Mic tratat despre statul în pat
Julius Constantinescu
În cinstea Zilei internaţionale a Somnului
Mi se întâmplă câteodată să rămân după-amiaza în pat şi să mă sune vreun prieten care mă întreabă, aşa cum se obişnuieşte la telefon, ce fac. Răspund că stau în pat şi, în majoritatea covârşitoare a cazurilor, din difuzor se aude o voce îngrijorată, care se interesează dacă mă simt rău.
Ce viziune rudimentară asupra vieţii! De ce un om care stă în pat după-amiaza trebuie neapărat să se simtă rău? Nu putem presupune că stă în pat doar de plăcere, citind o carte, uitându-se la televizor ori lenevind pur şi simplu? Este ca şi cum am crede că cineva care mănâncă o îngheţată cu vanilie şi frişcă era mort de foame sau că berăriile sunt umplute până la refuz numai de oameni cărora le este sete.
Patul, prieteni, a fost subestimat dintotdeauna. Filozofii care s-au chinuit de-a lungul secolelor să dea o definiţie cât de cât plauzibilă a fericirii sau a plăcerii l-au ignorat complet, iar puţinii scriitori de ficţiune care l-au pomenit s-au aplecat prea puţin asupra mângâierii pe care acest modest obiect de mobilier o oferă celui care ştie să-l folosească în mod inteligent. Până şi Goncearov, părintele marelui Oblomov, îl foloseşte doar ca pe un simplu obiect de decor, un mijloc prin care exprimă lenea, fără să vadă în el, aşa cum ar fi fost firesc, o adevărată şi inepuizabilă sursă de lene.
Dacă ar fi să enumăr doar câteva dintre desfătările oferite de două ceasuri de stat în vârful patului, m-aş opri mai întâi la acele furnicături pe care le simţi în tot corpul, de o mie de ori mai plăcute decât orice masaj făcut în vreun salon profesionist. Nu aş uita, desigur, nici ceaţa de catifea care ţi se lasă pe ochi, balsamul divin picurat în urechi al sunetelor pe care picăturile de ploaie le scot atunci când se lovesc de pervaz, cărţile pe care altfel nu le-ai fi citit niciodată şi amorţeala dulce care te cuprinde în timp ce moţăi. Iar, în final, ce poate fi mai plăcut decât un somn netebuincios trupului, dar care pentru suflet este o adevărată binecuvântare?
Dumnezeule! Dacă societatea de consum ne-a alienat într-un asemenea hal încât nu mai putem vedea în lucruri altceva decât stricta lor utilitate, însăşi esenţa naturii umane se află în mare pericol. Cât despre mine, lăsaţi-mă să cred că patul nu e un simplu obiect de mobilier în care te sui atunci când eşti obosit sau bolnav, ci un obiect sacru, o poartă prin care sufletul poate călători dincolo de frontierele înguste ale materiei.
Heeeei !Wake up !
Aici trebuie sa iti dau dreptate, Jules.
Cat despre mine, cand o fi sa mor, o sa mor gata odihnita, nu mai am nici o indoiala :))
Mogulul este, de fapt, în cantonament pentru Sf. Patrick!
… sau ziua Lăsatului de sec la Bere.
Mă rog, patul mai folosește și la altceva, dar asta e altă discuție, pentru avansați. În rest, doar o putoare desăvârșită poate pune somnul netrebuincios trupului la rang de binecuvântare pentru suflet.
Cam prea siropos acest text. Am dori si o parere a Monicai (inclusiv tehnica, pentru ca sunt paturi metalice – cum ar fi în cazarmi, spitale, paturi cu saltea cu arcuri, cu saltea relaxa etc… ), deci si statul în ele este de o mie de feluri. 😐
Andryusha, vezi daca n-ai zis-o p-aia cu “Steaua rulz”? E numai si numai vina ta! :))
Patul este cel mai periculos loc din lume. Se stie ca majoritatea oamenilor mor in pat.
