Masa de economii şi consemnaţiuni

Simona Catrina

Eram într-o continuă îndrăgosteală. Mâncam o pungă de caramele socialiste pe zi, iar pancreasul n-avea nimic împotriva aditivilor organoleptizanţi. Văzându-l aşa optimist, nici silueta mea nu îndrăznea s-o ia la sănătoasa, cum a început să procedeze ulterior, când a profitat de câteva mărunte, decisive eşecuri în amor.

Aveam douăzeci şi îngrozitor de puţini ani. Încasam bursa lunară, în facultate, şi în loc să-mi cumpăr cartelă de masă, îmi căşuna pe câte-o pereche de Gubani. Citeşte mai departe…

Cum am făcut eu Letsdoit Romania cu tata şi vecinul Nicu

Eftimie

În urmă cu aproape un deceniu locuiam într-un bloc vechi dintr-un cochet cartier braşovean. Era un bloc construit prin anii ‘50, ceea ce însemna că avea un parc cu vegetaţie destul de consistent, plus un loc de joacă, masă de ping-pong, bănci. Ceva mişto. Câţiva ani mai târziu primarul nostru, care suferă de acea boală specifică primarilor, a mai amenajat un loc de joacă peste cel deja existent şi câteva parcări peste iarbă. Plus ceva copaci tăiaţi pentru că, nu ştiu dacă aţi observat, de vreo câţiva ani toţi copacii îmbătrânesc atât de nasol încât trebuie neapărat tăiaţi pentru a nu pune în pericol civilizaţia urbană.
Citeşte mai departe…

Micii asasini

Julius Constantinescu

Una dintre cele mai răspândite idei în rândul adulţilor este aceea că cele mai pline de răutate fiinţe care există pe lume sunt copiii. Aceşti mititei care de multe ori se ascund în spatele unor chipuri adorabile sunt capabili de cele mai mari acte de cruzime şi nimic nu pare să-i desfete mai mult decât suferinţa provocată altora.

Înainte să mă contraziceţi, amintiţi-vă cum vă tupilaţi în copilărie îndărătul unui gard sau al unei ferestre, aşteptând cu o răbdare fără margini un trecător nevinovat asupra căruia să aruncaţi diverse proiectile special pregătite în acest scop, de la pietre şi scoabe de praştie la cornete de hârtie cu ac în vârf. Amintiţi-vă apoi de bucuria care vă umplea sufletul Citeşte mai departe…

Savanţi de renume mondial

Julius Constantinescu

Săptămâna trecută, în timp ce căutam un eveniment petrecut pe 23 septembrie pentru rubrica “Evenimentul zilei de ieri”, am aflat că planeta Neptun a fost descoperită simultan de doi astronomi, unul englez şi unul francez. Englezul, mai de bun simţ, a propus un nume de zeu antic, cum aveau şi celelalte planete. Francezul, în schimb, a vrut să-i dea numele lui, Le Verrier (vă daţi seama cum ar fi fost o planetă cu nume franţuzesc? De câte ori ar fi lovit-o un meteorit de dimensiunea unui bolovan, s-ar fi dus la Jupiter să se plângă).

Chestia mişto când eşti savant şi botezi ceva după tine (o planetă, o teoremă, o lege etc) e că sute de generaţii de copii de şcoală îţi mulţumesc şi te felicită când trebuie să o înveţe. Voi nu le-aţi mulţumit niciodată lui Joule, Maxwell sau Ohm? Citeşte mai departe…

Sotul meu e luptator galactic, io atata va zic

Vivi Floricica

De Sf. Alexandru, ma trezeste LaptucaPeace de dimineata si ma ia direct:

– Azi e ziua mea, nu mi-ai zis “la multi ani!”, ia-mi cadou ca sa te iert!

Zic: “ho, ba, ca nici nu m-am spalat pe dinti, dar ia zi… ce vrei sa-ti iau?”. Gandesc rapid si dupa aia revin si ii zic sa se incadreze in 50 de ron, eram sigura ca vrea sa-si cumpere un Citeşte mai departe…

Un lucrător în domeniul imobiliar

Julius Constantinescu

Dumitru C. era cunoscut în Paşcani drept un om harnic şi muncitor, căruia nu-i era lene să fure, ca altor concetăţeni de-ai săi. Tehnic vorbind, Dumitru lucra în domeniul imobiliar, activitate încadrată îndeobşte în nomenclatorul de meserii la furt din locuinţă.

