Vezi Eftimie ce-ai patit ,daca nu ai fost inspirat ca altii? Trebuia sa iei aparatul de facut sarmale!Cumperi unul,iti da doua.La fel de util ca si aparatul de facut cartofi,dar macar ai “material” pentru doua cadouri.
No, pai maestre Eftimie, ce ai fi vrut sa se intample, cand pe ambalaj scrie clar – made in China -? Daca scria – made in Jermanica – atunci era suficient sa te uiti urat la aparat si cartoful era curatat imediat. Sau nu, confund, aia se cheama nevasta… Daca iti luai o masinarie de sortat orez, ar fi mers brici, ca la asta se pricepe poporul chinez. Asa e ca si cum ti-ai fi luat o masina de umplut carnati – made in Somalia -, o sanie – made in Botswana – , un dispozitiv de facut bombe – made in Vatican – sau un Logan – made in Romania -. Au chinezii legatura cu marfa de calitate cam cat are Plesu cu carnatii de Plescoi… Si daca aflu ca exista vreo legatura, atunci sa-i manance el cu tot neamul lui…
In procesul integrarii in UE, presedintele Ungariei, cel al Bulgariei si cel al Romaniei sunt supusi unor probe.
Una dintre ele este sa realizeze o descriere a unui fragment de zi in care sa foloseasca cuvintele GREEN, YELLOW, PINK.
Rezultate:
1. Ungaria: When I wake up in the morning, I feel fresh and green, I see the yellow sun and I think it will be a pink day.
2. Bulgaria : In the morning, I drink a yellow lemon juice. At noon, I eat a green apple. In the evening, I watch Pink Panther at the TV
3.Romania: Uen ai ueic ap in za morning, ai hiar za telefaun ringhing GREEN-GREEN! Sou, ai PINK ap za phone end ai sei “YELLOW”?
ce e ala aparat de curatat cartofi? 🙂
Dle Eftimie, tu ai vazut chinezi sa pape cartofi? Mai degraba iti luai de la ei un aparat de ales boabe de orez. Pentru aparat de taiat cartofi trebuia sa faci comanda pe un site nemtzesc.
Dar nu te enerva asa rau, nu aveai de unde sa stii ca bobul de orez poate fi cat tuberculul, mai bine bea un ceai.
eheheeee un nou concurs …. o noua sansa de castig. Chinezariile rullz 😀 poate ma fac si eu cu o carte ,daca nu macar cu un chinez mici si harnic care sa nu fie prea pretentios si sa munceasca in locul meu 😀
Domnul Eftimie şi-a luat o mică ţeapă cu un produs chinezesc. În cealaltă parte a planetei chinezii sărbătoresc, că aşa-i la ei. De fiecare dată când un european îşi ia ţeapă de la ei, chinezii ţin un mic chef. =))
am scris la un moment dat amintirile (http://stiriledeieri.blogspot.com/2008/02/amintiri-din-china-fila-trei.html) de mi le mai aminteam din perioada China. Perioada, deci, galbenă. Aia de nici Picasso n-a avut-o, cum ar veni. Iată, aşadar, fila 3…
La cîteva străzi de blocul turn în care stătusem pînă să o iau cu traista în băţ era un restaurant pe lîngă care mai trecusem de zeci de ori. Cu specific pe care aveam să îl aflu după o îngreţoşare inerentă. După geam, nişte draperii lungi, zgîrcite cu vederea spre interior, de un roşu de-ţi rupea albul ochilor.
– Vrei să intri?, m-a întrebat.
– Mi-e foame…
– Atunci mai bine lăsăm pe altă dată restaurantul ăsta. Putem intra, dacă eşti curioasă.
Am rînjit. Adică doar mă ştii.
Din prag, două chinezoaice, care nu mi s-au mai părut identice, ne-au zîmbit şi ne-au făcut intrarea spre o sală amplă, cam chicioasă la aspect, ca mai toate spaţiile amenajate pentru mîncatul în Canton. Un miros năclăit, călduţ, parcă a fier coclit.