Doar pentru ca suntem la lenesii anonimi, recunosc ca si eu sunt in stare sa “zac” zlie inregi in pat, fara sa simt nevoia sa ma dezmortesc pe afara sau sa socializez. Dar, spre deosebire de altii, eu trebuie a merg la munca :d
@lulu: “Hi, Lulu!” :))
Dupa proverbul cum e turcul ii si pistolul asa si pe D.C. cum e mogulul asa-s si cititorii. =))
P.S. Ma numesc Cristi si imi place sa lenevesc dupa-amiaza in pat. 😀
tocmai mi-am dat seama că mai puţin de jumătate din timpul petrecut în pat îl dorm. cred c-am o problemă. mă uit prea mult la televizor :))
O, hedonistule! :))
Omu’ asta dezvolta un curent filosofic si voi il faceti putoare desavarsita. Dintotdeauna marii ganditori au fost niste neintelesi…
@N.A.: Stii bancu’ ala cu “sezi si cujeti?” “Ba, sed numa’!”?
Asa si el, nu dezvolta niciun curent, doar leneveste-n pat! =))
lol, si medicament : cu patul se vindeca raceala si dragostea ! (sic bunica)
http://windwhisperer.wordpress.com/2012/11/27/dream-is-money/
Steaua joacă un fotbal senzațional și divin. Până când adversarul trece pe level 2.
@Ozzy: spune că nu te-ai uitat la meci
Salutara aceasta intromisiune brefa in existentialismul timpurilor actuale.Remarcam vastitatea exegetica, nervul critic si (nu in ultimul rand) ciorchini de eruditie.Insa dincolo de meritele academice, acest demers de natura hermeneutica, te pune pe ganduri, te solicita cognitiv, si iti cere sa iesi din conventia lectrii de acumulare si sa participi, la consolidarea unui pariu ce nu mai suporta echivocuri si/sau tergiversari.Autorii DC (precum si comentatorii) demonstreaza (a cata oara??) ca au acea stare de veghe si atentie, in precaritatea carora am simti ca neglijam o datorie esentiala.
(despre pragmatism vs rationalitate poate mai pe seara.)
PS.
Pentru autor: De ce Oblomov si nu Camil Petrescu ?!
@geo: Ba m-am uitat, să văd dacă-mi iese și pronosticul ăsta :))
o viata ai si pe aia o dormi…
Ioi, la un moment dat aveam furnicaturi placute ca o porneste cu textul catre un Henry Miller sau ceva… dar nu, nimic.
Sunt dezamagita 🙁
@Andreea M.: Camio e ala cu texte tantrice. 😛
Altfel, cata oda dedicata lenei (sunt doar invidioasa, nu ma bagati in seama)!
@Ozzy: octopodule =)) =))
Mi-e somnic (:| cat de bine le zice aici mogulul, sa-i dea Dumnezo sanatate si virtute!
@RoseN: Ei, noi astia, angajatii, putem sa tragem un pui de somn si cu capul pe birou! (:|
@Tzica: Wowww. I am dizzy now!
@Dan1: mde…corporatistii astia dom’le….
@Tzica: Ce sa facem si noi, ca trebuie sa facem fata provocarilor, sa fim deschisi la nou, sa fim rezistenti la stress, sa fim atenti la detalii, sa ne implicam, etc. etc. :))
@Dan1: Proactivi, bre!
@Mariana: Eeexact! Uite ca nu prea sunt atent la detalii! :))
@Dan1: Nu-i nimic, de asta sunt buni corporatistii din jur. Sa te sape! :))
Dacă tot vorbim de lene şi de savoarea acesteia, domnule, Julius, mă spovedesc public amintind faptul că de curând căutam pe nu mai ştiu ce chestie de filme online ceva uşor, de groază. Întru odihna spiritului. Căci siropos şi puturos de-a dreptul este doar privitul.
