nu-i autentic. nu are Rapirea din Serai in fundal si nici intreaga colectie de carti cu cotor frumos de la Adevarul. mileu si pestisor din sticla de Murano extra-plat pe plasma, nu am vazut. iar inelele sunt subtiri de tot – nici macar de-o casa cu jumatate de turnulet!
am doo obeservatii:
1. inelele sunt plasate regulamentar, cate unu’ pe fiecare deget, d’acord: da’ la grosimea lor mergeau cate 3-4 pe deget!
insa asta e o chestie care se poate trece cu vederea
2 chestia care sare in retina direct si sparge orice urma de autenticitate e lipsa burtzii, zic eu …
p’ásta n-ai cum s-o mai treci cu vederea …
aisha, de aia îi făceam apropouri lui Dan1 – pentru continuarea Aventurilor Cotco-Jedilor 😉
ErRon, se pare că n-am să scap vreodată de consecinţele actului meu caritabil de atunci…
Iar acum încerc să pun ceva, să vedem însă dacă nu ajung mai întâi în spam…
De mai bine de 20 de ani, Imperiul Galactic înlocuise vechea Republică. Cavalerii Cotco-Jedi, apărătorii libertăţii de expresie pe blogul Consiliului – Daily Cotcouncil, şi păstrătorii păcii în Galaxie, fuseseră nimiciţi. Utilizând abilităţile sale diplomatice, un senator obscur, M3bis Spamatine, urcase treptele puterii până la rangul de Cancelar al Senatului Republicii. Invocând pericolul unui război cu trollerii, acesta căpătase puteri absolute asupra serverelor Daily Cotcouncil. Prea târziu realizaseră Cavalerii Cotco-Jedi că senatorul Spamatine era de fapt un Lord Întunecat al Spamului, care îşi plănuise cu răbdare şi migală răzbunarea sa asupra Cotco-Jedi-lor, duşmanii săi de moarte. Întâi dispărură maeştrii Pirque-Gon Jinn şi Raetz Ki, apoi maestra Adriana Metalista, mai cunoscută sub numele de Dark Woman. În cele din urmă, în confruntarea finală, însuşi maestrul Jul-Yoda se recunoscu înfrânt şi trebui să se ascundă pe o planetă îndepărtată, Dagobah. Alături de el mai scăpă doar maestrul Obi Camionagiobi, plecat la marginea Galaxiei cu un transport de lenjerie de corp şi ulei de floarea soarelui pentru piticii Jawa de pe planeta Tatooine. Ceilalţi Cotco-Jedi pieriră în ceea ce avea să fie cunoscută în Istoria Galactică drept „Marea deletizare Cotco-Jedi”.
Ajutorul cel mai preţios al senatorului Spamatine a fost un Cotco-Jedi decăzut, T0@der, ţinut închis în spam de Consiliul Cotco-Jedi pentru răzvrătire şi care a fost eliberat de cel care avea să-i devină mentor, primind numele de Darth T0@der, Lordul Întunecat din Spam. Împreună, M3bis Spamatine şi Darth T0@der, Maestru şi Ucenic, aveau să conducă prin teroare Galaxia şi blogul Daily Cotcouncil.
Dar în acele vremuri lipsite de speranţă, iată că o speranţă se ivi totuşi din mijlocul creaturilor asuprite de pe tot cuprinsul Galaxiei. Împăratul nu ştia că Darth T0@der avea urmaşi, urmaşi în care Forţa era puternică şi care aveau să zguduie din temelii Imperiul clădit pe ruinele Republicii. Obi Camionagiobi, ţinut captiv de comunitatea Jawa de pe Tatooine, deoarece chiloţii pe care îi transportase pentru vânzare erau cu două numere mai mici decât cel mai mic dintre chiloţii pe care îi putea purta un Jawa, fu salvat de un tânăr înzestrat în privinţa Forţei. Numele lui era Dan Onewalker şi era fiul lui Darth T0@der, făcut cu o colegă de serviciu cu sânii mari care se retrăsese pe Tatooine după ce aflase că era gravidă.
