George Damian

Nevastă-mea manifesta simptomele clasice de sevraj: pupile dilatate, o paloare cu tente verzui şi extremităţi reci, transpirate. O ţineam de mâini şi încercam să înţeleg ce îi putuse stârni o asemenea panică, o teamă covârşitoare care părea să îi blocheze orice fel de reacţii raţionale. Am lăsat-o să se liniştească, nu părea un moment potrivit pentru dialog. După câteva minute mi-a comunicat cu voce mică: „A plecat, nu mai este acolo…” Am aşteptat răbdător şi am aflat că nu şi-a mai găsit coafeza preferată, găsită cu greu, după ani de încercări dureroase.
(more…

George Damian

N-am apucat să mă bucur personal de faima săsoaicelor, plecarea germanilor din România s-a produs când încă eram prea mic. Însă am auzit destule poveşti despre dărnicia nemăsurată şi puţin discriminatorie a săsoaicelor – poveşti susţinute şi de relatările istorice (exact asta auzisem și eu despre unguroaice, dar la o documentare mai atentă am realizat că nu degeaba și-au luat oamenii ăia din stepele Asiei lumea-n cap; puțină muncă de teren nu strică înainte să te apuci de scris, arhivistule – n. Julius).
(more…

În caz că nu înțelesese toată lumea de ce a devenit o publicație „exclusiv online” cu trei angajați, Cotidianul ne arată încă o dată ce pricepe din noțiunea de jurnalism: pe 15 martie, un redactor de-acolo a furat pur și simplu un articol de pe blogul colegului George Damian, cu tot cu traducerea unui document german scos de pe microfilm de simpaticul nostru documentarist.
(more…

George Damian

Organizarea nu este tocmai punctul forte al românilor, nici măcar al armatei române. Cine n-a fost recrut nu ştie la ce dimensiuni catastrofice poate să ajungă un haos organizat ierarhic, pe bazele solide ale regulamentelor militare. Noroc cu talentul improvizaţiei. Citeam în jurnalul de front al unui locotenent român de vânători de munte din al Doilea Război Mondial că omul se bucura nespus când afla că pe sectorul lui de front era transferată o divizie de şoc sovietică. Nu de alta, dar diviziile de genul ăsta erau dotate cu o grămadă de arme automate care puteau fi furate uşor pe timpul nopţii.
(more…

George Damian

E nasol când ai certificat de naştere ca popor. Să luăm cazul ungurilor: la ei se ştie precis data şi ora la care au venit în Ardeal. La noi e ambiguă chestiunea: au fost dacii, au venit romanii și apoi vine partea drăguță, că nu e clar ce s-a întâmplat câteva sute de ani – chiar au stat românii ascunşi prin codri şi au devenit pădureţi în urma acestei experienţe? Cu toate astea, tot pentru unguri e mai nasol: ştiind când au venit, se pune întrebarea dacă nu cumva era deja cineva prin Ardeal. Noi o mai putem coti – aici eram, bre, n-am auzit când ai sunat, poate coborâsem după țigări.
(more…

George Damian

Dan Petrescu (scriitorul, nu fotbalistul) povesteşte un episod interesant din timpul aventurilor sale cu Securitatea comunistă. Securiştii aveau faima că îi cam dezdoaie cu bătaia pe opozanţi, însă Dan Petrescu (scriitorul!) a trecut printr-o experienţă bizară. În anul 1983 domiciliul lui Dan Petrescu a fost percheziţionat de o echipă de securişti condusă de colonelul Constantin Rotaru. Băieţii cu ochi albaştri s-au comportat civilizat, adică nu i-au fărâmat chiar toată mobila cu topoarele şi nici nu i-au scos toate plăcile de faianţă din baie. (more…

George Damian

Vi-l mai amintiți, sper, pe Nicu Filipescu, conservatorul mardeiaș care l-a căsăpit cu spada pe rivalul său politic George Lahovari. Ei bine, astăzi vom afla și alte lucruri frumoase despre el și vom înțelege poate mai bine de ce Nicu Filipescu a fost unul din promotorii sporturilor de forţă (box şi scrimă) şi de ce îl ţinea pe lângă el pe Alecu Callimachi (primul bodybuilder valah de pe la 1880). Dar, pentru asta, haideți să vedem cum se făcea politica practică în Bucureştii acelor vremuri.

Momentul culminant al activităţii politice era ziua alegerilor. Şi cum toată lumea ştia că în caz de alegeri contează cine numără, partidele erau organizate pe principii militare pentru ocuparea secţiilor de votare. (more…

George Damian

Mulţi cred că a fi ministru de Externe este o activitate plăcută: te plimbi de colo-colo, te vezi cu tot felul de vedete, mănânci chestii sofisticate, te îmbracă statul ca să arăţi bine şi tot aşa. Situaţia reală este puţin diferită: după un turneu de cinci zile prin şapte ţări pe patru fusuri orare diferite, cu mâncăruri condimentate în cele mai neobişnuite moduri, nu mulţi ar vrea să repete experienţa. Asta ca să nu vorbim de întâlnirile cu băştinaşii la care îţi trebuie stomac zdravăn ca să nu arunci în aer o alianţă la care s-a muncit din greu. (more…

George Damian

Într-una din verile fierbinţi ale Bucureştiului interbelic, ministrul Constantin Argetoianu visa cu ochii deschişi la un duş răcoros. Avea un apartament dotat pentru îndeplinirea acestui vis, însă din păcate trebuia să stea în banca ministerială a Parlamentului şi să asculte bălmăjelile deputaţilor din opoziţie. Odată cu sudoarea, şi scârba se scurgea pe chipul ministrului care îşi dorea o după-masă liniştită. Scârba s-a transformat în disperare când a văzut că din rândurile opoziţiei se ridică şi porneşte spre tribună însuşi Virgil Madgearu, autorul celor mai lungi şi plicticoase discursuri din istoria oratoriei parlamentare româneşti. (more…

George Damian

În perioada sovietică, studenţii de la Facultatea de Litere din Chişinău erau terorizaţi de profesorul de pedagogie Timofei Antipovici Crăciun. Este de ajuns să spunem că tovarăşul Timofei Antipovici nu era cel mai strălucitor bec al Facultăţii de Litere, însă nevastă-sa era secretara şefă a Comitetului Central. Tovarăşul Timofei Antipovici era un fanatic al prezenţei la cursuri şi când a preluat o nouă serie de studenţi a strigat jurnalul grupei şi la sfârşit a întrebat: (more…