Filmul pe care acum acum (nu) vi-l recomand se numeste ,,Dark Floors”. Oricum nu l-am mai văzut pentru că prezentarea acestuia m-a lăsat nu doar fără cuvinte, indiferent că vorbim de română sau engleză, ci şi cu dureri de burtă. De la râs. De aceea recomand cu căldură nu filmul, habar nu am dacă este bun sau nu, ci prezentarea acestuia.
Deci, direct de pe pagina de prezentare o traducere horror de horror, frate:
,,Dark Floors Online
Îmi place filmele siropoase de groază. Nu-mi pasă dacă acţionează este sub-par sau dacă monştrii arata ciudat. Mi-a plăcut acest film, cu excepţia pentru sentimentul tulburat tot drumul de la începutul filmului la capăt. Uite, nu am nevoie de o lucrare de 10 pagini sau un semn, cu litere mari, explică un complot pentru mine. Dar Pardoseli Dark ia “ceea ce este acest film despre?” lucru la un nou ansamblu (enervant) nivel. Ce este aceste filme online despre?
Acest lucru nu este extrem de infricosator sau palpitant, dar dacă aveţi o oră şi jumătate pentru a ucide şi / sau pe care doriţi să se încheie până simţi frustrat şi confuz, inchiria acest castigator. ”
Cum ar spune băieţii de la Metalica ,,Sad but true”
Dacă tot ne-a apucat pe toți lenea după ce-am citit articolul ăsta, zic să scrie Julius un articol despre bogăție și poate până seara câștigăm la loto.
Ioooi, ca ati pomenit de proactivi, stati sa va povestesc eu ceva.
Una dintre firme astea maricele de IT din cluj facea anii trecuti angajari, si na, vreau si eu sa-mi depun CV-ul caci fanstatica firma la care lucram tocmai crapase eroic cica datorita si multumita crizei. Da’ nu apuc sa fac click pe butonelul magic de send CV, ca-mi zice o colega…aaa… stii, poate nu vrei totusi sa te duci la ei. Pai de ce? pai ia, o prietena de-a mea s-a dus la ei la interviuri, si dupa faze multiple in care te lupti de dimineata pana seara de zici ca te angajezi la NASA, zic aia bun, perfect, te angajam pe post de
negrudeveloper, te trimitem in Italia un an de zile. Pfaaai bucurie mare fericire, fata anunta pe toata lumea ca pleaca, renunta la chiria unde statea, bagaje, chestii. Mna si se duce ea in ziua stabilita cica la lucru. Ei… si ce credeti? aaa, pai stiti, nu ati fost suficient de proactiva perioada asta, nu va mai angajam!!! @-)mno, ce sa mai comentezi!
@sebra: eiii…sub rezerva ca, prin chiar mecanismele interne puse in miscare, imaginarul oniric isi autonomizeaza procesele si produsul acestora, atat in raport cu fantasticul, cat si cu simbolistica rigida si unilaterala( din descendenta freudiana)…parerea mea…
@Tzica:
:-O Adică mi-ai spus că-s grasă?? :-O
Sper ca si voi cititi acest tratat cum se cuvine, din virful patului, ca mine. Sau macar prabushiti peste tastatura, ca DanOne
@sebra: offf..da-mi doamne rabdare…da’ repede ca n-am timp sa astept.Doar nu gandesti ca am vrut ca sa-ti fac un atac, ca sa nu mai zic ca ..de unde asa rezon fara motiv?In fine…aibi pietate…fii mizericordioasa conitza. 🙂
sebra: da, e indubitabil, te-a facut grasa ;))
@Cristina Ș.: desi este in format letric, acribia dumneavoastra, este departe de cerintele unei atari asertiuni.
Textul asta seamana extraordinar de bine cu un fragment din una dintre cartile mele preferate: Tom Hodgkinson – Ghidul lenesului. Mic tratat pentru lenesi rafinati.
Daca nu l-ai citit Julius, ti-l recomand cu maxima caldura! 🙂