Dr. Ionuț Șendroiu

Ţara întreagă miroase a miel. Drob, stufat, ciorbă, friptură. Poporul ghiftuit se întoarce spre casă, circulînd bară la bară. Burţile pline tremură ca aspicul, în ritmul gropilor din asfalt.

Ambuteiaj coronarian
După Paşti, aşa cum se circulă pe şoselele patriei, circulă şi sîngele prin vasele cetăţenilor. Trigliceridelele şi colesterolul provoacă ambuteiaje pe arterele obosite. Costiţele de miel învelite în grăsimea topită în gură îşi cer taxa pentru plăcerea provocată papilelor gustative. La hipertensivi şi la diabetici, taxele sunt mai mari. E la fel ca pe drumurile publice: cu cît arterele sunt mai afectate, taxa de drum este mai scumpă. Iar la diabetici şi la hipertensivi, arterele sunt afectate din plin. Numărul şi gravitatea leziunilor este direct proporţional cu mărimea glicemiei, respectiv a tensiunii artriale. De obicei, nota de plată este achitată de coronare. Uneori, cu lichidare de cont.

Trafic greu intestinal
Cînd şoferii deschid geamul să se înjure-n intersecţii, din maşini răzbate prompt damful de ouă. Datorită aglomeraţiei din stomac şi duoden, nu toate gălbenuşurile sunt digerate la timp. Pulpa de miel necesită timp pentru mistuire, aşa că o bună parte din ouă fermentează, aşteptîndu-şi rîndul, alături de ceapă verde şi bere.

După atîtea ore de stat la masă, la televizor, sau în jurul grătarului, omul mai rîgîie, mai dă un vînt. În săptămîna luminată e bine să fii tolerant, să-ţi iubeşti aproapele chiar dacă a blocat intersecţia. Nu e frumos să înjuri, da’ un vînt şi o rîgîitură ai voie. Mai ales că nu ai încotro: îţi cere organismul, suprasolicitat de creştineasca sărbătoare.

Marii ghinionişti sunt cei cu pietre la vezica biliară. La ei este ca pe Valea Oltului, cînd cad bolovani. Traficul, şi aşa îngreunat, se dă peste cap. Cei mai loviţi de soartă nici nu ajung la stufat şi sarmale. Vomită imediat după aperitive. Adică, după primele cinci ouă, şi trei porţii de drob.

Persoanele cu probleme la pancreas stau chiar mai rău. Traficul din tubul lor digestiv începe să semene cu o intersecţie fluidizată de un poliţist mahmur. Balonarea, greaţa şi steatoreea îi plimbă de la masă la closet în ritm de bombă cu ceas. Măcar aşa fac şi ei puţină mişcare, ceea ce, teoretic, e de bine. Îi puteţi recunoaşte uşor, după flacoanele de triferment, pe care le ţin la îndemînă, lîngă scobitori.

Cei mai periculoşi sunt însă cei care, pe lîngă bilă şi pancreas, au probleme cu stomacul. În top sunt cei cu reflux gastro-esofagian. Damful pe care îl emană la cină, în timpul discuţiei despre Băsescu, vă va aminti vag de meniul de la prînz, lăsat o zi întreagă în tomberonul din spatele blocului.

Concluzia: adevărat a înviat!
Un român cu colesterolul regulamentar, sub 170, dar care nu şi-a permis un miel de Paşti, se va simţi rău. Incomparabil mai rău decît unul care s-a îmbuibat cu ouă roşii, drob, stufat şi pască şi are, aşa cum merită, colesterolul peste 350.

În concluzie, lipsa mielului, a vinului, a ouălor roşii şi a cozonacului pascal dăunează sănătăţii concetăţenilor mult mai grav decît abuzul. Indiferent ce scrie în cărţi…