Cms

Deoarece am plecat mai devreme şi bănuiesc că la ora 5 dimineaţa, când se va fi spart cheful, Julius a dat ca temă pentru acasă stimaţilor autori descrierea evenimentului, iată cum s-au petrecut lucrurile la aniversarea DC.

Am ajuns în Pub puţin după ora opt seara. La parter nu mă băga nimeni în seamă, aşa că am interpelat o domnişoară brunetă şi cam slăbuţă, pe care am întrebat-o politicos pe unde e cheful Daily Cotcodac. Mi-a făcut un semn vag cu mâna „acolo”, aşa că am mers drept înainte şi m-am trezit într-o încăpere plină cu vreo 20 de inşi complet necunoscuţi, care se uitau miraţi la mine. „Ăăă… aici se ţine petrecerea Daily Cotcodac?”, am întrebat eu la fel de mirat. „Sus, pe scări”, a sunat din spatele meu vocea domnişoarei slabe şi brunete. Am început să urc bombănind faţă de lipsa săgeţilor indicatoare, doar avuseseră un an de zile timp să organizeze localul pentru aniversarea următoare. În urma mea, din camera pe care o părăsisem se auzeau şoapte: „Ce-a zis, ce-a zis? A zis Daily Cotcodac?!”

Sus am dat de vreo 10 inşi, majoritatea cunoscuţi, împrăştiaţi care cum voia în camera care părea mai mare din pricina lipsei de aglomeraţie. Julius se plimba încoace şi încolo stresat, mormăind ceva despre o petrecere de familie, lucru pe care l-am înţeles atunci când am văzut că Sor’sa şi Cumni erau prezenţi, formând practic 20% dintre participanţi.

După ce am pupat-o pe Vivi, care întârziase înaintea mea, m-am aşezat lângă Cumni, Şerban, M3BIS şi Boemul, ultimul salutându-mă prieteneşte cu apelativul „Te-ai mai îngrăşat!”. Pe aproape erau Sor’sa şi Camelia, Georgiana S. şi Cici.

În ciuda temerilor lui Julius, încet-încet camera s-a umplut de cotcodaci petrecăreţi. Tocmai dezbăteam cu Cumni, Ozzy, Boemul şi Şerban nişte detalii legate de expoziţia de cadavre mumificate de la muzeul Antipa, când în mijlocul nostru s-a aşezat o doamnă cu o rochie neagră mărimea 38. Era Monica Ionescu, despărţitoarea de mese. Pe bune, chiar a trebuit să separăm mesele după ce a venit ea, ca să mai încapă şi alte persoane pe mijloc, eram deja o grămadă. Ce pot să vă spun e că Monica există şi pare să relateze de minune indicaţiile din cască ale echipei de experţi care fac cu schimbul pentru răspunsul la întrebări pe teme diverse, de la mecanică auto la reţete culinare sau epistemologie.

Ce s-a mai întâmplat v-au povestit deja ceilalţi stimaţi autori. Punctez doar câteva detalii: berea Guinness a fost îndeajuns, cel puţin în ritmul în care o beam eu, muzică tare a fost până când Boemul a scos difuzorul din priză, iar Preşedintele Mardare şi cu mine am convenit că râsul Piticului seamănă cu cel al legionarului interpretat de Ovidiu Iuliu Moldovan în „Actorul şi sălbaticii” şi că Julius, când îşi ţine mâinile pe piept pentru pozat, seamănă cu Unchiul Fester din Familia Addams.

În cele din urmă, după ce am transmis în direct la Cluj prin telefon ceremonia de ardere a tortului şi am fost salutat de câteva ori de o fată care s-a tot plimbat pe scări pe lângă mine, doar-doar o voi băga-o în seamă (nici acum nu ştiu cine a fost), am fost invitat de câteva cititoare într-un club abstruso-exclusivist, lucru pe care nu l-am putut refuza din motive de curtoazie, cu toată părerea de rău pentru Julius, pe care-l lăsam singur cu unii dintre cei mai veroşi şi interesaţi dintre autorii Daily Cotcodac.

La ora 7 şi jumătate dimineaţa mă prăbuşeam în pat, după o noapte de dezmăţ intelectual, din cauza căruia aveam deja febră musculară la gambe şi timpanele făcute varză.