George Damian

Unirea românilor prin ochii şpăgarului patriot

Alexandru Bogdan-Piteşti este un nume scos pe nedrept din galeria istorică a marilor şpăgari români. Nu s-a ridicat la dibăcia adevăratului titan al şpăgii Alecu Constantinescu, zis Porcu’, dar s-a străduit şi a reuşit să îşi schimbe cognomenul, din Piteşti, în Ciupeşti. Despre acest distins şperţar de la începutul secolului trecut se povestea că a făcut cadou unui june banii necesari studiilor la Paris şi în paralel a angajat nişte ciomăgaşi de mahala să îl jefuiască. Tânărul n-a mai plecat la studii, iar Bogdan-Ciupeşti nu s-a sfiit să-l bârfească prin tot Bucureştiul că ar fi cheltuit banii pe dame şi băutură. Cam ăsta era omul – simpatic, de lume, ştia să distreze, la o adică.

După ce România a intrat în Primul Război Mondial, autorităţile române i-au luat la puricat pe nemţii din Bucureşti. Şi aşa a fost găsită, în biroul unui om de afaceri german (care în timpul liber se ocupa cu spionajul), o listă cu numele unor germanofili cunoscuţi şi sumele date lor. De departe se detaşa Alexandru Bogdan-Ciupeşti, cu suma de 870.000 de lei încasaţi. Ca să vă daţi seama de valoarea acestui om, trebuie spus că scriitori ca Tudor Arghezi sau Ion Slavici au încasat doar câteva zeci de mii de lei fiecare (dacă vreţi, încă o dovadă că intelectualii n-au fost preţuiţi niciodată la adevărata lor valoare).

Alexandru Bogdan-Ciupeşti s-a dovedit a fi gospodar: de banii luaţi de la nemţi şi-a cumpărat două maşini şi o casă, iar ce i-a rămas a tocat pe chefuri. Când nemţii au ocupat Bucureştiul, serviciul de spionaj al Kaiserului a ţinut să lămurească unele lucruri cu prietenul lor. Un ofiţer german i-a reproşat lui Alexandru Bogdan-Ciupeşti faptul că a cheltuit banii primiţi în interes personal şi l-a catalogat drept escroc. Răspunsul a venit prompt: ce credeau nemţii? Că pot corupe un om cinstit? Doar escrocii pot fi corupţi, aşa că să nu mai fie atât de indignaţi!

Din fericire, lucrurile s-au aranjat ca între prieteni şi ocupaţia germană a Bucureştiului din Primul Război Mondial a fost perioada de glorie a lui Bogdan-Ciupeşti a fost. Constantinescu Porcu’ se refugiase la Iaşi, unde se ocupa de găinării (îi făcea rost de lemne de foc lui Nicolae Iorga, atât de jos ajunsese!), astfel că Bogdan-Ciupeşti a avut teren liber să corupă întreaga Komandatură germană. În timp ce liberalii lui Brătianu puneau la cale România Mare, clănţănind din dinţi de frig la Iaşi, nici Bogdan-Ciupeşti nu se lăsa – era aşa de iubit de germani, încât oştenii Kaiserului s-au repezit la cererea lui până la Giurgiu, să recupereze arhiva Academiei Române, pe care tâlharii de bulgari se pregăteau s-o treacă Dunărea.

Prin şpagă şi corupţie, Bogdan-Ciupeşti a reuşit să păstreze în ţară o mare parte din averile pe care germanii încercau să le scoată din România ocupată. E adevărat că, pentru asta, a fost nevoie ca banii să fie puşi la fereală în conturile personale ale patriotului, dar probabil că Niculescu-Ciupeşti îşi dăduse cuvântul de onoare că nu se va atinge de ei, iar nemţii, ageri la minte cum îi ştim, au considerat că e o garanţie suficientă.

Din păcate, unirea de la 1 Decembrie şi alungarea germanilor nu i-au adus lui Bogdan-Ciupeşti gloria la care se aştepta. A fost arestat şi aruncat în închisoarea Văcăreşti, alături de nume sonore precum Ion Slavici şi Tudor Arghezi, sub acuzaţia de colaborare cu inamicul. La primul apel al încarceraţilor, un colonel a sugerat că aceştia şi-ar fi trădat patria (se spune că a urlat la ei: „Trădătorilor!”). Bogdan-Ciupeşti nu a putut răbda această jignire şi a răspuns demn:

– Mon colonel! Eu sunt hoţ, nu trădător!

– va urma –

Text apărut în ziarul “Daily Cotcodac – Istoria amuzantă”, editat împreună cu Viasat History România.