Rezultate incerte la concursul cu bilete

Nici n-am ştiut ce să mânărim, vă spun sincer, pur şi simplu nici un cititor n-a oferit şpagă. Aşadar, e posibil să mai fi greşit pe ici, pe colo, din cauza lipsei de experienţă în jurizarea corectă a concursurilor.

 

Iată rezultatele parţiale: au câştigat câte o invitaţie Bogho, TheX, Teodora, Sunday, Mihaela, Boemul, Cms şi Mefistica. Dacă nu confirmă pe mail, o să completăm lista până la cele zece locuri pe pagina de facebook a lui Julius, după principiul „primul venit, primul servit”.
Citeşte mai departe…

Concurs: câştigă o invitaţie dublă la film. Vine şi Julius!

Bună seara, ne întrerupem puţin din nepublicat texte pentru un concurs dotat cu premii în sincere felicitări, precum şi câteva premii de consolare constând în invitaţii duble la film.

 

Este vorba de cinci invitaţii duble la Cine Grand, multiplexul de la Auchan Titan, pentru vineri, ora 20, la premiera filmului „Poltergeist”. Puteţi veni şi singuri la o adică, dar am zis să fiţi totuşi doi, să nu muriţi de frică, fiindcă în sală e întuneric.

 

poltergeist-banner-720x340
Citeşte mai departe…

Credit doar cu geanta

Chiar dacă înţeleg că Moise Guran are o emisiune economică pe undeva şi chiar un blog pe care mai scrie din când în când şi Ina (da, mă, Ina noastră, asta cu un singur „n”), cele mai bune ştiri economice le puteţi citi în continuare tot pe Daily Cotcodac.

 

Nu vom insista în seara asta pe evoluţia ratei de schimb leu – Cotco, n-aveţi voi rate în Cotco. Vă reţinem atenţia însă, oameni buni, cu o ştire financiară: în Hong Kong poţi să iei un credit garantând cu propria geantă. Bineînţeles, nu cu orice fel de geantă – dacă mergeţi cu geanta de la Promod, de pildă, vă vor trânti uşa-n nas (puteţi totuşi încerca la automatul de cafea, e posibil să obţineţi un espresso lung cu lapte pe ea). Citeşte mai departe…

Prânz de duminică

Ina_adevărata

 

Nu știu cum sunteți voi, dar eu și soțul nu ne numărăm printre looserii ăia fără viață socială care-și petrec duminica pe Facebook. Uite, de pildă, duminica asta am fost invitați la masă, la aniversarea unui prieten.

 

Lume multă, masă-ntinsă, nu cunoșteam pe nimeni în afară de gazde.

 

Am început prin a studia comesenii până am avut toate detaliile tabloului: lângă mine și în fața mea stăteau doi instalatori. Mai era o coniță stridentă- genul Piți- și mama ei, ținând fiecare în brațe câte un caniș alb. Apoi, două doamne vârstnice, trei adolescenți și un domn despre care gazda ne-a șoptit cu respect: “lucrează la RDS”.
Citeşte mai departe…

Confesiunile unei mese de burlac. Astăzi, orez sârbesc

Julius Constantinescu

 

Proprietarul meu, domnul J., este burlac. Pe când încă mai aşteptam în raftul magazinului să mă cumpere cineva, visam să mă ia o familie de oameni drăguţi, în casa cărora să fiu ştearsă de praf şi frecată în fiecare sâmbătă cu soluţii de curăţat mobila, iar doamna, stăpâna casei, să le atragă mereu atenţia copiilor să nu-şi pună mâinile murdare pe mine. În loc de asta, m-am ales cu domnul J. Nu c-ar fi un om rău, dar pentru noi, mesele, burlacii sunt precum copiii pentru animalele de casă: nu vor neapărat să-ţi facă rău, dar te pot mutila pe viaţă. Asta fiindcă, periodic, aceşti oameni insistă să gătească.

 

Aceasta este o poveste de viaţă din bucătăria unui burlac, aşa cum s-a întâmplat ea.

 

Vine un moment în viaţa oricărui burlac în care ar mânca ceva gătit, fără să fie însă nevoit pentru asta să se uite tot restul serii la Anatomia lui Grey sau Dansez pentru tine. Este acel moment în care decide să rămână acasă şi să îşi gătească singur. Pare descurajant, dar perspectiva că la sfârşit se va putea sui în pat cu tava de mâncare şi se va uita nestingherit pe Digi Sport îi insuflă curajul necesar.

 

Fidel principiului său „Gustos, hrănitor şi uşor de preparat”, burlacul va decide de data asta să gătească un orez sârbesc. Ce este orezul sârbesc nu ştie precis, dar sună mişto şi, în plus, cât de greu de preparat poate fi orezul? Citeşte mai departe…

Invitaţie la brunch cu Janina Nectara

Întrucât azi e seară de Champions League, băieţii ştiu şi singuri ce să facă, aşa că ne adresăm acum exclusiv fetelor. Nu, nu rugându-le să ne mai aducă o bere din frigider, mă, plecaţi odată la meci şi lăsaţi-mă să le spun fetelor ce aveam de spus!

