Daily Cotcodac

Trolling since RoBlogFest 2010


"Nu există femei grase, ci doar vopsea puţină" - Peter Rubens

Archive: Iulie 2009

Carevasăzică, Goagăl există!

ia-jignit1

Râdeam degeaba de el, Vanghelie ştia ce vorbeşte…

Foto: Denisa

Daily Cotcodac revine în forţă

În ultimele două săptămâni, am observat cu oarecare îngrijorare că ne-a scăzut uşor traficul (aici, îl rugăm pe dl Boc să nu fie invidios pe noi pentru că traficul pe internet se poate monitoriza uşor, spre deosebire de indicatorii economici sau cursul de schimb al leului, care practic e imposibil să-ţi dai seama dacă scad).

Iniţial, am pus scăderea traficului pe seama verii, când lumea în general e plecată în concedii; ne-am dat seama însă că sunteţi prea deştepţi ca să vă luaţi concediu taman acum – ştiţi foarte bine că pe criza asta colegii dumneavoastră de birou abia aşteaptă să plecaţi în vacanţă ca să vă lucreze. Prin urmare, ne-am gândit la câteva soluţii de a ieşi din această criză (spre deosebire de dl Boc, noi trebuie să avem grijă de un site, care e un lucru serios, nu ca economia naţională, care e ceva cu care nu merită să-ţi baţi capul). (more…winking

Mă topesc!!!

Adrian Călăraşu

E atat de cald incat urmaresc pisica sa vad ce cotlon mai racoros isi gaseste, apoi o gonesc si-i iau locul. Aseara am stat sub masca de la chiuveta.

E asa de cald ca fumez tigarile fara sa le mai aprind.

Asa de cald mi-e, ca de cateva zile am inventat o noua reteta culinara – ciorba frappe.

Mi-e atat de cald incat scriu postul asta cu monitorul inchis, ca prea degaja.

Mi-e asa de cald incat am inceput sa ma gandesc foarte serios la criogenie.

Mi-e atat de cald incat am pus televizorul pe OTV, poate ma ia cu frisoane. Din acelasi motiv mi-am pus un CD cu Stefan Banica JR.

Mi-e atat de cald incat am sunat disperat la Carrefour si am intrebat daca au cumva la oferta negri d’aia care fac ventilatie cu frunza de palmier.

Asa de cald mi-e ca din aceasi disperare mi-am indepartat tot parul de pe corp (da, si p’ala de pe spate!) Nu mai am decat spranceana si cioc!

Mi-e asa de cald incat (more…winking

Peisaj estival cu muncitori şi poliţist

Julius Constantinescu

Între Constanţa şi Mangalia, dau de un indicator galben de limitare temporară a vitezei la 40 km/h. Peste 50 de metri, un alt indicator limitează viteza la 10 km/h. Maşinile se scurg ca melcul şi şoferii pot vedea în dreapta o scenă drăguţă, Ordinul Muncii clasa I: pe o porţiune de circa 100 de metri, aliniaţi în şir de-a lungul drumului, cam 20 de muncitori stau ca tăticii, tolăniţi pe nişte scaune albe, din plastic.

În capul rîndului, pe primul scaun, şade un poliţist burtos. Îşi ţine cascheta pe genunchi şi îmbrăţişează cu privirea traficul; pe chip i se citeşte o expresie de mulţumire, întîlnită adesea la oamenii în timpul serviciului cărora nu s-au semnalat evenimente deosebite (more…winking

Nichita Stănescu – un parc atât de mic pentru un poet atât de mare

Adrian Călăraşu

În cazul în care este adevărat ceea ce susţineau înaintaşii noştri – şi anume că statuile se făuresc cu scopul de a primi într-însele sufletul celor modelaţi – înseamnă că eu îl întâlnesc pe Nichita în fiecare zi.
nichita-stanescu-foto-1Undeva în sectorul 2, între şoseaua Iancului şi Vatra Luminoasă, există un părculeţ care poartă numele poetului. Până aici toate bune, un gest firesc, numai că locului respectiv nu prea-i poţi spune parc, pentru că este mai degrabă un spaţiu calculat greşit din punct de vedere urbanistic, un scuar între două străzi prea apropiate. Se merge deci pe principiul Bucureştiul nu e ca Ploieştiul, oraşul natal al poetului, unde parcul cu acelaşi nume este mult mai generos. (more…winking