Masa, rotundă, fără cadran de sticlă, nerotativă, cum văzusem pînă atunci. Cu o gaură fix pe mijloc. Îmi arunc un ochi sub blat. Un soi de cuşcă cu chingi atîrnînd din gaura cu pricina. Dau să întreb. Îmi fuge privirea spre celalalte mese. Cuştile de sub mesele ocupate aveau înăuntru cîte o maimuţică maronie. Prinsă ţeapăn, nemişcată, clipind doar, mişcînd pupilele în cercuri sacadate. Agonie. Şi de-odată înţeleg oroarea. Oamenii mănîncă, îşi înfig beţele de bambus în craniul decalotat. Se grăbesc. E trufanda cît maimuţa e încă vie. Odată moartă, e abandonată în cureluşele de fier. Sîngele este cel care mi-a mirosit de cînd am intrat. Mi se face rău, mă ridic şi ies. Yingge vine după mine. Nu zîmbeşte. Nu spune nimic. Facem cîţiva paşi pe aleea îngustă. Trecem pe lîngă cîţiva tineri care fredonează cu glas tare un cîntec cantonez, gesticulează. Şi brusc îmi dau seama că nu îmi sînt semeni. Sîntem bipezi, articulaţi, dar nu avem nici o legătură. Mi-a fost mai uşor să înţeleg maimuţele.
Lu Ping era de fapt un roman undercover, trimis in china de Serviciul Roman de Imbunatatire a Trandavelii. Care era misiunea lui? Sa observe toate aspectele muncii chinezilor in asa fel incat sa poata fi evitate cu succes in Romania. De ce era importanta misiunea? Pentru ca SRIT facuse un parteneriat cu Daily Cotcodac. SRIT furniza cat mai multi cititori iar DC ii tinea ocupati cu trandaveala pe blog, astfel incat sa nu cumva sa gaseasca noi metode de trandaveala, pentru ca asta ar fi insemnat de fapt munca. Si gasitul de noi metode de trandaveala este o munca.
ăăăă, voiam să-ntreb dacă aparatul ăla de tăiat cartofi prjiţi nu era mai funcţional dacă-l foloseai după ce prăjeai in prelabil cartoful…
Foarte tare textul, bravo!
[…] This post was mentioned on Twitter by Oana Portase. Oana Portase said: RT @JuliusDC O zi din viaţa lui Lu Ping http://bit.ly/BHEfp […]
Lu Ping-ul tau este cel mai veridic chinez intr-un text romanesc citit pana acum. Daca tot iti plac “chinezariile” (nu stramba inca din nas :)) as zice sa citesti o fictiune foarte faina a lui Lu Xun:The True Story of Ah Q”. Si daca vei mai avea rabdare, A Madman’s Diary. Perfecte pentru timpurile ce ne trec prin fata…
@vasilissa: oribil :(:(:(:(:(
vasilissa: fataaaa… baga un mail la tocilardc@gmail.com cu telefonul, sa-ti dam cartea restanta!
@Ciprian
😀
😀
😀
@vasilissa
Groaznic. Şi da, aşa aş fi simţit si eu după aşa ceva. Nu-i aşa că după aia ai mâncat doar salată de bambus, că nici în Mc Donalds nu mai aveai încredere?
[…] DailyCotcodac a pus mana pe povestea unui chinez interesant, evident. Si bineinteles ca are legatura si cu un roman. […]
Mai rău decât întâmplarea lui Eftimie e ce păţesc eu. Iau câte o chinezărie de-aia considerată de unică folosinţă, că ce pretenţie să ai la preţurile alea, după care nu mă mai despart de ea, că a naibii să fie dacă se strică! Uite aşa am păţit cu celularul, cu fierul de călcat, un set de şurubelniţe, foarfeci şi calculatorul! Aici e pericolul: au început să fie şi bune, nu doar ieftine.
Lu Ping, saracul! Ce ai cu chinezul?
Vrei sa te blesteme sa-i mananci orezul?
Apoi sa vad cum mai faci pe viteazul,
Cand no sa vrea sa iasa cacareazul…
@Robintel: sa inteleg ca de fiecare dată când un european îşi ia ţeapă de la chinezi, femeile chineze sunt satisfacute? 🙂
@slvc, drept să îţi zic, după aia am pus-o pe prietena mea, Yingge, să îmi jure că nu scapă prin farfuriile mele carne de căţel. Pentru că, taman în Canton se mănîncă şi carne de cîine. Dar cică sînt cam acri şi aţoşi…, aşa că nu voia nici ea. Io nici atît.
Julius, împărate, îţi trimisei mail cu număr de telefon. Vezi să nu te găsească hărnicia şi să mă suni la miezul nopţii sau pe la un cinci de dimineaţă, că vă ştiu io pe voi, tiranii ăştia că sînteţi în stare de cine ştie ce grozăvie de-asta doar ca să dovediţi cîtă putere aveţi asupra supuşeilor…
Si Eftimie, constatand ca a ramas cu foamea in glanda si cu cartofii necuratati pe masa, a ras doua halbe de bere si un rom mic, asa, cat sa prinda curaj si a cerut-o pe concubina lui, pe care o vom numi in continuare Tanta, de nevasta.