Duminică seara, în timp ce alţi păşcăneni trândăveau cu berea-n faţă uitându-se pe OTV la domnul Pepe, acest om harnic era încă la muncă, evaluând cu privirea sa de expert un apartament din localitate (după cum probabil v-aţi dat seama, proprietarul apartamentului nu era acasă, şi era foarte bine aşa, pentru că relaţiile cu publicul nu sunt punctul forte al lui Dumitru). Citeşte mai departe…

666/49

Julius Constantinescu

Să vă spun ce-aş face eu dacă aş fi pentru o vreme Dumnezeu, în ceea ce priveşte 6/49. Afară de faptul că mi-aş spune mie ce numere or să iasă la următoarele 5.000 de extrageri.

În prima mea săptămână de dumnezeire, i-aş sufla lu’ Ogică toate numerele care or să iasă, da’ adunate cu 1. Adică, în loc de 7, i-aş zice 8, în loc de 14 – 15, şi tot aşa. Să crape de ciudă.

După aia, aş lăsa să se umfle potul şi, când ar ajunge la vreo 10 milioane, i-aş apărea în vis sub formă de ornitorinc şi i-aş dicta toate numerele la puterea a doua. Citeşte mai departe…

Spovedanie

Adrian Călăraşu

Treaba stă cam aşa: io simt că mor de cald, şi dacă mă duc, vreau să aflaţi cu toţii că v-am iubit, în special pe cei apropiaţi, cărora mă şi confesez:

Scumpă nevastă, îmi pare rău că n-am fost de faţă când te iniţiai într-ale fumatului, aici la noi în spatele liceului. Dacă ştiam eu că urma să te iau de nevastă, te puneam să le mananci.

Mamă, îmi pare rău că nu am ajuns doctor, ştii foarte bine că leşinam de fiecare dată când imi curgea sânge din nas ori mă tăiam la deşt!
Îmi pare rău şi că nu am citit foarte multe cărţi, cum vroiai tu, eram copil şi nu-mi dădeam seama la ce-mi vor folosi, ştii doar că eu vroiam să mă fac Spider Man sau AquaMan, iar ăstia, ai Dracului, n-ar fi pus şi ei mâna pe o carte, să dea un exemplu bun la copii.

Tată, las ochii în pământ de ruşine că nu m-am făcut inginer. Ştii doar cât te chinuiai cu mine Citeşte mai departe…

Aventurile unui om gospodar

Julius Constantinescu

Maricel V., din satul Ozun, se întorcea joi seara de la serviciu. Abia aştepta ca, după o zi de muncă, să ajungă acasă şi să se relaxeze bătându-şi nevasta sau copiii, funcţie de cine avea să-i cadă mai întâi în mână. Din nefericire, efortul depus în timpul serviciului îl făcuse să piardă foarte multe minerale, aşa că Maricel s-a oprit să bea o apă minerală, la crâşma din capul satului. După vreo două ore, Maricel reuşise, în sfârşit, să termine sticla de apă minerală şi să-şi recapete voiciunea – aici sunt nevoit să fac precizarea că în crâşma respectivă apa minerală nu se serveşte decât în şpriţ, aşa că îţi ia ceva să dai gata o sticlă.

Întremat complet, Maricel a purces spre casă. Fericită că i-a venit bărbatul acasă, nevasta lui Maricel a alergat într-un suflet să se ascundă – ea luase bătaie şi cu o seară înainte, iar astăzi era rândul lu’ ăia mici. Citeşte mai departe…

Cele mai frumoase versuri de manele

Radu Pircă

Pentru ca exista riscul ca Daily Cotcodac sa devina prea intelectual si elitist, la fel ca OTV-ul, astazi am ales pentru voi cateva dintre cele mai halucinante versuri de manele produse in ultimii ani de niste fiinte umane. Sunt convins ca as fi putut embedui si clipurile de pe YouTube, dar mi-a fost lene si oricum nu v-ati fi uitat, pentru ca nu erau cu bukkake, sex cu mosi si alte chestii din astea de va plac voua.

E greu la inchisoare
in lanturi si in soare
e greu e greu e foarte greu
aicea unde-s eu
la 5 e desteptarea
la 6 e echiparea
la 7 beau cafeaua rea

Ar trebui ca Amnesty International sa intervina imediat pentru a pune capat tratamentului inuman din acest penitenciar, unde li se lasa detinutilor doar o ora sa se scoale ca lumea, inca o ora sa se imbrace si abia dupa aia li se serveste cafea de calitate inferioara. Citeşte mai departe…