Dan Onewalker îşi făcu ucenicia de Cotco-Jedi cu însuşi maestrul Jul-Yoda, pe planeta Dagobah. Ajungând într-o peşteră de sub rădăcinile Copacului Spamului, într-o întâlnire teribilă cu Darth T0@der, aflase că acesta era de fapt tatăl său. Zguduit de veste, Dan Onewalker realiză că singura speranţă pentru distrugerea Imperiului era să lupte împotriva Împăratului Spamatine şi… a propriului său tată.
Însă până la confruntarea finală, tânărul Dan Onewalker mai avea de trecut câteva încercări…
@Cms: ce de aventuri!
deci, rezulta ca autorul (adica, tu, Cms) manifesta un dram de simpatie pentru o colega de serviciu! asa reiese din psihanalizarea textului!
p.s. rad cu hohote! ce i-ai mai portretizat!
@aisha: T0@der chiar vorbea de o colegă de serviciu cu semnalmentele astea. E adevărat, nu ştiu de unde mi-a venit impresia că avea sânii mari… O:-)
P.S. Mulţumesc, mai urmează ceva, tot… scurt
@JULIUS: Vorbeşti de Maestrul Andrew Sha? Ordinul 66 îţi spune ceva? 😀
Uite, de faţă cu ceilalţi, promit să fac şi texte-texte (ce-o mai fi însemnând şi asta), dar după examenul meu de pe 11 mai. Bine?
@Cms: eu n-aveam de unde sa stiu asa ceva!
Bafta multa la examen!
hai mai spune!
@JULIUS: ce cititori talentati ai!
btw, tu – cel mai talentat dintre toti – cand mai apari la TV?
@JULIUS: ultimul examen de doctorat (să fie, aisha! 🙂 )
@ErRon: Eu nu sunt stresat de loc, şi n-am condus nici măcar o dată (maşina, că pe bicicletă merg de 6 ani prin Bucureşti 😉 ) Succes!
Vine următorul text, dar e aşa de “scurt”, că va trebui împărţit în două =))
Dan Onewalker îl urmărea cu dragoste şi îngrijorare pe Maestrul său, Jul-Yoda. Se întorsese pe Dagobah după salvarea Prinţesei Sebraleia din ghearele temutului gangster Labba the Hutt şi iată că îl găsise pe mentorul său slăbit şi bolnav. După atâtea pierderi dureroase, avea să îl piardă oare şi pe Jul-Yoda?
„La mine de ce aşa te uiţi”, întrebă Maestrul, în timp ce încerca anevoie să se suie pe canapeaua din piele de struţ, singura salvată din camera Consiliului Cotco-Jedi în timpul preluării puterii de către Împăratul Spamatine. „Bătrân în ochii tăi par? Când 900 de ani de mogulit ai să ai, să văd cum tu o să arăţi!”
Onewalker încercă să-şi ascundă îngrijorarea.
„Maestre, arătaţi ca în vremurile când aveaţi 2500 de prieteni pe FB. Cine spune ceva de bătrâneţe?”
Jul-Yoda începu să râdă, dar râsul i se termină într-o tuse tabagică chinuitoare. „Bătrân şi bolnav sunt, da, adevărat este. După o zi frumoasă, apus vine, apoi noapte se face. Mersul firesc al lucrurilor, acesta este. Să mă odihnesc, da, să dorm am nevoie. Somnul veşnic să-l dorm”
„Dar, Maestre, tu nu poţi să mori”, interveni disperat Onewalker. „Toată Galaxia se pregăteşte de război, e nevoie de sfatul tău. Eu am nevoie de sfatul tău!”
„He, he”, râse Jul-Yoda. „Să înving moartea, nu pot, nu încă. Iar de sfaturi, tu nevoie nu ai. Antrenamentul completatu-l-ai.”
„Înseamnă că sunt un Cotco-Jedi?”, întrebă Dan Onewalker.
„Crezi că eşti un Cotco-Jedi?”, se veseli Jul-Yoda. „Nu încă! Cu tatăl tău, să lupţi trebuie. Numai atunci, când secretul parolei de acces pe serverul Daily Cotcouncil tu vei şti, un adevărat Cavaler vei deveni, cu acces la mii de cititori. Talent în Forţă ai, dar abia atunci, băgat în seamă vei fi!”
Jul-Yoda se întoarse cu greu pe canapea, învelindu-se cu pătura. Onewalker nu era pregătit pentru confruntarea cu tatăl său, gândi el, nu încă. Dar timpul nu mai avea răbdare.
