Monica Ionescu

Când îi auzi, îţi vine să le plângi de milă, să le pui plasturi pe tăietura la degeţel soră cu cangrenă şi să le faci ceai de mohor, zici că au cancer: “M-a trimis nevastă-mea pe canapeaua din sufragerie” sau “Iar o să dorm pe canapea” sau “M-am trezit pe canapea, ca un lache”.

Filme, frate, americane.

Păi eu, când m-am mutat cu bărbată-miu la garsonieră, după ce dormiserăm împreună pe canapeaua socrilor, de se minunau şi ei: “Doamne, că aşa e: cine se iubeşte încape şi într-o cutie de chibrituri”, atât aveam: o canapea. Că, până la urmă, cine îşi închipuie că în 23 mp pot încăpea două paturi XXL, cinci bucătarii şi şase băi, plus un jacuzzi, e nebun. Abia aveam loc să ne învârtim prin casă unul de altul, ce să ne mai gândim că să ne luăm pat? Canapea, frate. Că cine se iubeşte, se ştie, încape şi într-o cutie de chibrituri. Desigur, mă simţeam frustrată că nu-l pot trimite, ca alte femei adevărate, pe nenorocit la canapea, nici măcar pe vestitul preşuleţde la uşă, că acolo dormeau copiii: un câine şi o pisică.

Deci e vrăjeală.

Pe urmă, când ne-am mutat la mai multe camere, la fel. În sufragerie, ce să vezi, nu aveau loc decât acvarii, calculatorăraie, firăraie, boxăraie, prelungitoare, sisteme audio, video – adică tot ce nu ne permiteam în garsoniera, dar îngrămădite într-o cameră, că acu’ aveam loc. Şi, desigur, o canapea, că atât mai încăpea în sufragerie. În restul camerelor, familia mărită. Că de la un câine şi o pisică ajunseserăm la doi câini şi patru pisici. Nu se făcea să doarmă toate pe preşulet, mai ales că animalele, na, mai bune ca omul, nu se îmbătaseră niciodată, nu înjuraseră, nu făcuseră scandal, nu se enervaseră că nu pot vedea vreun meci, deci nu meritau să doarmă pe preş, ca animalele care fac toate astea. Aşa că dormeam tot în canapea, amândoi, că deh… cine se iubeşte…

Deci iar vrăjeală.

Până într-o zi, când nu s-a mai putut şi, hâcâind şi bodogănind, bărbată-miu m-a gonit: auzi, ia du-te şi dormi la pisici, că te-ai răscrăcărat toată canapeaua! Păi ce naiba?

“La pisici” e camera în care dorm ele pe un pat 1.80/2.20, da’ pe mine mă sperie spaţiile mari, aşa că am folosit asta în avantajul meu: “Pfu! Miroşi a bere. Să te duci tu să dormi la pisici, nemernicule!!”

În realitate, chestia asta cu trimisul bărbatului pe canapea de către nevastă e un mit inventat de burlaci.

Dacă există pe lumea asta cineva care doarme într-adevăr pe canapea, ăla este chiar burlacul. Asta fiindcă, de regulă, doar atât are: o canapea. Sau are şi pat, dar nu îl poate utiliza, că ar trebui schimbate aşternuturile.