O întâmplare cu un crap
Viorel Ilișoi
Deci adineauri m-am întors de la Auchan. A doua oară pe ziua de azi.
Întâi am fost la cumpărături, pe urmă m-am întors după sacoșa pe care am uitat-o acolo. Plină cu fel de fel de chestii și cu, piesa de rezistență, un crap cam așa de mare. Speram să o găsesc. Știți, se poate întâmpla ca oamenii să treacă pe lângă o sacoșă plină cu bunătăți, uitată într-un hypermarket, și să nu se atingă de ea. Mai ales dacă din sacoșă iese o ditamai coadă de crap.
Poate vă întrebați ce caută un pește cam așa de mare în sacoșa unui ziarist român din zilele noastre.
Treaba stă așa. Ziaristul mai are de primit vreo cinci salarii restante de anul trecut. Pe 9 ianuarie 2014 a primit în avans salariul din august 2013. În avans, fiindcă normal ar fi trebuit să-l primească pe 10, ziua de plată. Atunci și-a zis: “O dată vede reporterul salariul!”. Și, într-un moment de inconștiență, numită și beția chenzinei, a cumpărat crapul. Plănuia să fie ultima aroganță culinară înainte de a intra la cura de slăbire. Pentru că are de unde slăbi și pentru că se prevăd alte întârzieri la salariu.
Poate vă întrebați cum poți să uiți la magazin o sacoșă cu marfă tocmai cumpărată.
E simplu. După ce ai pus totul în sacoșe, în principal hârtie igienică, plătești cu cardul, iei sacoșele și pleci. Dar pe una n-o iei, o lași acolo.
Am ajuns acasă. Cu taxiul, că nu încăpeam în autobuz cu sarsanalele. Și aveam de schimbat trei autobuze.
‒ Băi, care mi-ai luat peștele?
Înapoi la Auchan, tot cu taxiul.
Oare voi mai găsi sacoșa?
‒ Nu cred, bre, zice taximetristul. Aștia când găsesc un pachet suspect într-un loc public îl iau și-l detonează în poligon.
‒ Dar peștele meu nu ticăie.
‒ Lasă, nene, că nici ouăle lu’ ăla din Gara de Nord nu ticăiau, erau fierte, și tot i-au făcut diplomatul praf. Chiar acolo, pe peron. Bum! și gata.
Mă gândeam așa: dacă geniștii mi-au aruncat sacoșa în aer? A rezultat un minunat pește cu legume. Exact cum aveam eu de gând să-l prepar. Doar că la microunde, nu la dinamită.
‒ N-avem și noi parte de niște teroriști serioși. Numai prostii uită lumea prin gări, metrou, magazine. Geniștii, când se dă alarma, se întreabă: “Oare ce mai gătim azi?”. De aici și salutul lor: “Servim Patria!”.
Ajung la Auchan cu inimă îndoită. În mine, un gol mare cât peștele. Casierița mă recunoaște.
‒ Domnu’, poate ați uitat ceva la noi?
‒ Ah!
Mă trimite la Relații cu clienții să-mi iau sacoșa.
‒ Aveți bonul, vă returnăm produsele. Au fost depuse la Obiecte pierdute. Durează ceva până întocmim actele. Vă invităm să mai faceți și alte cumpărături până terminăm noi procedura.
Mă înfig iar în rafturi. Întâi ‒ cărți la reducere. Câte capodopere n-am găsit prin hypermarketuri la preț de bulion! Mai bag vreo două, să fie. Apoi, la lucruri ieftine. Mărunțișuri fără o utilitate certă. Dar fac bine la psihic dacă strici niște bani pe ele. Nu-i frumos să ieși cu căruciorul gol. Mai umflu câteva pungi cu chestii-trestii, recuperez și sacoșa uitată, ‒ săru’ mâna, doamnele și domnișoarele de la Auchan Militari! ‒, hai acasă de-acum. Tot cu taxiul, că am bagaje multe, e și târziu.
Deci adineauri am ajuns acasă, cum spuneam. M-am așezat pe un scaun în bucătărie. Să mă liniștesc.
‒ Ce zi, domnule, ce zi!, i-am zis fiică-mii ‒ fiindcă uneori îi mai spun fetei și așa: domnule! Deci am dat 40 de lei pe peștele ăla. 15 lei cu taxiul de la Auchan până acasă, apoi alți 15 lei, înapoi la Auchan, și încă 15 lei de la Auchan acasă, din nou. Nenorocitul ăsta de crap e cel mai scump pește pe care l-am mâncat vreodată.
‒ Care pește? Nu văd niciun pește.
‒ Ah!
Domnu’ taximetrist de la Cobălcescu, să-l mănânci sănătos, crăpa-ți-ar crapu-n patru! Vezi că ți l-am lăsat în mașină, între banchete. Am luat doar sacoșele din portbagaj. Ia-l matale, că deja a devenit prea scump, nu mai încerc să-l recuperez. Iar voi, aștia de la ziar, nu ne mai dați salarii expirate, nenorociților! Nu vedeți că nici un pește nu putem lua cu ele?
