Postul nu e post destul

Scene din viața unui corporatist de centru: team building

Daniela D.

Ori de câte ori se organizează un team building, dedic mult timp și multă creativitate pentru a imagina cele mai bune motive care să mă ajute să NU particip la el. Dacă mă poate salva de la acest supliciu, niciun motiv nu este exagerat, fie el si imoral. Odată am spus că a murit bunica, altădată că a făcut tata atac cerebral, iar cu altă ocazie că soțul meu s-a îmbolnăvit pe neașteptate de o boală tropicală misterioasă contractată din hipermarket și eu îl veghez cu dăruire la capul patului de spital.

Cred cu tărie că team building-urile sunt bune doar ca să te lămurești de ce nu îți plac colegii de serviciu. La serviciu te iei cu altele și ai doar un sentiment difuz de antipatie, aparent nejustificat. În team building înțelegi că ai intuit corect, ăia sunt cu adevărat niște prostovani a căror înțelegere a lumii înconjurătoare nu depășește câteva cifre înșirate într-un power point.

 

Contrar credințelor corporatiste, eu am părerea fermă că team building-urile nu sunt deloc utile succeselor capitaliste și cu atât mai puțin desăvârșirii individuale. Nici măcar o singură data nu m-am întors din team building în relații mai strânse cu colegii decât înainte de a pleca, decât dacă relațiile alea au fost de ură reciprocă.

 

O să va povestesc, pe scurt, un astfel de team building, ca să va faceți o idee.

 

Odată ne-au cărat într-o toamnă undeva la munte, să ne împrietenim în aer liber. Team building outdoor îi zice.

 

Era o vreme câinoasă, cât să îți fie milă și să dai un corporatist afară din casă. Ploua mărunt și rece, atunci când nu ploua cu găleata.

 

În prima zi ne-au împărțit pe echipe și ne-au trimis pe un traseu prestabilit, de pe care trebuia să culegem indicii ascunse prin niște scorburi și tufișuri. Echipa care ajungea prima la punctul terminus câștiga stima și respectul celorlați. Atunci vocabularul meu s-a îmbogățit cu cele mai lipsite de eleganță expresii. Am trecut cu converșii mei preaiubiți prin niște pâraie nămoloase, ca să găsesc sub un pietroi o hârtie pe care scria o ghicitoare a cărei rezolvare pur și simplu nu mă interesa, indiferent ce însemna asta pentru echipă.

 

A trebuit să jucăm pe parcurs niște jocuri cretine, în care ne-am încâlcit picioarele printre niște sfori, ținându-ne de mâini neapărat. Dacă scopul acestui exercițiu era să ne-o tragem la grămadă, aș fi înțeles. Dar componența grupului nu mă inspira și nu vedeam nicio altă rațiune pentru care să ne scălămbăim așa, oameni în toată firea. În orice caz, nu m-am simțit mai apropiată sufletește de colegul meu cu respirație de sconcs după ce a fost nevoie să ne ținem tandru de talie și să ne apropiem obrajii, ca să nu cădem în bot în noroi, că aveam sfoara aia legată de picioare. Aș zice că dimpotrivă. După aceea nu am uitat niciodată că îi pute gură și mă țin departe de el și în ziua de azi.

 

A doua zi a trebuit să ne cățărăm pe un munte, să ne dăm pe tiroliană. Drumul până la vârful muntelui, deși m-a pus la pământ la propriu – am vrut să mă întind și să mor, să se termine chinul – a fost un nimic față de groaza pe care am încercat-o văzând ce urma să se întâmple. Instalația de tiroliană unea două vârfuri de munte, între care era o prăpastie. În timp ce instructorul îmi monta harnașamentul ăla, care îmi era la fel de util la o adică precum vestele de salvare din avioane în cazul unor atacuri teroriste cu rachete, am început să îmi amintesc despre lucrurile importante pe care le părăseam în această lume. Apoi, de pe frânghia aceea, care părea incredibil de fragilă, am avut proasta inspirație să mă uit în jos. Undeva, la ani lumina distanță sub picioarele mele spânzurate în gol, casele păreau niște mușuroaie de furnici. Niciodată timpul nu a trecut atât de greu cum au trecut secundele alea. Când am simțit din nou pământul sub picioare, îmi venea să mă arunc în genunchi să-l pup, precum marinarii care stăteau luni întregi pe mare.

 

Chestia menită să sudeze relațiile dintre noi la exercițiul asta era că cel aflat deasupra prăpastiei era tras înapoi pe pământ cu o frânghie de către ceilalți, carevasazică revenirea lui depindea de efortul și voința echipei. Cu mine a fost în regulă, că am 50 de kile, dar un alt coleg avea 120. Să se ducă pe frânghie a mai fost cum a mai fost, dar când a trebuit să fie tras înapoi, doar echipa noastră nu a fost de ajuns. Au fost chemate ajutoare de la echipele concurente și, când, în sfârșit, omul a fost remorcat, toți aveau ochii scoși din orbite, venele de la gât gata să pocnească și sudoarea li se prelingea pe spinare. În plus, toată lumea îl ura fățiș pentru indolența de a fi devenit așa gras, cât să scoată în halul ăla sufletul din ei. Unul i-a și zis: “Bro, să pui mână să slăbești, că data viitoare te las deasupra prăpastiei să te mănânce vulturii”. Am impresia că nici relația colegului obez cu echipă nu a fost remarcabil îmbunătățită după această experiență.