„Când cu tatăl tău te-ai bătut, partea întunecată a Forţei ai simţit-o. Dacă vrei să învingi, partea persiflantă a Forţei să o foloseşti, trebuie”
Onewalker se aplecă spre Maestrul său, ca să audă ultimele sale cuvinte.
„Când eu nu voi mai fi”, spuse cu greu Jul-Yoda, „singurul Cotco-Jedi vei rămâne. Mai departe să duci învăţăturile trebuie, dar de Împărat să te păzeşti. Spamatine abil şi priceput la programare este.”
Jul-Yoda, zâmbi blând, măreţia spiritului său de fost conducător de blog şi ligă studenţească fiind tot ceea ce îl mai ţinea legat de viaţă.
„Dan… singur… nu…eşti… Mai… e… un… alt… One… walkr…”
Apoi închise ochii şi dispăru.
Dan Onewalker rămase singur, în camera întunecată. Cei de la Galactenel tăiaseră curentul de cum aflaseră că semnatarul contractului murise. Golul pe care îl simţea era imens şi aducea cu sine o răceală dureroasă. Descoperi apoi că în casă cam trăgea curentul, drept care se mută pe un buştean din faţa colibei, cu capul în palme.
Stelele sclipeau când şi când prin ceţurile care acopereau cerul planetei Dagobah. Stând pe buştean, Onewalker se simţea rupt de restul Galaxiei şi de problemele ei. Ce folos că era ultimul Cotco-Jedi, când nu mai avea inspiraţia Forţei, să-l călăuzească. Îşi aminti cuvintele lui Jul-Yoda: „Cu tatăl tău, să lupţi trebuie. Talent în Forţă ai, dar abia atunci, băgat în seamă vei fi!”. Zâmbi cu amărăciune. Jul-Yoda vedea talent acolo unde nu mai era nimic.
Dintr-o dată Dan Onewalker simţi că îl gâdilă mâna dreaptă.
„Am de dat bani cuiva?”, se întrebă el îngrijorat. „Prinţesei Sebraleia i-am dat cardul meu de credit ca să-şi completeze garderoba sumară pe care o avea ca prizonieră a lui Labba the Hutt. Să fi terminat deja creditul?”
Dar mâncărimea deveni tot mai puternică şi atunci Onewalker începu să vadă. Imaginile ce se formau în mintea sa erau neclare, dar erau acolo, şi-i transmiteau un mesaj. Înviorat brusc, se ridică în picioare.
Acum avea de ce să se lupte cu Imperiul. Va continua moştenirea Cotco-Jedi şi va găsi Forţa de a lupta şi a-i învinge pe Spamatine şi Darth T0@der. Va elibera serverele Daily Cotcouncil, şi atunci Galaxia întreagă va cunoaşte, în sfârşit, aventurile lui Pircă din cel de-al 254-lea episod al foiletonului, care i se formau necontenit în conştiinţă. „Un lucru pentru care merită să învingi sau să mori”, gândi el, în timp ce deschidea deja geamul carlingii interceptorului X. Ceţurile planetei se dădură la o parte în timp ce nava trecu pe lângă ele ca fulgerul, afundându-se într-o clipită în hăul plin de stele al spaţiului.
@Cms: plin de sperante, Dan Onewalker!
a fost relativ …scurt!
@ErRon: ahhh! stiu ca nu-i frumos sa faci mofturi ( mai ales la bauturi oferite on line), dar eu nu beau bere!
(orice altceva, da!)
S-a schimbat mersul lucrurilor pe-aici! Postările-s la comentarii și comentariul e pe post de postare. :-??
BTW: Bravo, Cms-ule! Parcă te văd în curând în caseta redacțională. Aibi grijă însă să nu te înghită vreo gaură de vierme, cum se pare că s-a întâmplat cu Pirca-Yoda… 🙂
@silavaracald:
Mulţumesc, slvc! În ceea ce priveşte comentarii-postări şi postări-comentarii, a luat Maestrul Jul-YodaJULIUS măsuri pentru viitor. :)) Glumesc, am să dau Mogulului ce-i al Mogulului şi cititorilor ce-i al cititorilor.
