Românii fură, fură, fură
Groparu
Se întâmpla în Danemarca. Unde eram exchange student, aproape mai fomist ca acuma.
Studenţii se socializau la greu, că încă nu aveau facebook-uri şi haifaivuri. Web 1.0, deh! Se mergea la unul şi la altul, seara, “la ceai”, ceva de speriat. Şi se mai şi mânca, se râdea, lumea se distra.
Şi fincă eram singurul care niciodată nu primea oameni, am zis: hai să invit şi eu popor la mine.
Dar aveam o jenă: camera mea era tristă. Toţi aveau laptopuri, postere pe pereţi, cărţi; eu aveam 20 kile de haine cu mine, şi o tigaie. (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu…)
Mah … iar le postezi incomplet … sa stii ca inca nu au binevoit baietii de la IT sa te scoata din firewall-uri 🙂
Ai fost Campeon la faza asta! Cred că tu eşti amicul care îl asistă pe Julius la mânărit cărţile. Ia să-ţi facem noi o vizită, că bag mâna în foc c-o găsesc, în biblioteca ta, şi pe aia care n-a ajuns la mine.
😀
Sper c-ai fost pe fază şi ai zis că tu ai scris chestia aia pe hartă, ca să nu ţi-o julească vreun oltean care ştie daneza, dacă vine la tine în vizită.