Cms

Profesorul M. îşi desfăşoară activitatea într-una dintre marile clinici bucureştene. Specialist în gastroenterologie, sau doctor de maţe, numele de cod al specialităţii pentru profani, este un virtuoz în domeniul său. Cum se întâmplă adesea în astfel de cazuri, virtuozitatea vine la pachet cu o fire cam nepăsătoare cu scrupulele pacienţilor. Dar care ar mai fi fost farmecul unui Dr. House, MD, dacă era blând şi bun şi ţinea pacienţii de mână când făcea consultaţia? (Îşi aminteşte cineva cum îl cheamă pe colegul lui care face lucrurile astea în serial? Nu? V-am spus eu.)

***
Profesorul tocmai a terminat de consultat un bolnav. Se uită pe lista de programări şi găseşte următorul candidat, o pacientă cu probleme la nivelul intestinului gros, pentru care efectuase o operaţie neplăcută, deşi necesară pentru eventuala recuperare. Îi face semn asistentei să deschidă uşa cabinetului şi tună cu voce de stentor:

– Să vină doamna cu anus contra naturii!

Biata doamnă, o femeie mărunţică şi consumată de boală, se ridică zâmbind timid, ca şi cum s-ar scuza în faţa celorlalţi 20 de oameni din sala de aşteptare că are o problemă cu nume atât de nenatural, apoi intră în cabinet. Uşa se închide în urma ei.

***
Uşa salonului se deschide şi Profesorul intră, urmat de un cârd de rezidenţi. E momentul vizitei medicale. După câteva foi de observaţie luate la verificat, se opreşte în faţa unui pat unde şade o femeie plinuţă şi roşie în obraji, proaspăt picată de la ţară.

– Aici e o hernie hiatală complicată cu pneumonie de aspiraţie. Staţi de vorbă cu ea, mai spune el şi pleacă, lăsând-o pe femeie cu gura căscată.

– Tulai, domn’ doctor!, strigă femeia, disperată, în urma profesorului. Nu mă cheamă Ernye, se jeluieşte ea, întorcându-se spre rezidenţii care o privesc în tăcere. Io-s româncă din Mărginimea Sibiului, nu-s unguroaică!

***
Profesorul face un examen endoscopic gastro-duodenal. Mânuieşte comenzile endoscopului şi priveşte cu atenţie la ecranul pe care apare interiorul stomacului. Pe masă, pacienta icneşte şi respiră sacadat, în timp ce asistenta o ţine să nu se zvârcolească.

– Nu vă mai zbateţi, mormăie profesorul, nemulţumit, apoi introduce tubul şi mai adânc

Femeia de pe masă vrea să strige, dar se aud doar nişte gâlgâituri fără noimă.

– V-am zis să nu mişcaţi! Vă folosesc urechile alea la ceva în afară de atârnat cerceii?, mugeşte Profesorul, în timp ce învârte capul endoscopului până când imaginea de pe ecran începe să-i producă ameţeală asistentei.

În cele din urmă, torţionarul în halat alb se declară satisfăcut şi scoate endoscopul. Examinarea a luat sfârşit. Biata femeie se ridică ameţită de pe pat, încercând jenată să-şi şteargă bărbia plină de salivă. Profesorul hohoteşte încurajator spre ea:

– Aţi scăpat, doamnă, n-aveţi nici pe dracu’! Sunteţi mai frumoasă pe dinăuntru decât pe dinafară.