Pălăria face toţi banii. :))
Gata să te contrazic, când am văzut chitara şi panerul de nuiele, de pe dulap, dar, stai! Raftul cu cărţi – din spate – ne confirma: e Groparu’ !
da` pantofii? da` cureaua? eleganta intruchipata…culoarea il cam da de gol totusi, ar trebui o nuanta mai inchisa 🙂
Ma tem ca nu înteleg! :-/
Ce-ala… Ţiganiada?
Simpatic Groparu! Talentat actor! Personajul pare autentic.
P.S. Groparu666?!
@Dan1:
=))
Io cre’ ca e cum era Daciada pentru daci si Universiada pentru extraterestri
Mie, tot imi vine sa scot mitraliera.
Alaturi de indragit avem un mult-iubit.
Daca groparu’ are asa valoare mare pe degete si la celulare… oare Julius care ii moguleste pe toti cum se prezinta?:D
Poporul cere ca Julius sa arate cine e sefu’ lor:) sa nu creada mai apoi astia micii ca doar ei are :))
@ionut:
😀 ce vorbaret esti mai 😀
nuuu…aveai ceva treaba? 😀
Sărmana soţie…
pantofii ruleaza fin
@RoseN: Nu-mi aduce aminte … ca “nu-mi vad capul de treburi”:)
Noroc cu Ziua Europei sa mai prind si eu o luni libera 🙂
asta-i maximul tau estetic! =))
nu-i autentic. nu are Rapirea din Serai in fundal si nici intreaga colectie de carti cu cotor frumos de la Adevarul. mileu si pestisor din sticla de Murano extra-plat pe plasma, nu am vazut. iar inelele sunt subtiri de tot – nici macar de-o casa cu jumatate de turnulet!
am doo obeservatii:
1. inelele sunt plasate regulamentar, cate unu’ pe fiecare deget, d’acord: da’ la grosimea lor mergeau cate 3-4 pe deget!
insa asta e o chestie care se poate trece cu vederea
2 chestia care sare in retina direct si sparge orice urma de autenticitate e lipsa burtzii, zic eu …
p’ásta n-ai cum s-o mai treci cu vederea …
@Dan1: Intră și tu în arhiva lui și vezi mai pe la început! 🙂
Se stieeee!!!!!! Without number, senza numero :))
Dan1, doamna Dan1 a adormit? Nu de alta, dar te pot ajuta, ştii tu, că tot stagnează activitatea pe aici…
@Cms: e aproape pustiu pe aici, vrei sa zici!
@aisha: Chiar aşa. Oare după Ziua Bărbatului, urmează Mahmureala Bărbatului? ;))
@Cms: nu stiu, dar presupun ca-i din cauza ca-i Friday night!
P.S. ai putea, totusi, sa povestesti ceva, chiar daca lipseste publicul spectator!
@Cms: Chiar, ce-ar fi sa povestesti Alba-ca-Zapada si cei sapte pitici, varianta pentru adulti?? Desigur, cum ti-a fost povestit de un prieten!:P
aisha, de aia îi făceam apropouri lui Dan1 – pentru continuarea Aventurilor Cotco-Jedilor 😉
ErRon, se pare că n-am să scap vreodată de consecinţele actului meu caritabil de atunci…
Iar acum încerc să pun ceva, să vedem însă dacă nu ajung mai întâi în spam…
Războiul Stelelor: Scurtă punere în temă
De mai bine de 20 de ani, Imperiul Galactic înlocuise vechea Republică. Cavalerii Cotco-Jedi, apărătorii libertăţii de expresie pe blogul Consiliului – Daily Cotcouncil, şi păstrătorii păcii în Galaxie, fuseseră nimiciţi. Utilizând abilităţile sale diplomatice, un senator obscur, M3bis Spamatine, urcase treptele puterii până la rangul de Cancelar al Senatului Republicii. Invocând pericolul unui război cu trollerii, acesta căpătase puteri absolute asupra serverelor Daily Cotcouncil. Prea târziu realizaseră Cavalerii Cotco-Jedi că senatorul Spamatine era de fapt un Lord Întunecat al Spamului, care îşi plănuise cu răbdare şi migală răzbunarea sa asupra Cotco-Jedi-lor, duşmanii săi de moarte. Întâi dispărură maeştrii Pirque-Gon Jinn şi Raetz Ki, apoi maestra Adriana Metalista, mai cunoscută sub numele de Dark Woman. În cele din urmă, în confruntarea finală, însuşi maestrul Jul-Yoda se recunoscu înfrânt şi trebui să se ascundă pe o planetă îndepărtată, Dagobah. Alături de el mai scăpă doar maestrul Obi Camionagiobi, plecat la marginea Galaxiei cu un transport de lenjerie de corp şi ulei de floarea soarelui pentru piticii Jawa de pe planeta Tatooine. Ceilalţi Cotco-Jedi pieriră în ceea ce avea să fie cunoscută în Istoria Galactică drept „Marea deletizare Cotco-Jedi”.
