Doamna Bujor şi bunul părinte
Julius Constantinescu
Pe doamna Bujor am moştenit-o de la cel care ocupase înaintea mea apartamentul din Dristor. Era o femeie mărunţică şi vioaie, deşi se apropia de şaptezeci de ani, şi locuia două uşi mai încolo. Proprietarul mă informase că pot apela cu încredere la ea să-mi plătească facturile la curent şi întreţinere, căci ea merge oricum şi, cu acelaşi drum, le poate achita şi pe ale mele.
Fusese profesoară de limba română şi avea o pensie amărâtă, de vreo 6 milioane, deşi nu obişnuia să se plângă. Am plăcut-o pe loc, avea un simţ al umorului foarte tonic. La o lună după ce mă mutasem, m-am nimerit cu ea în lift. Cât am urcat două, trei etaje, nimeni n-a scos nici un cuvânt; se lăsase tăcerea aia stânjenitoare dintre vecinii care se întâlnesc întâmplător şi n-au ce să-şi spună, când a glăsuit: „Degeaba vă uitaţi aşa, domnu’ Constantinescu, nu sunteţi genul meu…” „Ah, am răspuns, vă place să cochetaţi!” „Din când în când. Din păcate, în blocul ăsta nu prea ai cu cine, toţi sunt nişte boşorogi”.
Într-o dimineaţă de sâmbătă, a sunat soră-mea la uşă. Eram cu o femeie şi n-aveam nici un chef să deschid. M-a sunat pe mobil înainte să apuc să-l închid şi astfel a aflat că sunt înăuntru. Şi totuşi, cu tot balamucul iscat la uşă, tot nu m-am mişcat să deschid; mă ridicasem pe pernă şi ascultam amuzat ce se petrece afară. Am recunoscut la un moment dat vocea doamnei Bujor; apoi, la scurt timp, s-au auzit nişte bubuituri cumplite: cineva încerca să-mi spargă uşa. Am sărit din pat şi am deschis repede, până nu-mi dărâma uşa cu totul. Mărunţica doamnă Bujor, cu o teslă ridicată deasupra capului, se pregătea pentru următoarea lovitură năprasnică. Sor-mea m-a făcut cu ou şi cu oţet, doamna Bujor la fel, eu am pretins că am somnul greu. „Să-mi ascuţiţi tesla, domnu’ Constantinescu”, mi-a aruncat doamna Bujor peste umăr. „Mi-am tocit bunătate de sculă în uşa dumneavoastră! Şi mă şi înşelaţi cu de-astea mai tinere.”
După o vreme, rolurile s-au schimbat. Sănătatea doamnei Bujor se deteriorase şi acum eu îi plăteam facturile. Câteodată, o duceam la piaţă cu maşina. Dacă nu putea ieşi, îmi dădea lista şi-i cumpăram ce avea nevoie. Din când în când, o mai vizitau două nepoate, nişte amărâte din Moldova care nu puteau veni mai des. În rest, n-avea pe nimeni – bărbatul îi murise demult, copii n-avea.
Cam tot pe atunci îmi făcusem o iubită şi se mutase la mine. Era asistentă medicală. Se împrietenise repede cu doamna Bujor şi a dus-o în câteva rânduri pe la spital, s-o vadă nişte doctori. Eu luasem un pic de distanţă: îi plăteam facturile şi îi făceam cumpărăturile, dar încercam să i le plasez din uşă fiindcă, odată intrat, era imposibil să scap mai devreme de o oră – doamna Bujor devenise extrem de vorbăreaţă şi eu nu aveam nervi pentru conversaţii atât de lungi.