A facut credit cu DAE mare ca dracu’ la o banca de renume, sa aiba si el bani de costum (nu, uai, nu armani) si sa-i ia si Tantei o rochie d-aia de mireasa…
A venit ziua cea mare, a cununiei civile, si au constatat ca in darul de nunta au gasit: set de ascutitori, storcator de fructe, polonice, filtru de cafea si inca vreo 15-20 de minuni ce purtau cu fala stampila “MADE IN CHINA”….
Necazul e ca povestea nu e doar a lui Eftimica, nici doar a Tantei. Chestii similare presupun ca am patit toti astia care ne-am insurat de…foame :)))
@Dee
Merg cu rationamentul tau mai departe. De-aia ne vor coplesi numeric cat de curand? Ca daca la ei in tara au inca interdictie pentru mai mult de unul, odata scapati in lume, nu-i mai opreste nimeni din puit!
Deci, daca vreti sa nu dea globul pamantesc in hepatita, nu mai cumparati chinezarii!
(Si cu asta, cred ca mi-am pus in cap cateva miliarde de oameni. Putzin! 🙂 )
Auzi….da’ decat sa dai banii pe taietor de cartofi, nu mai bine luai un chinez?Il tineai frumos in camara…cu 2 felii de paine si-o cana cu apa si gata!Plus ca se spala singur dupa ce facea treaba si daca ii zambeai ii si prajea:D
Pai si pe ala tot cadou l-am primit :))))))) (taietoru’, nu chinezul – sa fim bine intelesi) 😀
In timpul asta, prin diverse parti ale planetei, alti oameni folosesc tot felul de obiecte provenite din fabricile romanesti, de o calitate mai presus de orice superlativ (numa’ daca ne gandim la Logan) si se felicita calduros pentru initiativa de a le cumpara..
In biroul sau paralelipipedic, Basescu Taian da pe gat (pe nerasuflate) inca o bardacutza aburinda din cel vin…multzumit de cum merge democratzia prin tzara….
In partea cealalta a realitatzii suntem noi,ceilaltzi …cititind ” O zi din viatza lui LU Ping “……
Pe bune că există un aparat de tăiat cartofii astfel încât să fie numa buni de prăjit. Doar că nu merge…
@eftimie
Da mă, te credem. Avem şi noi unul de ăsta, un aparat de tăiat cartofi. Care chiar şi merge. Nevastă-mea, când e în toane bune, îl roagă frumos să-i taie.
Când e-n toane bune, că de obicei zice “pune şi tu mâna şi taie cartofii ăia pentru prăjit, stai toată ziua cu nasu-n calculator, chiar vrei să le fac eu pe toate?”. Şi aparatul se execută.
@mirc & @şlvc
Undeva am văzut un documentar despre barbaria povestită de @vasilissa. Cred că nu mă înşel dacă spun că e vorba de Mondo Cane, un lung metraj compus din mai multe documentare. Ce a omis Vasilissa să spună este că, înainte de decalotare, scalpul maimuţei este ras. Pentru aceasta, mai întâi se toarnă apă clocotită peste craniul maimuţei vii, aflată cu capul prins deasupra mesei şi cu trupul zbătându-se dedesubt. In acel moment, maimuţa urinează şi dejectează spontan, din cauza durerilor atroce.
Nu ştiu de ce filmul s-o fi numit Mondo Cane.
@Florian: nu am omis, nu am ştiut. După ce am plecat de acolo, nu am simţit nevoia să mai fac cercetări despre freza maimuţelor înainte de a le fi halită materia cenuşie, după cum nici aia cu urinatul şi fecalele nu am zărit-o. Iar dacă în Mondo Cane apar toate astea, cu atît mai bine, uite aşa am aflat şi începutul şi sfîrşitul unei orori. Dar, dacă te ajută cu ceva, poţi să îţi aminteşti povestea cu criteriul de frumuseţe la femei, laba piciorului cu degetele circhite pentru un picior cu câteva numere la pantof mai mic şi, deci, mai elegant. Procedura consta în legarea picioarelor la fetiţele de câţiva ani pentru ca degetele să crească în jos, spre talpă, deformate pe viaţă. China şi, în general Asia, e plină de orori. Pentru noi. Pentru ei, asta e normalitatea. Chestiune culturală, este? Uite, altă oroare: chiar acu la teve e un titlu care zice aşa “De la Traian la Traian”. Este că juxtapunerea e odioasă?
OOOOF!
te detest sincer şi cordial dom eftimie! taman ce încerc să mă las de cartofi prăjiţi şi tu îmi aduci tentaţia sub nas!