10 ianuarie 2014
Un taximetrist cu maşina duhnind a peşte bântuie prin Bucureşti…
Scump domn’e, dincolo era mai ieftin. Și mi-a sărit somnul, m-a pus dracu să citesc bloguri la ora asta.
a fost amuzant prima data..a doua oara deja… e altceva
Dom’ ziarist Ilișoa, data viitoare poate nu veţi mai fi aşa chitros şi veţi uita o ştiuculiţă, un morunaş… Că crapul ăla era cam gras, domnule!
Semnat,
Taxime-Trist Baboi Plevuşcă
Pescarul prinde un crap imens şi spune mulţumit:
– Te voi duce acasă pentru o cină copioasă!
Peştele îi răspunde:
– Mulţumesc, am mâncat deja, n-am putea să mergem la cinematograf?
Old John, nimic nu e prea gras cu o zi înainte de intrarea în cura de slăbire.
@Dan: … stai să-ți faci cont de facebook, și mai vorbim de ”sărit somnul” la citit statusuri și comentarii!!! ;))
Feisbucii ie de la ăl de jos!
pestele ca pestele, bine ca nu ai uitat hartia igienica
La omul care intră la dietă, nici crapul cam așa de mare, nu trage.
toate ca toate, dar peste proaspat gatit la microunde? ce-i cu blasfemia asta???
Peștele e în elementul lui în unde. Mai mici, mai mari…
Ei, să mai aud io vreun ziarist care se plînge că nu are bani. Nu v-ați da jos din taxi, n.enorociților! O dată n-ați urca-n tramvai, să vă plimbați peștele-ntre săraci!
Da’ nește simon fume,caviar sau vită Kobe ce-avea?Se chinuie unii să-nvețe poporu’ cum e cu civilizația,și poporu’, nu și nu,o arde traditional cu porc și crap.N-ai cu cine,dom’le,n-ai cu cine![-(
@Ina_adevărata: :)) :))
” … să vă plimbați peștele-ntre săraci”
:))
…”cel mai scump pește pe care NU l-a mâncat vreodată”.
E o chestie psihologica.
Subconstientul ti-a semnalat deja de câteva ori ca nu a fost bine ca ai cumparat pestele, dar tu nu si nu, ai tinut mortis sa spargi banii de salariu …
@Alt Marian: Pă’ era sub “beția chenzinei”, nu se putea controla! =))
Vedeti, domnule Ilisoi, ca cineva acolo sus va iubeste? Probabil v-a mirosit ca asta cu “ultimul inainte de cura de slabire” e pentru adormirea propriei constiinte. Asa, cam ca lasatul de fumat. Si salariile restante s-ar putea sa fie din acelasi plan bine gandit.
Conspiraţie zic! Intreg Universul a complotat! Intrebarea mea e: si din ce s-a compus ultima masa inainte de dieta?
Peştele ăla trebuia mâncat de anul nou, nu acum, d-aia ! Bad karma…
@laura: Probabil din carti! Pe pâine! De-alea, la pret de bulion! :))
De, domnu` ziarist, la altii e altfel.
Cand o gospodina, de exemplu, isi uita la magazin punga cu peste, aia ii trimit acasa un baiat frumos de la bucatarie, un fel de masterchef. Acesta nu numai ca aduce punga acasa, dar o ajuta pe gospodina sa-l curete, sa-l gateasca si sa-l manance, el avand in principal sarcina de a bea vinul corespunzator, adica rosu-rubiniu.
Nu, nu mi s-a intamplat mie, mi-a povestit prietena mea atunci cand am intrebat-o unde naiba a disparut in ultimele trei zile.
Taximetristul ce pateste… Cu mana -n sold, ,,-Ai fost la pesteee…”
Bre, e bune textele pe 2014… da’ cam rare parca! 😐
Sau mi se pare mie?!
Domnul ziarist, rabdare, lasati rezerva din dotare, pana tot salariul apare, ma scuzati d-insinuare.
@Dan1: să treci pe la contul de paypal să-ţi iei banii înapoi.
@admin: =)) Ei, sefu’, glumeam si eu, ca asta e site cu glume! :))
lasa,bre, ca mai stiu eu un taximetrist care plimba un butoi cu varza murata….sa_l pape sanatos….:)
@big john: Era un Taxim3bis 😀
Blând jurnalul de tiraj, titlul este braconaj cu carnaj in portbagaj iar taxi-ul, camuflaj.
Asta e cea mai tristă poveste pe care am auzit-o de la ”Prințul fericit” încoace. (Iar ăsta nu e puțin lucru, fiindcă ”Prințul fericit” mi-a fost citită de tata, cu intonație, pe când eram la etatea grădiniței; când a venit mama de la serviciu ne-a găsit pe amândoi plângând și a început și ea să plângă, convinsă că s-a măritat cu un om nebun!) Și povestea cu maimuțele era tristă, dar să ratezi un ditamai peștele cu atâta obstinație e muuuult mai înduioșător. Detaliul cu gătirea la microunde dă o notă suplimentară de tragism, așa cum au mai remarcat și alții. Domnule Ilișoi, vă asigur de smiorcăielile mele cele mai sincere.