Într-o seară, prietena mea s-a întors de la doamna Bujor după vreo două ore – fusese să-i ducă ceva şi făcuse imprudenţa să intre. Era foarte binedispusă, rânjea întruna. „Băi, zice, şi-a făcut doamna Bujor testamentul”. „Şi de ce râzi?” „I-a lăsat apartamentul lu’ dom’ părinte de jos, de la biserică” Asta era, într-adevăr, o informaţie interesantă. „Păi şi amărâte alea două?”, zic. „Nu ştiu, nu e treaba mea să întreb. S-a apucat ea să povestească, ştii că n-o poţi opri. Mi-a zis că sărmanul dom’ părinte stă la soacră-sa, într-o cămăruţă, şi doarme în acelaşi pat cu nevasta şi ăia mici, că n-au decât un pat”. „Ca alde Pisică, ăla din Moromeţii”. „Exact”.
Apoi, m-am despărţit de asistenta medicală şi mi-am făcut altă iubită. Treceam tot mai rar pe-acasă, până când n-am mai trecut aproape deloc. Pe doamna Bujor o lăsasem în grija altor vecini, un cuplu tânăr de actori care stăteau în chirie pe acelaşi palier.
Într-o primăvară, am trecut prin Dristor să-mi iau nişte lucruri. Când am ieşit din lift am văzut sicriul rezemat de perete. Uşa era larg deschisă. Am intrat. Doamna Bujor stătea pe masă şi nu mai spunea nimic. Mi-am luat la revedere de la ea. În încăpere erau doar două scaune, ocupate de părintele şi coana preoteasă. „Dumnezeu s-o ierte”, am zis. „Dumnezeu s-o ierte”, m-a îngânat părintele. „Dumnezeu s-o ierte”, a îngânat şi coana preoteasă.
După două săptămâni, am trecut din nou, uitasem să iau ceva. Pe palier, m-am întâlnit cu doamna Onete. „Nu v-am mai văzut de mult”, îmi zice. „Nu prea mai stau pe aici. E totul în regulă?” „Cam mult agitaţie acum, vine multă lume. Părintele închiriază”.
Mai nene, dar de cind e povestea asta? In citeva paragrafe,
1. “Într-o dimineaţă de sâmbătă eram cu o femeie”
2. “Cam tot pe atunci îmi făcusem o iubită şi se mutase la mine”
3. “Apoi, m-am despărţit de asistenta medicală şi mi-am făcut altă iubită”
4. “Doamna Bujor stătea pe masă şi nu mai spunea nimic”
Ori povestea e de acum 30 de ani cind mogulul era o combinatie de don juan cu casanova, ori tocmai am citit o capodopera a stilului SF 🙂
Bunul părinte aflase de pe rețelele de socializare care e părerea lui Julius vis a vis de popi și s-a găndit că veninătatea lui nu i-ar fi tocmai benefică.
Bun, am inteles.
Ai vrut sa raspunzi celor care ziceau ca nu ai mai fost cu o femeie de un cincinal, dar pe biata profesoara de ce ai omorat-o ?
Poate de erai mai grijuliu, dacă aveai răbdare să asculţi poveşti, acuma închiriai tu, nu domnul părinte!:D
@ErRon:
da! și dacă o primea pe soră-sa mai des, poate și pe cumni- doamna B. ar fi înțeles că el are familie grea, are nevoie de spațiu suplimentar!
Pfaa, asta era site de pamflete si alte arogante, nu de dramolete lacrimogene! Nu ma mai prindeti pe-aici!
😉
îl spun lu’ timişoreanu’
Deci de situatia ta nu i-a fost mila, ca si tu trebuia sa dormi cu gagica ta in acelasi pat?…
Lasa, Julica, fata, ca-mi fac io testamentu’ si-ti las tie casa,sa nu te mai plangi ca toti isi lasa averile la popi.
Ueeeeei dar ce reclama si-a facut mogulul =)) si mai era ieri cu gura mare ca ii strica Monicuta piata, ahahaaha…pai uite cum si-o strica singur ca doar ce fata mai are incredere intr-un barbat care… ce-a zis Bobby aici
@Dan1: Da, ma, e manarie, clar cineva a furat glumele! >:P
(eu cred ca de la episodul asta i se trage lui Julica dragostea fata de popi)
Povestea se intinde pe toata perioada Dristor din viata sa. Mogulul nu mai sta de vreo 5 ani in Dristor, deci povestea nu e chiar atat de veche
hmmm … morala povestii e ca daca Mogulul ar fi stat mai mult la povesti cu dna Bujor, ar fi primit el acum apartamentul … si .. in fine, mnoh, eu m-as fi mutat de la München la Dristor, la o adica ..
