Ina_adevărata

Încă un Paște trecu peste orășelul oltenesc. De Sfântu Gheorghe se opriră și ploile, numai bine ca lumea să iasă din case, să se dezmorțească un pic la soare și să schimbe primele impresii după sărbători. Oamenii se salută frumos cu “Hristos a-nviat!”, așa cum cere buna-cuviință.

La scara blocului, o voce de femeie:
– Hristos a-nvieeaaaat…

A lăbărțat cuvintele pe un ton cântat, invitând la conversație vreo vecină mai îndepărtată – un fel de “hai pe-aiiiici…”
– Adevărat a-nviat! vine ferm confirmarea că vecina e disponibilă.

Se așează amândouă pe băncuță, dar conversația nu se prea leagă. În două nu are nici un haz.

– Hristos a-nviaat, doamna Geta? Doamna Geetaaa! Hristos a-nviat!!!
Doamna Geta s-a decis să le bage, totuși, în seamă și se apropie agale: “Adevărat a-nviat, ce faceți…”

Încet-încet, la scară se adună întreg comitetul de vecine, la prima ședință de după Paști.

– Hristos a-nvieaat, Valericoo!

De data asta, vocea a fost prevenitoare, un fel de “știu eu ce știu, Valerico!”
Numita Valerica se alătură grupului. Toate o privesc cu atenție, așteptând de la nou-venită o poveste anume, care a făcut deja înconjurul cartierului.

Valerica e vedetă. Știe ce așteaptă vecinele de la ea și le fierbe un pic.

– Ce zi frumoasă ne dete Dumnezeu azi!
– Mdea.
– Da!
– Daaa…

Una mai curajoasă, văzând că Valerica nu are de gând să-și înceapă povestea, aruncă o provocare:
– Fusărăți la Înviere?
– Io nu fusăi. Am stat de m-am uitat la televizor, că a dat sclujba de la Patriarhie. Duamneee, ce de lumeee a foost!
– Io m-am dus mai spre dimineață de-am luat păștiță și Lumină. Anu’ trecut am fost la sclujbă și atâta a cântat popa că am amețit de cap! Așa că anu’ ăsta m-am dus mai încolo, dupe sclujbă.

Valerica se pregătește să răspundă și ea, își pregătește efectul dramatic. Privește concentrată în depărtare, cu solemnitatea omului apăsat de grijile lumii.
– Io am fost…

Vecinele freamătă și se așează comod; începe distracția.

– Și? Cine mai fu?

Vocea s-a vrut indiferentă.

-Eh, cin’ să fie? Madam Apostol, nașu’ Dorin cu ai bătrâni ai lui…Rodica lu’ Bran cu fi-sa aia mare care e studentă…

Valerica întinde coarda, e clar.

În sfârșit, i se face milă de ele și adaugă în treacăt, de parcă abia și-a amintit:

– Aaa, și ai lu’ Pistol cu fiu-su și cu nora. Și cu nepotu’ ăla al lor.

Asta așteptau.

– Care, mă, fiu-su ăla și nora care nu-s cununați la popă?
– Duamneeee, cum nu le e frică de Dumnezeu să intre în sfânta biserică necununați, tomnai de Paști!
– Azi- mâine se-nsoară nepotu-su, că are 18 ani! E numai cu doi ani mai mic decât nepoată-sa lu’ Valerica! Așa-i, Valerico?
– Cum, vecină, ăștia au băiat de 18 ani și stau necununați!!!
– Bine, și i-a lăsat popa înăuntru? Cum, Duamne, iartă-mă?
– Ei, erea lume multă, ce, parcă popa stă să taie bilete la intrare? Poate nici nu i-a văzut! Da’ lumea care-a fost!…Lumea de ce i-a lăsat?

– Io m-am luat de ei…zice Valerica, după ce vacarmul se mai potolește.
– Cum? Cum te-ai luat?
– Păi, cân’ am ieșit din biserică, fi-su lu’ Pistol ținea lumânarea cu Lumina. Și lumânarea lui se tot stingea, tot cerea pi la oameni…

Una intervine neinspirată:
– Ei, păi a plouat toată noaptea, normal că se stingea. Că așa noapte de Paști, pedeapsa lui Dumnezeu! Nu văzurăți ce inundații sunt la televizor?

Celelalte o ușuie pe bezmetică, să tacă. Ce-a apucat-o pe asta să facă pe deșteapta? De inundații le arde lor?

Valerica o contrazice cu superioritate:
– Ce ploi, tanti Ană, ce ploi? Păi, dacă erea de ploaie, la ailanți de ce nu se stingea? De ce numai la fi-su lu’ Pistol se stingea? De păcătos, îți zic io! De-aia la el se stingea mereu lumânarea, că stă cu aia necununat!
– Așa, așa! o aprobă celelalte, nerăbdătoare să audă restul poveștii.

Valerica reia:
– Ei, și m-am dat pi lângă ei și i-am zis lu’ Pistol: nea Ioane, zi-i lu’ fi-tu să-i dea lu’ al mic să ție el lumânarea, că el e nevinovat!

Le privește triumfătoare. Vecinele sunt de acord că i-a zis-o ăluia, a focului, Valerica.

– Și el ce-a zis?

– Cică: da’ ce-ai, tanti Valerico? Zic: Păi, ce să am? Zisei că să v-ajut cu Lumina aia. Că nu stă Lumina la păcătoși, numai la nevinovați. Dacă fi-tu nu-i cununat, să-i dea băiatului Lumina, s-o ducă el!
Și auziți ce-mi zice, nărodu’ de Pistol, bătu-l-ar Dumnezeu, că doar fi-su cu cine-o sămăna! Cică: nu e nevinovat nici copilu’, tanti Valerico. Nu e nevinovat, că s-a încârligat cu poama aia de nepoată-ta; ia vezi pe unde umblă aia, să verifici dacă ea mai are Lumina!