TOP 10 cărţi pe care le-ai început, dar nu le-ai terminat niciodată

Julius Constantinescu

 

1. „Pendulul lui Foucault” – Umberto Eco
Mai mulţi prieteni mi-au dat asigurări că doar primele 35-50 de pagini sunt plicticoase, imediat după aceea scriitura bolovănoasă dispare şi în locul ei se aştern în faţa ochilor pagini vii, alerte, captivante şi viguroase. Odată intrat în posesia acestei preţioase informaţii, am încercat să citesc „Pendulul lui Foucault” direct de la pagina 36, însă a fost la fel de plicticos. Probabil nu numărul paginii contează, ci numărul paginilor citite: cam după 35-50 se estimează că cititorul şi-a pierdut orice urmă de voinţă şi nu va mai abandona monumentalul roman.

 

2. „Mă numesc Roşu” – Orhan Pamuk
Recunosc că nu mi-am cumpărat-o, o citeam la o fostă iubită de-a mea, când mai înnoptam la ea. N-am apucat s-o termin, că nu-mi doream o relaţie de lungă durată.

 

3. „Nord” – Céline
Ştiu, Céline e probabil cel mai mare geniu al secolului XX, mai mare chiar decât Einstein (pentru ziariştii sportivi: decât Hagi). De unde ştim noi că Céline este genial? Pentru că, în loc de punct, pune trei puncte la sfârşitul propoziţiei – or, este cunoscut că nici un geniu adevărat nu-şi încheie propoziţiile cu punct.

 

De asemenea, noi mai ştim că Céline este genial fiindcă sare de la una la alta după o logică ştiută numai de el, fără să livreze cititorului cheia. E ca şi cum eu v-aş spune: „Pandişpan!… cazan ignitubular… marţ” – iar voi, după zece minute, nereuşind să înţelegeţi ce căcat am vrut să spun, aţi conchide: „Sunteţi genial, maestre!”

 

4. “Muntele vrăjit” – Thomas Mann
După ce interesul publicului larg pentru filozofie s-a stins, nemţii şi-au bătut multă vreme capul: “Şi acum ce dracu’ să facem ca să mai plictisim omenirea?” “Păi, hai să scriem şi noi cărţi de-astea de care se citesc acum, beletristică” “Şi dacă nu ne iese?” “Asta e, ne apucăm de fotbal. Cumva, tot îi omorâm noi de plictiseală!”

 

5. „Cătunul” – William Faulkner
Întotdeauna mi-a fost milă de nevastă-sa lui Faulkner, probabil de câte ori îl striga la masă primea acelaşi răspuns: „Imediat, dragă, termin fraza asta şi vin”. Apoi, invariabil, i se sleia supa până încheia bărba-su fraza.

 

Mă rog, chiar şi aşa, fără punct, scriitura lui Faulkner e una dintre preferatele mele, aşa că m-am afundat în lectură, l-am cunoscut pe eroul nostru, l-am însoţit pe câmp, l-am urmărit dând cu sapa şi încetând apoi lucrul, ba poate l-aş fi văzut, cu ochii minţii, chiar vârându-se în pat, dacă soarele ar fi apus naibii odată.

 

Frumuseţea inegalabilă a apusului pe cinci pagini…

 

6. „Fructele mâniei” – John Steinbeck
Steinbeck e unul dintre scriitorii mei favoriţi. „Fructele mâniei” este însă cam ca şi cum cineva, ştiind că-ţi place nisipul fin, te-ar lăsa în mijlocul deşertului fără nici un pic de apă.

 

7. „Demonii” – Dostoievsky
Nu mai ţin minte de ce n-am terminat-o – s-a întâmplat demult, prin liceu. N-am mai încercat de-atunci s-o citesc fiindcă, pentru mine, Destoievsky e ca Beatles-ii: îmi plăceau foarte mult în liceu, dar nu-i mai ascult de foarte mulţi ani.

 

8. „Lupul de stepă” şi „Jocul cu mărgele de sticlă” – Herman Hesse
Nici măcar nu vă pot indica exact ce anume m-a plictisit la cărţile astea două, într-atât de puţin mi-au stârnit interesul. Dacă toţi părinţii le-ar avea în casă şi ar citi din ele cu voce tare, probabil nu ar mai exista nici un copil pe lumea asta care să nu doarmă după-amiază.

 

9. “Republica” – Platon
După primele două ore de lectură, în minte ţi se conturează tot mai clar o întrebare: cum mama dracului de nu l-a călcat nimeni în picioare pe Socrate? Cunosc oameni care au mâncat bătaie pentru mult mai puţin.

 

În fine, după ce te vei chinui câteva zile în şir cu “Republica” lui Platon, va veni, firesc, şi ce-a de-a doua întrebare: de ce l-au condamnat la moarte atât de târziu?

 

10. “Toba de tinichea” – Günter Grass
Sincer, am impresia că pe asta am terminat-o totuşi, dar pe vremea aia eram student la Construcţii şi aş fi citit orice, numai să nu pun mâna pe cursul de “Rezistenţa materialelor”.

 

Tu ce 10 cărţi n-ai reuşit să termini niciodată?

42 Comentarii »

  1. Cristi 05/09/2014 @ 08:38