E clar că doamna Bujor nu ştia să facă cremşnit, altminteri povestea ar fi luat o altă turnură.
bogho: Adica vrei sa spui ca Julica nu mai are iubita de acum 5 ani? 😉
@Cici: :)) :))
Ştiam, domnule Mogul, că, dincolo de apucăturile tale de şantajist sentimental şi traficant cu mâncare gătită, ai un suflet sensibil. Ne strici piaţa tuturor burlacilor abstruşi, du-te-n moaşă-ta, dar textul e foarte fain!
se poate face in film dupa povestea asta. O mai inflorim un pic, zicem ca fosta ta, asistenta medical, i-a spus parintelui despre testamentul dnei Bujor, acesta i-a spus sotiei si dna preoteasa a “spovedit-o” pe batrana. Va trebui, Julius, sa iei legatura cu fostele, sa vedem ce-si mai amintesc si ele din relatiile cu tine, sa ne povesteasca si sora episodul cu sunatul la usa, bagam si secvente fierbinti din noaptea dinaintea episodului in cauza si trimitem filmul la Berlinale, la Cannes etc
Avem nevoie si de actori, Martin ar putea juca rolul batranei, Monica in rol de asistenta, CMS in rolul lui Julius si Julius o aparitie scurta in rolul dnei Onete. Serban ar putea fi preotul, iar Cristina S. preoteasa.
@ciprian: vă poate confirma sor-mea.
nu-i nevoie sa confirme, te cred. Povestirea ei ar completa ce s-a intamplat exact dincolo de usa, tu erai ocupat, n-ai de unde sti ce s-a intamplat pana te-a sunat sora. Poate dna Bujor era deja pe scara, poate nu a glumit cand ti-a reprosat ca o inseli. ;))
@ciprian: Eu nu prea mai pot avea o asistentă medicală pe post de iubită, mi-am pierdut fantezia asta în cursul facultăţii.
Pentru un moft ma vad nevoit sa renunt la proiectul cinematografic.
@Cms:
Chiar daca poarta porte-jartelle? 😀
In alta ordine de idei: ce autor de succes ai fi avut in persoana D-nei Bujor, draga Julius…. profesoara de româna cu simtul umorului, dar am uitat ca nu erai stilul ei … 😀
@ciprian: Va rog, domnu’ scenarist, dati-mi si mie un rol de dus tava-ceva! Ca mi-am dorit de mic sa ma fac actor ca Florin Piersic si sa
bulanesc actriteplictisesc spectatorii! Un instalator, un presedinte de scare, ceva! :))sunt roluri pentru toata lumea, prindem toti cate ceva, inteleg ca blocul era plin de bosorogi
@ciprian: a-ha-ha-ha :)) :)) de curind chiar am refuzat “onoarea” >:) – ptiu! ptiu! fereasca !! – n-as putea totusi sa fiu eu asistenta medicala?
promit sa am grija de Julius cum trebuie, chiar mai bine de-atit! 😡
in alta ordine de idei, fain textul
@Cristina Ș.: Te rooog, fii asistenta mea medicala, lasa-l pe gerontofilul de Julius în plata Domnului! (eu fiind presedinte de scara, ca sper ca Ciprian e regizor de scenarist) :))
Eu pot să fiu cel care i-a închiriat lui Julius apartamentul??
@ciprian: Ştii doar cum sunt vedetele care joacă în rolul principal. 😛
Hm-hm!
E trecut de zece!
@Dan1: cms sa fie scenarist. Si sa se inspire din documentarele de pe Nat Geo…
@Dan1: pe ce fus orar ?
Mogulul emigra in Australia, aseeea ca la el e ieri, iar ieri fu text.
Maestre, vă călugăriţi ?
@Cristina E nevoie sa dai o proba. Sa ma anunti cand vii in Bucuresti.
