La coadă, ortodocşilor!
Alina C.
Am avut nevoie de informații detaliate de la o instituție de stat. La ghișeul unde scria Informații se primeau și dosare. Ca să nu se urle la mine că mă bag în față, mă așez la coadă.
Doamna este foarte stresată. Pare ofticată că i-a sosit ziua în care e de serviciu la ghișeul de forma unui bar, deschis, fără nici un pic de sticlă, astfel că n-are nici un pic de intimitate. La rând este un domn negricios, cu privire serviabilă.
– Ce-i cu atâtea țiple la actele astea? Să pierd eu timpul cu plasticele astea? Ați stat atâta timp la coadă și n-ați putut să le scoateți până acum?
Apoi, uitându-se scurt pe sub sprâncene înspre noi, cei care urmam:
– Să nu mai văd plastice în dosare.
Toată lumea foșnește înfrigurată, extrage orice urmă de plastice din dosarele cartonate, cu șină. Eu n-am nici o hârtie, eu am doar întrebări și nelămuriri.
Termină cu domnul negricios, îi transmite călduros că va primi un telefon când e gata dosarul, că e aglomerată și poate dura oricât – câteva zile, câteva săptămâni, depinde. Nu îndrăznește nimeni să întrebe de ce anume depinde. Următorul domnișor nu avea dosar, doar un vraf de hârtii, scoase din plastice, e drept, dar totuși, fără dosarul de carton cu șină. Doamna îi urează și dumnealui un călduros „ne vedem când ne-ntâlnim și atunci ne ocolim!”.
Urmez eu. Trag aer în plămâni să-mi încep povestea și întrebările. Rămân suspendată. Doamna a trecut deja la dosarul din spatele meu. Fără hârtii în mână, nu valoram doi bani.
– Am și eu nevoie de niște informații, încep apăsat, hotărâtă să fac scandal, pentru că pe barul cu titlu de ghișeu era scris mare „Informații”.
– Da, spuneți, mă îndeamnă cerberul informațiilor, fără să mă refuze, dar şi fără să-mi dea vreo atenţie.
Încep să explic problema, când domna extrage un fluturaș tipărit cu informații generale și mi-l vâră sub nas, fără să ridice vreo clipă ochii din hârțoagele ei. Explic că am citit, m-am informat, dar nu-mi lămureşte dilema; mă întrerupe și-mi repetă ce scrie pe fluturaș. Îi întrerup întreruperea și-i spun că vreau să știu dacă îmi trebuie vreun act doveditor pentru perioada de concediu de doi ani, care nu este stipulată în fluturaș. Îmi zice că nu, că pe ea n-o interesează concediile nimănui și că ar trebui să vin, ca toată lumea de acolo, cu dosarul cu acte, nu doar așa, să-i mănânc inutil timpul.
Iau fluturașul, de care oricum n-aveam nevoie fiindcă era identic cu cel de pe site-ul lor de doi bani, și mă îndepărtez sub privirile pline de milă, amestecată cu un dram de dispreț, ale celor cu dosare cu șină. În urma mea, doamna apostrofează o tânără doamnă, mărunțică, încercănată:
– De ce nu vă informați corect, doamnă, și veniți cu dosarul incomplet așa? Nu vedeți că ați făcut copie doar la prima pagină? Ce v-ați gândit, că ce e scris pe dos nu era important? Era partea cea mai importantă, cu data și ștampila!!
– Păi, știți, așa mi-a făcut copie la firmă…
– Așa v-a făcut! o maimuțărește încornorata. Nu mai veniți așa, să stau eu cu dosarele înșirate, până faceți voi copiile cum trebuie. Altădată să întrebați dacă nu știți!!
Ieri.. Zi ploioasă, rece de.. ianuarie. Intru la administrația financiară cu nește declarații și.. muultă lume. Multe cozi și nelămuriri. La registratură, unde aș fi avut treabă, era cea mai mare aglomerație. Mă duc la alt ghișeu, unde am mai avut de-a face cu cei de-acolo și întreb candid:
“-Unde depun declarațiile astea? și i le arat
În față sau aici? continui eu
-Care față? Mai e vreo față?” îmi răspunde doamna.
De data asta am avut noroc. Dar mâine mă duc iar. Sper să nu se schimbe fața sau documentele necesare.
