Postul nu e post destul

În care se va arăta ce bine e să nu ştii limbi străine

Julius Constantinescu

 

Cracovia Main Square

 

Trecuse bine de miezul nopţii şi forfota din Main Square începea să pălească, aşa că am plătit, m-am ridicat de la terasa unde zăcusem ultima parte a serii şi am apucat-o pe nişte străduţe ce dădeau în strada Starowislna, iar apoi în jos, spre cartierul evreiesc. Mergeam fără grabă, căscând ochii la faţadele luminate ale clădirilor şi bucurându-mă de răcoarea nopţii ce zăbovea acum pe străzile ce fierseseră peste zi ale Cracoviei.

 

Trecătorul care coboară pe strada Starowislna şi doreşte să traverseze ulica Dietla are de trecut, pentru asta, nu mai puţin de trei semafoare electrice. Asta nu pentru că ulica Dietla e neapărat foarte largă, ci pentru că pe acea fâşie îngustă de asfalt stau înghesuite mult prea multe lucruri: sunt acolo, de pildă, două trotuare, o linie şi o staţie de tramvai, trei treceri de petoni, iar pe mijloc două şiruri drepte de copaci care oferă umbră călătorilor ce aşteaptă tramvaiul. Şi pe deasupra, cum spuneam, cele trei semafoare electrice, a căror sincronizare face practic imposibilă traversarea străzii Dietla dintr-odată.

 

Imediat după colţ mă intersectez cu un grup gălăgios de tineri. Par studenţi. Sunt veseli, gesticulează şi râd zgomotos, arătându-şi ceva într-o vitrină luminoasă. Mie îmi par simpatici şi, la drept vorbind, nu sunt din cale-afară de zgomotoşi, însă în dreptul nostru opreşte o maşină de poliţie, iar poliţiştii dinăuntru par să aibă altă opinie. Cu coada ochiului văd un chip mustăcios în dreptul geamului lăsat al maşinii. Învestit cu autoritatea de a zbiera cu care sunt învestiţi poliţiştii din toată lumea, chiar şi cei înregimentaţi în aparatul poliţienesc al unui stat democratic, chipul cu mustaţă urlă ceva în limba poloneză. Mă dau doi paşi în spate, să nu-l împiedic pe domnul poliţist în exercitarea funcţiunii, şi aştept să se lămurească polonezii între dânşii, ca să-mi pot continua drumul.

 

Tinerilor nu doar că nu le pasă câtuşi de puţin de zbieretele poliţistului, dar îi şi întorc spatele şi se îndepărtează netulburaţi. „Câtă lipsă de respect faţă de organele de ordine poloneze!”, îmi spun, clătinând din cap, şi dau să plec. Abia atunci am realizat că poliţistul mustăcios continua să zbiere. M-am întors.

 

Aplecat peste colegul din dreapta sa, poliţistul de la volan, cel cu mustăcioară, mă fixa cu o privire albastră, rotindu-şi compulsiv, asemeni unei bufniţe, faţa incredibil de rotundă şi de grăsuţă. Celălalt era înalt şi slăbănog şi sta lipit cu spatele de spătarul scaunului, susţinând totodată pe genunchi şi burta colegului cu faţa rotundă ca de dovleac.

 

– Lolek şi Bolek!, exclam în gând, apoi, arătându-mă cu degetul, cu voce tare: who, me?

 

Lolek continuă să latre în poloneză, aşa că îl informez, în engleză, că nu vorbesc poloneza. Capul rotund se retrage înăuntrul maşinii, cei doi deliberează. Sunt operativi, se decid repede. În timp ce Lolek mă ţine sub observaţie cu faţa lui rotundă îndreptată ca un radar spre mine, Bolek îşi drege glasul şi slobozeşte, într-o polgleză impecabilă:

 

– You… you!… go to… red light!

 

„Ce dracu’ vrea ăsta?”, mă gândesc. Şi îl refuz politicos:

 

– No, thank you!

 

Fir-aţi ai dracu’ cu bordelurile voastre! Auzi, nene, de bordeluri le arde lor, în loc să patruleze…

 

– You go red light!, insistă Bolek, şi îmi arată cu mâna undeva în spate.

 

„Rahat, am trecut pe roşu!”, mă prind într-un final. Când am traversat ulica Dietla, al treilea semafor era roşu – am zis că e 2 noaptea şi oricum nu trece nimeni. Îmi las mâinile moi pe lângă corp şi spun, pe un ton din care, oricât de puţină engleză ai fi ştiut, tot ai fi înţeles cât de mult regret:

 

– Sorry, I don’t understand you! Do you speak english?

 

Privirea lui Lolek avea ceva greu în ea, un amestec de ură şi ciudă întâlnită de regulă la câinii aflaţi dincolo de gard pe care îi întărâţi cu băţul, din plictiseală. Cât despre mine, pot spune că eram cât se poate de prietenos.

 

Recunoscându-se învins, Lolek a pufnit scurt, stropindu-şi mustăcioara bălană, şi-a retras capul înauntru şi a demarat nervos, întorcând pe linia continuă şi pierzându-se în beznă pe ulica Dietla – tocmai cea pe care, cu puţin timp mai devreme, o traversasem atât de neregulamentar.

 

Vedeţi ce se-ntâmplă când vrei să amendezi omul? Trebuie să-i poţi explica exact ce-a făcut, să-i arăţi procesul verbal, iar asta poate deveni destul de complicat dacă nu ştii limbi străine. Pe când în Bulgaria, de pildă, n-am avut problema asta niciodată: nici poliţiştii de-acolo nu ştiau o boabă de engleză, dar mi-au luat şpaga de fiecare dată fără nici o dificultate, vorbeau o şpagleză foarte cursivă.