Ajutorul cel mai preţios al senatorului Spamatine a fost un Cotco-Jedi decăzut, T0@der, ţinut închis în spam de Consiliul Cotco-Jedi pentru răzvrătire şi care a fost eliberat de cel care avea să-i devină mentor, primind numele de Darth T0@der, Lordul Întunecat din Spam. Împreună, M3bis Spamatine şi Darth T0@der, Maestru şi Ucenic, aveau să conducă prin teroare Galaxia şi blogul Daily Cotcouncil.
Dar în acele vremuri lipsite de speranţă, iată că o speranţă se ivi totuşi din mijlocul creaturilor asuprite de pe tot cuprinsul Galaxiei. Împăratul nu ştia că Darth T0@der avea urmaşi, urmaşi în care Forţa era puternică şi care aveau să zguduie din temelii Imperiul clădit pe ruinele Republicii. Obi Camionagiobi, ţinut captiv de comunitatea Jawa de pe Tatooine, deoarece chiloţii pe care îi transportase pentru vânzare erau cu două numere mai mici decât cel mai mic dintre chiloţii pe care îi putea purta un Jawa, fu salvat de un tânăr înzestrat în privinţa Forţei. Numele lui era Dan Onewalker şi era fiul lui Darth T0@der, făcut cu o colegă de serviciu cu sânii mari care se retrăsese pe Tatooine după ce aflase că era gravidă.
Dan Onewalker îşi făcu ucenicia de Cotco-Jedi cu însuşi maestrul Jul-Yoda, pe planeta Dagobah. Ajungând într-o peşteră de sub rădăcinile Copacului Spamului, într-o întâlnire teribilă cu Darth T0@der, aflase că acesta era de fapt tatăl său. Zguduit de veste, Dan Onewalker realiză că singura speranţă pentru distrugerea Imperiului era să lupte împotriva Împăratului Spamatine şi… a propriului său tată.
Însă până la confruntarea finală, tânărul Dan Onewalker mai avea de trecut câteva încercări…
E pustiu pe aici, ori am baut eu prea mult Alexandrion ?
@Cms: ce de aventuri!
deci, rezulta ca autorul (adica, tu, Cms) manifesta un dram de simpatie pentru o colega de serviciu! asa reiese din psihanalizarea textului!
p.s. rad cu hohote! ce i-ai mai portretizat!
@Cms: ia pune tu mana si scrie texte-texte, ca domnii Dan1 si Andryusha s-au cam lenevit…
(apropo: l-a mai vazut cineva pe Andryusha?)
Priceless!!! :))
@Cms: SF! adica sincere felicitari!
daca l-ai impresionat tu pe JULIUS…
@Cms: Sumbra atmosfera!
Da’ ce-i al tau e-al tau: stii s-o creezi!
@aisha: T0@der chiar vorbea de o colegă de serviciu cu semnalmentele astea. E adevărat, nu ştiu de unde mi-a venit impresia că avea sânii mari… O:-)
P.S. Mulţumesc, mai urmează ceva, tot… scurt
@JULIUS: Vorbeşti de Maestrul Andrew Sha? Ordinul 66 îţi spune ceva? 😀
Uite, de faţă cu ceilalţi, promit să fac şi texte-texte (ce-o mai fi însemnând şi asta), dar după examenul meu de pe 11 mai. Bine?
@ErRon: Te pomeneşti că vrei şi o variantă National Geographic? =))
Mulţumesc!
@Cms: eu n-aveam de unde sa stiu asa ceva!
Bafta multa la examen!
hai mai spune!