 

În una din seri s-a organizat o petrecere într-un club. Ce pot face împreună niște oameni care nu se plac? Beau. Până când au reușit să se îmbete, petrecerea a fost un insucces desăvârșit. După ce s-au îmbătat, am început să mă distrez. Urâtul departamentului s-a dovedit a fi un dansator de o senzualitate exacerbată, a împins-o pe fata de la bară cât colo și a început să unduiască el, eliminând din articolele de îmbrăcăminte de pe el pe cele în surplus până a rămas în chiloții chinezești de 2,5 lei perechea. Un altul s-a dus la șefa lui pe care o ura, și-a dat brusc pantalonii jos, s-a întors cu spatele și i-a cerut imperativ să îl pupe în cur.

 

Senzația serii a fost însă, de departe, o colegă de la contabilitate. Înălțime 1,50 m, aproximativ 65 de kilograme, păr șaten spalacit prins în coadă de cal, ochelari și o ușoară mustață. Colega era o introvertită, nu vorbea decât rareori cu cineva, nu știam despre ea decât că este măritată. Nu știm ce resorturi interioare s-au declanșat în ea când s-a îmbătat, că a început să agreseze sexual bărbații din firmă, spre uluirea celor care nu își imaginau că ea este aptă de a face sex, mai exact spre uluirea tuturor. Unuia a încercat să îi scoată penisul din pantaloni, solicitând insistent să îi facă o felație, iar pe altul nu a apucat decât să îl pipăie pe prohab, că ăla a fugit de parcă l-ar fi urmărit Godzilla. Apoi s-a îndreptat ca în transă către directorul de audit, s-a aplecat spre el, privindu-l fix în ochi de după ochelarii ei cu ramă neagră și a început să își sugă lasciv degetul arătător, după care și-a mângâiat cu el buzele uscate, sugerând lucruri la care nimeni nu voia să se gândească ori, cel puțin, nu cu ea protagonistă.

 

Luni la serviciu se vorbea numai despre asta. Marți a fost convocată la cercetare disciplinară și a fost concediată pentru încălcarea valorilor morale ale companiei. Carevasazică nici ei nu prea i-a priit team building-ul.

 

D-aia zic, nu știu cui îi prind bine team building-urile astea, că eu nu știu pe nimeni căruia să îi fi ajutat la ceva.

 

Următorul team building e în toamnă. Am început deja să aloc 15 minute pe zi identificării unui motiv pentru care îmi este absolut imposibil să particip.

Share:

29 comments

  1. Mariana 22 July, 2014 at 07:26

    Fata, cand ai un top 3 motive sa mi le spui spui si mie, ca tot in toamna am si eu team building.

  2. Cristina Ș. 22 July, 2014 at 08:23

    Mariana,

    Eu cred ca fata vrea s-o ajutam cu idei :))

    Deeeeci …. corporatistii veterani?

    P.S. eu nu am reusit nici acum sa inteleg termenul “corporstist”.

  3. Dan1 22 July, 2014 at 08:44

    =D> Genial text! =D>
    @Mariana: O sedinta cu parintii prinde întotdeauna! Da’ poate gasesti ceva mai acatarii si ne împartasesti si noo! :))

  4. Ioana 22 July, 2014 at 09:18

    Poate la toamna o sa va puna sa jucati ball-painting sau cum ii zice la tampenia aia de arunca bilute de vopsea in tine. Eu am participat o data si in viata vietii mele nu o sa mai fac asa ceva. Mi-au ramas mici vanatai rotunde pe tot corpul de la ”joc”.
    Ca sa scapi ai putea sa mergi la vreo nunta, ceva… si sa fii chiar nașă 🙂

  5. RoseN 22 July, 2014 at 10:12

    ahahahaha =)) =)) =))
    bun, deci eu am scapat ieftin, doar c-o saptamana de concediu medical dupa :))
    deci fata e clar, imprieteneste-te cu doctorul de familie, sau daca nu, viziteaza un spital sa te procopsesti c-o gripa si gata, macar iti iei concediu medical inainte si in timpul, nu dupa =))

  6. geo 22 July, 2014 at 10:18

    câteva motive:
    – botezi, de pildă Dan1 are nevoie să fie botezat că prea e Toma necredincios-ul
    – ai aranjat o partidă de pescuit cu Boemul, ori așa ceva nu a ratat nici tovarășu Putin

  7. ady 22 July, 2014 at 10:45

    Ultimul team-building creaga pe coclauri ar fi trebuit platit partial de noi, din buzunarul propriu. Le-am zis ca nu-mi permit sa dau 100 euro pt un week-end nici dc eu as alege unde si cu cine ma duc si ce sa fac acolo. M-au lasat in pace, stiau si ei cu cat ma platesc.