Share:

19 comments

  1. Cristiana 28 July, 2014 at 03:09

    Primaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa \o/

  2. Rushenne 28 July, 2014 at 03:13

    Am vazut si eu odata un politist care ar fi vrut sa amendeze un motociclist. Isi lasase ala motocicleta intr-un loc interzis in preajma unui magazin si disparuse inauntru. Constiincios, politistul se apucase sa faca poze motocicletei si din fata si din spate si din laterale in asteptarea aluia. Cand a iesit ala din magazin si l-a vazut pe politist a inteles care ii e problema si a inceput sa ii explice in engleza ca a oprit doar un pic sa ia rapid ceva etc. Politistul s-a blocat cateva clipe (parea ca incearca sa-si gaseasca cuvintele), apoi i-a facut semn cu mana sa plece. :))

  3. Hapi 28 July, 2014 at 08:06

    Zici ca (teoretic) n-am risca nimic c-o spaga traversand Bulgaria daca incalcam limita de viteza?

  4. Ina_adevărata 28 July, 2014 at 08:40

    Niște băieți de treabă, polițiștii polonezi. Ar fi putut să te imobilizeze, să te percheziționeze, să-ți tragă vreo trei carabe cu grijă ca să nu lase urme și abia apoi să renunțe, pentru că ești greu de cap și nu pricepi ce-ți zic.

  5. ed 28 July, 2014 at 08:55

    Ai lasat ”ciubuc” la terasa?

  6. boemul 28 July, 2014 at 09:29

    Acu’ ceva ani eram cu un vizitator suedez în maşină, şi omului îi plăcea să calce mai apăsat acceleraţia. Ne-a oprit Garcea, ăsta dă permisul… Şi zice inteligentul, de parcă nu observase că nu-i român:
    – Aveţi idee cu ce viteză mergeaţi?
    – Ăăă… what?
    Garcea se uită la mine, eu zic cu o faţă nevinovată:
    – English, maybe?
    Se uită iar la suedez:
    – Speed… muci!
    Abia m-am abţinut să nu fac pe mine de râs. Adat din mână a lehamite şi ne-a iertat.

  7. Adrian 28 July, 2014 at 11:52

    Dacă ar fi avut școală de milițian, te-ar fi învățat el poloneza în 5 minute. I-ai fi rămas recunoscător.

  8. Dan1 28 July, 2014 at 12:22

    Ooo, un debut! Bunisor text Julius Constantinescu, tine-o tot asa, scapa-ne de Daniela D. si de filmele ei obsce… astaa… deocheate! Te mai asteptam si cu alte texte! :))
    @Adrian: Sincer si eu m-asteptam sa-si ia vreo doo – scuzati – pul ane pe cocoasa! =))

  9. Cristi 28 July, 2014 at 12:39

    Daca spuneai cu glas tare Lolek si Bolek sigur aveai parte de un curs intensiv de poloneza. 😀

  10. Cristina Ș. 28 July, 2014 at 12:50

    Julius a zis: Fir-aţi ai dracu’ cu bordelurile voastre! Auzi, nene, de bordeluri le arde lor, în loc să patruleze…

    dar nici tie nu-ti ardea, ca erai in excursie intelektuala ;))

  11. Cms 28 July, 2014 at 14:31

    Cristina Ș., n-auzi că mergea în cartierul evreiesc? Avea întâlnire cu omul de legătură din Mosad.

  12. lulu 28 July, 2014 at 14:52

    Recunosc ca primele paragrafe m-au facut sa imi fie dor de turgheniev 🙂

  13. Radu 28 July, 2014 at 15:25

    În loc să faci mişto de acei poliţişti, ar fi trebuit sa le mulţumeşti. Mă îndoiesc sincer de faptul că nu ştiau legea. Au considerat doar că nu era nimic atât de grav încât sa se obosească. În mod normal, am un prieten care a păţit asta în Slovacia, te arestează şi-ţi chemi singur vtraducător, plăteşti, o să-ţi scrie proces verbal şi traducătorul o să-ţi traducă, ai să dai declaraţie şi apoi primeşti şi amenda. Asta să ştii, ca altă dată viitoare când ai impresia că el e prostul din ecuaţie, să regândeşti problema. Chiar daca cunoaşte limba engleză, el nu are obligaţia să o vorbească, însă tu ai obligaţia să respecţi legile ţării în care te afli îndiferent de cât de multe limbi cunoşti. Sper să nu ai proasta inspiraţie să încerci acelaşi tertip în Austria!

  14. Alt Marian 28 July, 2014 at 16:19

    Pai a mai fost un român în Polonia, Claudiu Crulic, care a calcat pe bec. Nici ala nu stia poloneza 🙁

  15. Cristina Ș. 28 July, 2014 at 16:34

    Cms :)) yeah, right, sa-l duca la un loc conspirativ de mincat cremes varianta polona, îhîm :))

    fugi, bre, c-o ardea intelectual prin Cracovia, se vede clar in poza ;))

  16. Belle dImagination 28 July, 2014 at 17:27

    Uite mă că se poate şi fără apăsat pe butonul de Donate

  17. bogho 29 July, 2014 at 11:55

    Julius, dar parca nu stiai engleza. Cel putin acum un an asa ai sustinut 🙂

  18. ela 29 July, 2014 at 12:20

    Pacat ca n-ai fost la bordel…… ne alegeam si noi cu un al 2-les text pe saptamina asta !

    😀

  19. Dan1 30 July, 2014 at 20:26

    @ela: Ma scuzati, dar propun ca asta sa fie comentariul saptamânii! =))

Leave a reply