@JULIUS: ce cititori talentati ai!
btw, tu – cel mai talentat dintre toti – cand mai apari la TV?
@Cms: ce examen ai, bre?@aisha: pai nu m-a mai invitat decat Mindruta, la care nu ma mai duc 😀
@Cms: Sincer, as fi preferat!
Sunt cam stresata, ca maine conduc dupa o pauza de juma’ de an!!:P
@JULIUS: Pai cin’ sa te mai invite, ca tu politica nu comentezi!!:D
@JULIUS: deziluzionant! ar fi fost frumos sa te mai vedem la TV!( chiar si la Mandruta, care mie nu-mi prea place)
@ErRon: Bafta si tie!
@JULIUS: ultimul examen de doctorat (să fie, aisha! 🙂 )
@ErRon: Eu nu sunt stresat de loc, şi n-am condus nici măcar o dată (maşina, că pe bicicletă merg de 6 ani prin Bucureşti 😉 ) Succes!
Vine următorul text, dar e aşa de “scurt”, că va trebui împărţit în două =))
Dispariţia lui Jul-Yoda
Dan Onewalker îl urmărea cu dragoste şi îngrijorare pe Maestrul său, Jul-Yoda. Se întorsese pe Dagobah după salvarea Prinţesei Sebraleia din ghearele temutului gangster Labba the Hutt şi iată că îl găsise pe mentorul său slăbit şi bolnav. După atâtea pierderi dureroase, avea să îl piardă oare şi pe Jul-Yoda?
„La mine de ce aşa te uiţi”, întrebă Maestrul, în timp ce încerca anevoie să se suie pe canapeaua din piele de struţ, singura salvată din camera Consiliului Cotco-Jedi în timpul preluării puterii de către Împăratul Spamatine. „Bătrân în ochii tăi par? Când 900 de ani de mogulit ai să ai, să văd cum tu o să arăţi!”
Onewalker încercă să-şi ascundă îngrijorarea.
„Maestre, arătaţi ca în vremurile când aveaţi 2500 de prieteni pe FB. Cine spune ceva de bătrâneţe?”
Jul-Yoda începu să râdă, dar râsul i se termină într-o tuse tabagică chinuitoare. „Bătrân şi bolnav sunt, da, adevărat este. După o zi frumoasă, apus vine, apoi noapte se face. Mersul firesc al lucrurilor, acesta este. Să mă odihnesc, da, să dorm am nevoie. Somnul veşnic să-l dorm”
„Dar, Maestre, tu nu poţi să mori”, interveni disperat Onewalker. „Toată Galaxia se pregăteşte de război, e nevoie de sfatul tău. Eu am nevoie de sfatul tău!”
„He, he”, râse Jul-Yoda. „Să înving moartea, nu pot, nu încă. Iar de sfaturi, tu nevoie nu ai. Antrenamentul completatu-l-ai.”
„Înseamnă că sunt un Cotco-Jedi?”, întrebă Dan Onewalker.
„Crezi că eşti un Cotco-Jedi?”, se veseli Jul-Yoda. „Nu încă! Cu tatăl tău, să lupţi trebuie. Numai atunci, când secretul parolei de acces pe serverul Daily Cotcouncil tu vei şti, un adevărat Cavaler vei deveni, cu acces la mii de cititori. Talent în Forţă ai, dar abia atunci, băgat în seamă vei fi!”
Jul-Yoda se întoarse cu greu pe canapea, învelindu-se cu pătura. Onewalker nu era pregătit pentru confruntarea cu tatăl său, gândi el, nu încă. Dar timpul nu mai avea răbdare.
„Când cu tatăl tău te-ai bătut, partea întunecată a Forţei ai simţit-o. Dacă vrei să învingi, partea persiflantă a Forţei să o foloseşti, trebuie”
Onewalker se aplecă spre Maestrul său, ca să audă ultimele sale cuvinte.
„Când eu nu voi mai fi”, spuse cu greu Jul-Yoda, „singurul Cotco-Jedi vei rămâne. Mai departe să duci învăţăturile trebuie, dar de Împărat să te păzeşti. Spamatine abil şi priceput la programare este.”
Jul-Yoda, zâmbi blând, măreţia spiritului său de fost conducător de blog şi ligă studenţească fiind tot ceea ce îl mai ţinea legat de viaţă.