@Dan1 Poti juca rolul lui Julius, CMS a refuzat. Sa te anunte Cristina cand vine in Bucuresti si va prezentati la vila DC.
@N.A.: Păi nu, că mogulul nu şi-a găsit timp să se plângă de situaţia sa locativă, aşa cum şi-a găsit bunul părinte!:D
Poate il facura iar rusii aia rai pe M3bis, iar mogulul spuse electric: “There can be only one!” Si acum hodine pe un slep de pe Bizdidel.
In ce sens vă-ntrebam, sunteţi asa de drept, incat văd pe-orice doamnă imbujorată-n piept, ea din cochetărie tot timpul ,,nu” aruncă, doar să-i replicaţi, Maestre, ,,ba da”-ul, ca poruncă. .
@Ciprian: Sefu’, dau oricât, doar sa nu fiu pus în situatia
penibjenanta…Io vreau decât sa duc tava, acolo, ceva… :))
Off-topic: Aveti ceva buget pentru film? Ca as putea sa contribui si eu cu ceva! Ca azi am gasit bere la PET cu 5,90! Am economisit vreo doi-trei lei ca popa! :))
Să nu uităm, Maestre, bujorul din poveste, care după iubire, intră la manăstire.
@Dan1 luam bani din contul paypal al lui Julius. Bani pentru o camera video performanta, actorii si figurantii vin cu pachetelul si cu berea de acasa.
Doar 5.90 lei, domnul Dan1? De la Lidl? N-o bea, sa nu fie expirata, iti strici weekendul.
Ueeeeei pai ce-i asta, de provincie ati uitat, pffff exclusivistilor[-(
Eu vreau sa fiu vecina de deasupra, na >:P!
Daca ar fi să joc in filmul pregătit, aş alege rolul vecinului ,,grăbit”, dar aici in povestire, misterul tot trenează, „Păi şi amărâte alea două?”, pe cine intruchipează ? Maestre, dă-ne-o ştire…
(s-avem o profunzime de Bujor in adancime)
@Dan1: vaaaaai … !!!!!! this means war … [-(
Hm-hm!
Şefu’!
E deja poimâine!
@Cristina Ș.: Da’ ce-am zis bre?
@RoseN: Vecina de deasupra, aia de la care se aud urlete când pocneşte din bici şi care face zgomot pe parchet, cu tocurile de la cizme?
@Cms: 😀 cum stii tu, ca un om mare 😀 aia, aia dară!
Liştine, buni creştini! Azi e sîmbătă, deci zi de parastas, deci loc în care se servesc dulciuri. Multe dulciuri.
Iar voi vă puneţi diverse întrebări despre mogul. Hm…
@Rosen tu poti fi dna Bujor la 25 de ani, o sa bag niste scene in care personajul principal incearca sa-si imagineze cum arata dna profesoara in tinerete.
@ciprian: Nu-i dai mai bine rolul uneia dintre nepoatele doamnei Bujor, care a greşit uşa apartamentului şi a intrat peste Julius într-o seară?
@Cms: Adica, sa fie una din cele
“două nepoate, nişte amărâte din Moldova “? Cam ce parere ai tu depre Rozica? :))
Chiar asa @CMS , ca bine zice @Dan1. :))
Si doamna Onete, subtila portăreasă care ştia şi câte intrau la toţi în casă.
@Dan1
Arta cere sacrificii amigo! Iar muza poate cere să joci rolul unei nepoate din Moldova. Mai ales dacă Divinul, jucat magistral de CMS doarme cu uşa descuiată şi îşi declară disponibilitatea pentru a se duce la orice oră după şaorma cu de toate – a se citi prăjitură cu zmeură.
Dar n-ati gasit un titlu > ,,Cochetul de serviciu”.
@Belle d”Imagination: Pentru Dan1 am mereu uşa descuiată, mai ales dacă vine şi cu parizer pe ziar.
P.S. L-am jucat atât de magistral pe Divin o dată, încât până şi Adriana Metalista ne-a confundat în poze. 😉