Tunis, micul Paris

Julius Constantinescu

img_9274Autobuzul ce leagă Hammametul de capitala Tunis goneşte pe o limbă încinsă de asfalt şerpuită printre plantaţii de măslini, grădini corpolente zugrăvite în culori de o violenţă ireală, aşezări fantomatice şi lungile fîşii galbene de pămînt pe care soarele le decupează acolo unde cîmpia îşi pierde forţa. În urmă rămîne un orăşel pestriţ de coastă ce afişează cu insolenţă cosmopolitanismul de faţadă al Maghrebului – metodă verificată de a-i ademeni pe turişti înainte de a-i scutura de bani. Încoace, cîmpia apăsată de pustietatea amiezii, cartografiată doar de scînteierea unei ferestre sau a unei maşini grăbite – cîmpia care odată a hrănit Roma, cea mai lacomă gură a lumii. (more…winking

Google te ajută, dar nu te face mai inteligent

Adrian Călăraşu şi Radu Pircă

barbati mosi porno cu femei – batranii astia din ziua de azi, numai la prostii le e gandul. Unu’ nu mai vezi sa puna mana pe un tabel de intretinere, pe o sacosa ca sa stea la coada sau pe vizorul de la usa, sa se uite cine vine si pleca din bloc…
alergie la balsam poze – nu mai cauta, iti spunem noi, e oribil, practic e maladia secolului XXI.
citate smiley – ba, eu plec acasa daca si asta a ajuns un clasic!
nerv sciatic sex – v-am mai spus sa nu mai jucati in filme porno cu femei, la varsta dumneavostra pur si simplu e prea mult
cum fac evreii bani? – al dracu’ sa fiu daca stiu (more…winking

Galben de toate felurile

Vivi Floricica

Iar e, ma, cod galben???

Asta am zis cand am citit ca iar e cod galben zilele astea. Eh, nu galben ca cel de data trecuta. Ala a fost cu ploaie, asta e cu canicula, vipie cum ii zice mamaia.

Si acum as fi vrut sa locuiesc in Moderat!

Da, ma. Eu, cand eram mica, credeam ca Moderat e un oras. (more…winking

De ce nu cumpara vasluienii Viagra?

Radu Pircă

Nu, nu am primit aceasta intrebare de la un cititor (se pare ca cititorii Daily Cotcodac nu empatizeaza cu compatriotii lor din acel judet, probabil pentru ca nu beau destul), ci am gasit-o, ca pe majoritatea lucrurilor interesante de pe lumea asta, in presa vasluiana. Se poate spune ca autorul articolului a pus degetul pe aceasta rana vie a judetului: cererea extrem de redusa de Viagra.

Conform jurnalistului vasluian, explicatiile acestui fenomen cutremurator sunt “diverse, dar… credibile: ‘vasluianul bea un pahar de vin in loc de Viagra’ (iar restul de pahare, in loc de aspirina, magneziu, anticonceptionale, aspacardin si antibiotice – n. n.) (more…winking

Jurnal de casă nouă ep. 3 – Vecinu’ Vasile

Adrian Călăraşu

Cu toate că nu ne cerea nimeni vreo socoteală absurdă, ne-am dorit casa noastră şi numai a noastră, drept pentru care am luat-o pe credit. La bancă, da! Ideea de chirie – acesta metodă prepay de a improviza un cămin – cădea din start, în condiţiile în care chiriaşii nu prea au drepturi reglementate cât de cât de norme. Şi cu atât mai mult cu cât incertitudinea şi nesiguranţa mă scot din minţi, când e vorba de ce-i al meu, sunt şacal.

În episoadele anterioare vă povesteam ce dezastru am găsit în apartamentul achiziţionat, la o evaluare mai amănunţită şi cu câtă pasiune l-aş strânge de gât pe fostul proprietar (more…winking

Follow me



Producton

Cartusel


metafrasis



Echipa

Top 5 DailyCotcodac


1. Apocalipsa după relaţii
2. Totul despre bucătărie
3. The French Salute
4. Turnul Babel pe valuri
5. Listă bună, pistă falsă

 

Ultimele comentarii

    • JULIUS: @nemo: Daily Cotcodac nu oferă servicii matrimoniale. Avem și noi lipsurile noastre.
    • nemo: nu vreau sa sune aiurea..dar cum am putea sa o cunostem pe domnisoara? iubesc realmente japonia. :)
    • JULIUS: @Mihaela: e vorba de perceptia romanilor despre literatura japoneză.
    • Mihaela: Cred ca o poate ajuta documentarul Japanorama. E foarte interesant si bine facut. Englezii tot englezi.
    • Lepka: Romanii sunt experti in literatura japoneza…cine n`a avut Shogunu in biblioteca sa ridice mana sus :)


CATEGORII

iq-est

BLOGROLL

POSTURIRECENTE

MiniBLOGROLL

ARHIVA

Banner DailyCotcodac