Daniel Goace

Destine la răscruce / The Place Beyond the Pines
Regia: Derek Cianfrance
Cu: Ryan Gosling, Bradley Cooper, Eva Mendes, Ray Liotta

Astăzi intră în cinematografe Destine la răscruce / The Place Beyond the Pines, un film must see, chiar dacă poate unii dintre cititorii Daily Cotcodac – mi-a arătat mie Julius nişte print-uri cu stats pe care am spart o ceapă la o slană cu brînză zilele trecute – preferă să-şi petreacă începutul de weekend mai degrabă citind sau, la limită, scriind o carte bună.

Are un titlu lung şi o traducere patetică, motiv pentru care eu am să-i spun simplu “filmu’ cu Ryan Gosling”. (Alt must see care are premiera tot vineri ar fi comedia lui Pedro Alpopo… ăstaaa, Almodóvar, Los amantes pasajeros / Amanţii pasageri, proiectat în deschiderea TIFF şi asupra căruia voi reveni într-o ediţie următoare.)

“Filmu’ cu Ryan Gosling” începe oarecum banal şi clişeistic. Băiatul e un fel de motociclist, cascador de circ ambulant, care îşi cîştigă subzistenţa urcîndu-se cu motorul pe pereţii interiori ai unei sfere metalice. Într-un fel e vedetă locală, playboy interjudeţean. Fetelor le place că băiatul e blond blond şi zugrăvit pe corp de parcă s-ar fi îmbătat într-un salon de tatuaje. Dar principala atracţie o reprezintă faptul că toate tricourile lui sunt uzate şi el le poartă invariabil pe dos. Culeanu gen. Asta prezintă avantajul că poţi oricînd verifica de unde şi-a achiziţionat maioul în urmă cu douăzeci de ani, fără să trebuiască să intri în vorbă cu el. Şi poţi citi ce scrie pe imprimeu şi după ce-l depăşeşti, în oglinda retrovizoare.

Timp de zece minute nu se întîmplă nimic interesant. Te uiţi la Ryan Gosling şi încerci să descifrezi treptat ce naiba şi-a tatuat pe gît, sub ochi… Ce scrie pe mîini? Dar pe ceafă?… Apoi, dintr-o dată, apare cea de-a doua vedetă a filmului: cea mai obraznică pereche de ţîţe fără sutien pe sub tricou pe care am putut-o vedea în ultimele 20 de filme, fără să le pun la socoteală pe alea de pe xHamster. (Dacă întreabă copiii, spuneţi-le că asta e un fel de emisiune precum xHamsterChef de pe ProTV.) Pasămite fata este o aventură mai veche, care acum venise doar să-l aţîţe pe blondinul, pe tatuatul, pe vedeta cu motor. În fond, pe tatăl copilului ei nedeclarat, pe care-l creşte de una singură împreună cu un domn generos de culoare neagră.

Cinci minute cred că le-am pierdut cu gîndul la sfîrcurile respective, iar pe următoarele zece le-am consumat dînd search pe întuneric în baza de date din cap după mecla hispanică a fetei. Care mi-a reieşit într-un final că este a Evei Mendes (văzută recent în Holy Motors). Buuun!

Între timp, cît timp n-am fost eu atent la film, Gosling făcuse numai prostii. Şi-a dat demisia din poziţia de CEO la societatea de urcat pe pereţi cu motocicleta, în schimb s-a înhăitat cu un fost spărgător de bănci. Altfel tipul ăsta, spărgătorul, e un personaj foarte haios, cel mai interesant personaj secundar din film, dacă mă întrebaţi pe mine. Un hipiot purisan cu aer de semigheu, jumătate beat, jumătate treaz, jumătate drogat, jucat de Ben Mendelsohn.

Acum Gosling dă şi el nişte spargeri, da’ numai de nevoie, că îi cerea organismu’, dom’le! Deh, îi trebuiau bani ca să-şi recupereze fosta iubită şi copilul din mîinile afro-americanului de bine cu care locuia dînsa. Îi sparge ăluia capul, curge puţin sînge, mai face şi o noapte de pîrnaie.

Apoi, în urma unui jaf, Gosling este încolţit într-o casă, precum fraţii Tarnaev din Boston. Şi… pac!… moare brusc împuşcat de un poliţist, în minutul 45-50. La pauză, cum ar veni. Căci, nu v-am spus: filmul are 140 de minute (două ore şi douăzeci). Hai şi un primplan pe corpul lui Gosling împuşcat şi căzut de la etaj, ca să ne asigurăm că nu mai suflă. Poate joacă teatru, doar e actor… Aş! Omul e mort, mort! Ţine ochii deschişi cam de mult şi iaca o pată de sînge s-a lăţit pe sub dînsul, pe caldarîm!

Băi, eşti nebun, îmi zic! Păi, ce mai fac ăştia încă o oră de-acu’ încolo dacă şi-au omorît vedeta, personajul principal, actorul anului?! Păi, vă spun eu ce fac, că de-abia de-aici începe filmul adevărat. Pe teren intră altă garnitură de actori, în frunte cu Bradley Cooper, pe care mi-e imposibil să-l văd pe post de poliţist serios, cînd tocmai ce l-am văzut în Marea mahmureală (1, 2 şi 3). (Şi asupra acestuia din urmă, poate mă repet pe undeva, voi reveni într-un episod următor.) Scenariul verticalizează în profunzime, povestea devine mult mai complexă, iar problematica prezintă numeroase aspecte care nici nu vă imaginaţi voi dacă nu vă duceţi să-l vedeţi pe el, pe film. Reiau aici titlul său pentru cei care au deschis aparatele mai tîrziu: Destine la răscruce / The Place Beyond the Pines.

Vineri acum o să fie mai scump, că e premieră, dar după ce achitaţi biletul, ziceţi că veniţi din partea lui Julius, pe recomandarea din Daily Cotcodac, şi o să vedeţi că o să vă lase imediat înăuntru.