 

Deci, fetelor: Citeşte mai departe…

Cuminţenia mortului

Daniela D.

 

Mă sună mama: “Dana, o mai ții minte pe tanti Stela de la scara 2, aia care a fugit cu unul la București acum 12 ani și a rămas pe-acolo? Ei, a murit.”

 

Scorpia aia? Cum să nu o țin minte? Toată copilăria și adolescența timpurie am crezut că tanti Stela a fost creată cu două obiective : 1) să mă pândească pe mine de după perdea și 2) să mă pârască la mama. Ea îi raportă maică-mii, din proprie inițiativă, că aruncam de la geam pungi cu apă în capul trecătorilor, că băgam în casă câini și pisici să le fac baie în cadă (în paranteză fie spus, o dată am încercat să bag o pisică în mașina de spălat, pusesem dero, frumos, ca să iasă curată bec. Norocul ei că, intuind că ceva nu e în regulă, m-a zgâriat rău și a fugit sub pat, de unde nu a ieșit nici împunsă cu coada măturii), că am machiat cu trusa ei de farduri jumătate dintre fetițele din cartier în fața blocului și că am făcut cadou unei cerșetoare un colier la care mama ținea foarte mult, dar mi s-a părut că un astfel de cadou ar putea să o înveselească (era o cerșetoare foarte tristă, iar pe vremea aceea nu aveam noțiunea de “prioritate”).

 

Și acum tanti Stela murise.
Citeşte mai departe…

Românul s-a născut şofer

Julius

 

Cam toţi şoferii pe care îi cunosc sunt capabili să conducă fără oprire până în Austria, dacă nu chiar până în Germania. Eu, de pildă, opresc de trei, patru ori doar până la Beiuş, dar ei pot face pe puţin o mie de kilometri dintr-o singură bucată şi, dacă prietenele sau nevestele lor nu s-ar plânge că sunt obosite, ar conduce două, trei, patru mii de kilometri. Un amic de-al meu a plecat duminică seara la 8 din Bucureşti şi marţi dimineaţă era pe coasta Atlanticului, n-a oprit nici la benzinărie, doar încetinea puţin şi lua canistrele de benzină din mers. Şi încă ăsta era nevoit să alimenteze, ceilalţi amici ai mei au second-hand-uri pe motorină care scot sub trei la sută la drum lung. Eu n-am ştiut de unde să-mi cumpăr maşini cu consum atât de mic, aşa că mi-am cumpărat de la magazin una cu consum normal.
Citeşte mai departe…

Aventurile lui Robinson Mîndruţă

Julius Constantinescu

 

Plec pe mare cu yacht-ul. Naufragiul. Întâlnirea cu sălbaticii care nu au gena curăţeniei. Încerc să recreez pe insulă societatea liberală primordială. Capturez un servitor care va munci în locul meu, pe care-l numesc De-Luni-până-Vineri. Căpitanul unei corăbii se oferă să mă salveze, însă refuz, voi pleca de pe insulă doar pe hidrobicicletă.

 

 

Robinson Mindruta

 

Când m-am trezit, soarele ardea cu putere deasupra mea. Furtuna trecuse iar  marea era liniştită acum, nu mai vuia ca astă-noapte. Nu ştiu cât am dormit. Din câte îmi dau seama, sunt undeva pe o insulă. Cercetez plaja, dar nu găsesc pe nimeni, sunt unicul supravieţuitor. Din moment ce eu sunt aici, iar ei nu, lucrurile sunt clare: celor care s-au înecat le-a fost prea lene să înoate.
Citeşte mai departe…

Mic tratat de luptă împotriva păduchilor

Julius

 

Când eram mic, păduchii soseau în şcoală cu regularitatea păsărilor călătoare. În ciuda carantinei severe la care era supusă imediat clasa atinsă de această teribilă plagă, prolificii păduchi se răspândeau în toată şcoala mai repede decât lumina învăţăturii.Valuri de gaz şi piepteni deşi se abăteau atunci asupra copiilor, care erau siliţi de părinţi să stea cu capul înfăşurat într-o basma stropită cu gaz până ce nedoritele insecte mureau prin asfixiere. Cititorii mai tineri se vor fi mirând să afle că pentru stârpirea păduchilor se folosea gazul; ei trebuie să ştie însă că pe vremea aceea în magazine nu se găseau şampon cu aloe vera, balsam pentru volum şi toate celelalte produse de îngrijire a părului care fac din capul omului un mediu ostil oricărei forme de viaţă.
Citeşte mai departe…

Comentarii Recente

  • Poi normal că “Nici n-am ştiut ce să mânărim”, că ultima mânărie a fost acum doi-trei ani! Arta...
  • @Mariana: Merci colega! La noi, in Pipera, nu se prinde DC si trebuie sa astept pana ajung acasa ca sa trollez!...
  • Domnule Merit mă puteţi invita liiiniştit la o plimbare în parc. Promit că râd la glume cu mai...
  • Data viitoare sa dati 5 invitatii duble pentru familisti si 5 invitatii pentru 10 cititori, dupa...
  • PS: O manarie tot este acum. Pe pagina mogulului nu poate sa scrie oricine, pe pagina blogului ar fi...