Kafka a trait in Romania sau cel putin a intalnit minim un functionar roman.
Vreau sa va spun ca anul trecut am vandut casa bunicilor unor tineri cu programul “prima casa”. Am realizat ca statul este mic copil pe langa banca comerciala romana. A durat un an de zile pana au fost multumiti de extrasul CF
Va enerveaza functionarii publici? Astia-s mici copii pe langa cei de la firmele private de prestari servicii(cablu, gaze, banci, etc).
E foarte usor sa le inchizi gura : ” nu va e rusine? va luati banii din impozitele pe care le platim noi, nu ca sunteti competenti, bla, bla , bla…..”si e destul sa faci oleaca de scandal, ca si ceilalti de la coada incep sa vocifereze, si sa vezi cum se rezolva totul . ca prin minune.
Întâmplare reală la o autoritate a statului.
Vine petiţionarul – care nu e român. Trece de coada infernală, prezintă actele doveditoare.
– Bună ziua. Am venit să-mi puneţi ştam p * l a pe aceste documente.
Alina, te pomenesti ca la batranete vrei si pensie, la halul in care te comporti tu cu autoritatile! =))
@Belle d”Iimagination: ce vremuri … am și eu niște amici pe care i-am învățat limba romana =)) =))
Si-acum sa vedem daca avem vreun functionar pe site…
Sigur o sa sara vreunul sa te critice, ca e si ei oameni :)) , tu chiar nu intelegi ca ei au de-a face numa’ cu oameni tampiti, care nu stiu sa se prezinte cu dosarul in ordine, fara plastice, cu toate copiile etc?
@Cici: nu’ş dac-o mai prindem, da’ măcar la un ajutor de înmormântare să sperăm, după toţi anii de cotizaţie? :p
Alina a surprins exact esenta functioanarului roman. Si pentru ca atunci cand intalnim un functionar amabil(se intampla mai des decat castigam la loto, totusi) nu stim cum sa reactionam, e mai bine ca lucrurile astea sa nu se schimbe.
@chocolate: ei n-au timp sa comenteze dom’le, ca din cauza astora care-i asalteaza zilnic cu tot felul de prostii, n-au timp nici sa manance. Si apoi, ce, astea-s glume? Atata lipsa de respect fata de angajatul statului… Da’ lasa, ca va prind ei la ghiseu!
Iti dai seama ce soacra misto e doamna, in timpul liber? 😀
noh, o castigat pana la urma Raluca biletele alea? 😀
Nici nu vreau sa ma gandesc cand/daca ma intorc cu dosarul cu sina si actele fara plastice si o sa-mi spuna ca de ce n-am adus si o adeverinta de concediu. O strang de gat!
N-o sa fie tot ea la ghiseu, dar ma duc si-o caut, si-i dau cu dosarul cu sina in cap.
@Alina C.: si daca n-ai nici basca… =))
O.P. 9 – C-ţa. Cozi la toate cele trei ghisee funcţionale. Bine că nu sunt nevoită să mă lipes de vreuna dintre ele. Nu! Eu doar ridic corespondenţa pentru firma la care robotesc, din cutia poştală. Descui cutia, scot maldăru de plicuri, confirmări rambursate, formulare de confirmare a primirii confirmărilor rambursate şi a plicurilor primite, şi…ioc pix! Musai să semnez pe toate confirmările de pe plicuri, cât şi pe prostiile alea de formulare. Pix în cutie, unde trebuie să fie în permanenţă unul, ioc. În gentoiu-mi la fel de ioc pix. Mă înfiinţez în faţa celui mai apropiat ghişeu, la tanti aia cu gura mare (“norocul” meu, dar trebuia să fiu şi cu un ochi pe maldărul de hârţoage lăsate mai coloşa, pe tejgheaua aia) şi îndrăznesc să bîngui respectuos un “Fiţi drăguţă, îmi puteţi împrumuta un pix, pentru un minut?”. “Nu am!”, vine răspunsul promt al duduii, “încercaţi la colega!”, mai strigă ea, cât s-o audă şi colega. Colega aude şi: “Aveţi pix în cutia poştală! “, strigă tare, cât s-o audă şi diriginta.”Nu am!!”, copiez eu răspunsul primei dudui, cât să fiu sigură că şi pe mine mă aude diriginta.