şi iar îmi zice bărbată-meu că nu mă mai lasă să mânc prăjeli că fac urât şi tre să îmi aducă 2 zile ceai de sunătoare la pat!
Doamna Ping lucra la o fabrica de alifii in orasul Bao Xing. Era o chinezoaica mica si harnica si lua mereu prime la serviciu. Pe care le impartea cu prietenele sale de Tin Tao, dat fiind ca barbatsu Lu Ping se saturase de alifii prin toata casa.
Eftimie in schimb era mai indulgent cu nevasta, de cand se prinsese ca consoarta nu e proasta.Femeia lui contempla doua cutiute mici de alifie chinezeasca. Una veche de 25 ani (ca-si facuse ceva mai multe provizii pe vremea lui raposatu si era si econoama de felul ei)cu un iz incofundabil, mai inalta, ambalata cu grija intr-o tabla de calitate, inca activa circulatia si desfunda nasul. Ailalta, capitalista, mult mai pricajita (mai plostita ca inaltime, cu crema mai putina, cu iz diferit si neplacut) nu dovedise sa aiba cine stie ce efecte, in ciuda faptului ca costase mai multe parale in raport cu leafa capitalista. Eftimie e insa multumit: asa nevasta-sa intelege si ea ca nu merge ca in comunism. In capitalism, muncesti putin si prost, consumi mult si ambalezi cu iscusinta ca sa reduci costurile. Ca altfel unde ajungem? La niste chinezarii ieftine?
@vasilissa
Ar mai fi şi femeile nu ştiu cărui trib de prin Thailanda, care poartă kilogramele alea de inele de metal în jurul gâtului. Incep cu câteva inele când sunt nişte copile şi li se adaugă câte un inel în fiecare an, ajungând să aibă nişte gâturi hidos de lungi, dar pe gustul masculilor tribului. Cutremurător este că, ajunse la maturitate, nu-şi mai pot scoate inelele pentru că gâtul lung şi debil li s-ar frânge sub greutatea capului. Probabil că ai auzit de oroarea asta, dar ţi-am amintit-o pentru că gâturile mele lungi se asortează cu picioarele tale mici.
ג למנהיגה הבלתי מעורער של המפלגה הקומוניסטית הסינית. תחת הנהגתו, נלחמה המפלגה הקומוניסטית נגד הממשלה הלאומית של סין
@Ciprian
Unde învăţaşi bre înjurături d’astea aşa de complicate? Lui Julius i-o trăseşi? Iţi dau dreptate pen’ că nu vrea să ne bage în blogroll, cred că vrea să ne bage în altă parte.
@Julius
Apropo, că mi-aduse aminte riga de blogroll. Dimensiuni, ceva? C-am schimbat beneru’ de la sindicat.
@Dee
Numai teoretic. N-am zis că se ajunge până la climax, doar că se încearcă. Să fim serioşi, la cei 12 centimetri ai lor… =))
Si asa au facut dragoste pentru a doua oara.
Prima oara s-a intamplat cand a primit primul bonus primit in viata sa. A facu dragoste cu cea care avea sa ii devina sotie. Au folosit un prezervativ chinezesc, DURECS, si asa a aparut micutul Fu.
Cu orice risc, dupa a doua prima, Lu a decis ca merita sa mai incerce o data, ca prea a fost bine prima oara, desi cam scurt…
@Florian
Am fost contemporan juma de an cu niste chinezoi care locuiau pe acelasi palier al caminului.Mai intai au disparut sobolanii, apoi geamantanele si intr-o dimineata nu a mai auzit nimeni de ei. Am impartit si noi tenesii, paletele de ping pong si un Yo-Yo.
Ai uitat ţe spui cha din plima aia am pletit si ultima rate la Merzedez si ca am pus avans pentlu vacanza in Maldive. Si flaielul de Eftime sa nu ne mai foloseasca ascuzitolile la taiat caltofi, read the fucking manual, is plain Mandarin, for Buddha’s sake!
Super scris. Felicitari Ovidiu!
A… si l-am propus pentru citit si altora pe ftw. Merita votat daca aveti cont si cateva secunde!
Comentariu la textul cu chinezul LU PING. Pentru concurs
Parca la chinezi numele si prenumele se pun precum in ordinea traditionala romaneasca (posibil traditionala comunista): Nume, urmat de Prenume (n-am inteles niciodata de ce prenumele a ajuns postnume in scris, da’ in fine).
Datorita ordinii numelor la chinezi, am ramas oleaca surprins de ordinea americana a acestora in text: Lu Ping, Fu Ping 🙂
Basic yet the ideas are presented in a great way. I just like the way on how you write this blog post!