„Dan… singur… nu…eşti… Mai… e… un… alt… One… walkr…”
Apoi închise ochii şi dispăru.
@Cms: =)) cine, cine mai e?
@Cms: “conducător de blog şi ligă studenţească” si coleg cu printesele!
Braaavooo!
Dispariţia lui Jul-Yoda – ultima parte
Dan Onewalker rămase singur, în camera întunecată. Cei de la Galactenel tăiaseră curentul de cum aflaseră că semnatarul contractului murise. Golul pe care îl simţea era imens şi aducea cu sine o răceală dureroasă. Descoperi apoi că în casă cam trăgea curentul, drept care se mută pe un buştean din faţa colibei, cu capul în palme.
Stelele sclipeau când şi când prin ceţurile care acopereau cerul planetei Dagobah. Stând pe buştean, Onewalker se simţea rupt de restul Galaxiei şi de problemele ei. Ce folos că era ultimul Cotco-Jedi, când nu mai avea inspiraţia Forţei, să-l călăuzească. Îşi aminti cuvintele lui Jul-Yoda: „Cu tatăl tău, să lupţi trebuie. Talent în Forţă ai, dar abia atunci, băgat în seamă vei fi!”. Zâmbi cu amărăciune. Jul-Yoda vedea talent acolo unde nu mai era nimic.
Dintr-o dată Dan Onewalker simţi că îl gâdilă mâna dreaptă.
„Am de dat bani cuiva?”, se întrebă el îngrijorat. „Prinţesei Sebraleia i-am dat cardul meu de credit ca să-şi completeze garderoba sumară pe care o avea ca prizonieră a lui Labba the Hutt. Să fi terminat deja creditul?”
Dar mâncărimea deveni tot mai puternică şi atunci Onewalker începu să vadă. Imaginile ce se formau în mintea sa erau neclare, dar erau acolo, şi-i transmiteau un mesaj. Înviorat brusc, se ridică în picioare.
Acum avea de ce să se lupte cu Imperiul. Va continua moştenirea Cotco-Jedi şi va găsi Forţa de a lupta şi a-i învinge pe Spamatine şi Darth T0@der. Va elibera serverele Daily Cotcouncil, şi atunci Galaxia întreagă va cunoaşte, în sfârşit, aventurile lui Pircă din cel de-al 254-lea episod al foiletonului, care i se formau necontenit în conştiinţă. „Un lucru pentru care merită să învingi sau să mori”, gândi el, în timp ce deschidea deja geamul carlingii interceptorului X. Ceţurile planetei se dădură la o parte în timp ce nava trecu pe lângă ele ca fulgerul, afundându-se într-o clipită în hăul plin de stele al spaţiului.
aish & Cms Multumesc! Dau o bere maine seara, online!
Cms, ceea ce asteptam si de la tine, dupa examen, pe langa texte-texte!
@Cms: plin de sperante, Dan Onewalker!
a fost relativ …scurt!
@ErRon: ahhh! stiu ca nu-i frumos sa faci mofturi ( mai ales la bauturi oferite on line), dar eu nu beau bere!
(orice altceva, da!)
S-a schimbat mersul lucrurilor pe-aici! Postările-s la comentarii și comentariul e pe post de postare. :-??
BTW: Bravo, Cms-ule! Parcă te văd în curând în caseta redacțională. Aibi grijă însă să nu te înghită vreo gaură de vierme, cum se pare că s-a întâmplat cu Pirca-Yoda… 🙂
@silavaracald:
Mulţumesc, slvc! În ceea ce priveşte comentarii-postări şi postări-comentarii, a luat
Maestrul Jul-YodaJULIUS măsuri pentru viitor. :)) Glumesc, am să dau Mogulului ce-i al Mogulului şi cititorilor ce-i al cititorilor.@Cms rulz 😉
@sebra:
Cred că e de prisos să mai precizez că eşti de vis, da? Sau treaba cu “ţine un like!” =))
Mulţumesc, asta la modul serios!
mai, nu sunteti corect politic… in 2011 i se spune Rromaniada!
@JULIUS: E in Aruba bre, cheltuieste prima de miel pe care i-ai dat-o, daaa? Ca mie nu-mi detesi ni’ca-ni’ca! =))