  8. deaddy 22 July, 2014 at 11:49

    Dăcât o corectie:
    “Era o vreme câinoasă, cât să îți fie milă și să dai un corporatist afară din CUBICUL.”

  9. bogho 22 July, 2014 at 12:16

    Care e lista cu acele cuvinte ce blocheaza publicarea comentariului?

    PS. De ce cuvantul “astfel” e blocat?

  10. bogho 22 July, 2014 at 12:17

    Dailycotcodac mi ruineaza afacerea pe care o incep cu pensiunea turistica si zona de team-building de pe Valea Oltului. Mai usor cu acest gen de postare

  11. Cristi 22 July, 2014 at 15:48

    bogho,

    Pensiunea “Izvorul razbunarii” ?

  12. deaddy 22 July, 2014 at 21:44

    @bogho
    cre’ca fi’n’ca contine “s.t.f.”?

    da iar s-a simplificat site-ul? se scufunda? :-s

  13. allenatore 24 July, 2014 at 08:45

    ehh, un mod de a pierde timpul de pomana

  14. NNA 24 July, 2014 at 13:15

    Un team building fara secsulet este timp pierdut 😀

  15. Poze Haioase 24 July, 2014 at 13:53

    Petrecerea in club a fost mai degraba team drinking decat team building :))

  16. Belle dImagination 24 July, 2014 at 17:38

    Unde e commentul meu referitor la acea lungă filipică în latină dispărută?

  17. Dan1 24 July, 2014 at 19:15

    @Belle: Si al meu, în care te rugam sa ne reproduci din memorie despre ce era vorba în filipica?

  18. Alt Marian 24 July, 2014 at 20:00

    Singurul avantaj al acestor TBuri este ca scapi dracului de plictiseala de la servici si te jocii de-a copii de gradinita pe banii si timpul firmei.
    Pentru ca stie toata lumea ca virgula corporatistii nu sunt team-playeri si ca abia asteapta sesiunea de promovari sa-ti sara-n gât.

  19. Dan1 24 July, 2014 at 21:24

    Legenda spune ca în tarile lor de bastina, bastinasii nu sunt supusi la supliciul numit team-building. Ca unul care nu crede în legende, eu am verificat si ce sa vezi?! Chiar asa e! Ei nu trebuie sa suporte mizeriile astea nici în Germania, nici în Franta si nici în Italia. Noi, de ce? 😐

  20. Dan1 24 July, 2014 at 21:26

    Belle, nu ne mai fierbe! Zi-ne filipicele alea, haaai, te rugam! Ca cam lâncezeste trollingul aicisa!

  21. Belle dImagination 25 July, 2014 at 08:35

    @ Dan1: scuze dragule:
    A fost un text în limba latină care a apărut la câteva ore după al Danielei, avea eticheta ”test” şi nu avea comentariile deschise.

    Şi se vorbea despre cruda soartă a mogulilor de site-uri de umor pe al căror buton de donate nu apasă nimeni.

  22. Dan1 25 July, 2014 at 09:39

    @Belle: Suna cumva asa: “Quo usque tandem abutere Julius, patientia nostra?” Sau asa: “Lorem ipsum dolor sit amet consectetur adipisicing elit…”? :))

  23. geo 25 July, 2014 at 10:18

    ce masage frumos am primit astăzi … Happy SysAdmin Day!

  24. Belle dImagination 25 July, 2014 at 19:03

    Era varianta cu cu ipsum dolor

  25. CID 25 July, 2014 at 21:32

    Ce butoane frumoase erau odata pe aici…Eh,dar unde sunt zapezile de alta data !

  26. Adrian 26 July, 2014 at 08:35

    “…vreme câinoasă, cât să îți fie milă și să dai un corporatist afară din casă.”
    De la ultima glaciațiune nu a mai existat o astfel de vreme.

  27. Nedu Merit 26 July, 2014 at 11:27

    Va dau eu metoda sigura: DEMISIA!!!
    Scapati totodata si de alte mizerii de gen, precum: deadline, target, objectives, revenue, schedule and so on.
    Metoda sigura, verificata de mine. 😀

  28. deaddy 27 July, 2014 at 15:24

    Daa, demisia si iti faci tu corporatia ta. Cu corporatisti de plumb, pe covor in dormitor. Sa vezi atunci ce au sa-ti placa teambuildingurile!
    Mai ales daca uiti de ei si mergi la culcare descult, pe intuneric. 🙂

  29. Adrian 27 July, 2014 at 21:02

    Nimic nou.
    http://www.youtube.com/watch?v=54kCFBOdSqE

Leave a reply