Se ridică “colega”, plină de nervi, lăsând naibii tot ce hârţogărea pe acolo cu mult drag, dispare undeva pe o uşă din dos, apoi apare agitând un pix roşu, cu logo lu’ Poşta Română pe dînsu’, şi tocând mărunt din guŕiţă iese de după tejghea, se duce la cutia poştală cu uşiţa belită; aruncă pixul in interior, cu o forţă, precizie şi rapiditate de invidiat şi de către cel mai mare golghetăr din ăla sau cum i-o zice; trece apoi prin faţa mea aruncându-mi degrabă o privire tăioasă şi prea mult fardată, exclamând: “Acum aveţi pix în cutia poştală!”.
Şi gata, că de aici începe cu &%¥£§..
Mamă, ce mult am scris! 😀
@Ana:
Eu nu înţeleg cum se poate pleca de acasă fără pix în ditamai “gentoiul”! 🙂
@Ana: Pai vezi, daca ai pix rosu, scrisul curge de la sine! =))
@van den aar:
Tu nu stii de ce au fameile poseta?
@Van den Aar ( a se observa că am scris numele corect, de data asta), eu nu îţeleg cum de nu ştii cu ce se hrănesc copii . :p
@Danone: Bine că eşti tu dăştept! :))
Ce oameni dom’le, dupa ce ca ti-a dat si pix in cutia postala…tu te-apuci sa le dai in pix 😀
Dacă singurul angajat ghişeist al Poştei Române, de gen mascul pe care l-am întâlnit în lunga-mi existenţă şi care întâplător sau nu, lucrează fix la ghişeul doi al O.P. Nr. 9, făcea gestul, eheee.., ce poveste pe placul vostru de intelectualnici umoristici vă puteau citi ochişorii..
Da’ nu era tura lui.
Poate data viitoare, când vom mai discuta despre contribuabili conţopişti..
Peseu: Le-am dat în cutia poştală, nu în pix.
@Ana: Ce va mai plac voua barbatii în uniforma! :))
@Alina C.: Am eu in garaj o bucata de sina pentru dosarul tau. O foloseau mesterii ca nicovala pana nu demult 😀
@Danone: Da, bre, recunosc! Am o fantezie care mă tot bântuie. E cu bărbaţi în uniformă şi cu cătuşe. 😉 Aş vrea să-i văd pe câţiva aşa.
Mă fascinează dungile alea de pe uniforme. Şi nu vorbesc despre marinari, să fim înţeleşi. =))
@Petronius.: nu-mi mai aduce aminte: când aveam de unde, mă… durea în șină, acum, când am nevoie de una… nu mai producem, că nu e frumos să producă România altceva decât curve și tâmpiți.
a, și posturi tv în triplu exemplar care să-i angajeze.
@Petronius.: Da, cred ca e sina care s-ar potrivi perfect pentru dosarul meu. Ii pun si fundita asortata. :))
@Dan1: Aoleu, pe bune? Danone??
@ăla: ia uimeşte-l pe Danone. Chiar şi pe mine, că şi eu îs curioasă, că nu port poşetă, doar poşetoaice, să-mi încapă al’de câte un ăla în ea, după ce-l căsăpesc regulamentar.
Eu m-am facut de kkt la Casa de Sanatate frantuzeasca. Era prin septembrie 2010. Eu, mutata in Franta de vreo trei luni, cu contract de munca cam de vreo doo luni jumate, ma duc la institutie cu un dosar cu acte, pentru a ma lua si pa mine in evidenta generosul sistem de sanatate francez. Iau bon de ordine, imi vine randul la ghiseu, ii explic functionarei (cu micile-maruntele-nesemnificativele mele cunostine de limba franceza de pe vremea aia) ca sunt cetatean strain , rezident in Franta, ca muncesc, si vreau sa fiu luata in evidenta, duduia imi frunzareste actele incepe sa-mi vorbesca… rar, cu gesturi ample, ca si cum as fi fost retardata: “dosarul e perfect, va lipseste doar cererea-tip, ma duc s-o imprim, asteptati-ma un minut sa fug pana la imprimata”. Dau din cap aprobator, fuge in capatul celalalt al salii, revine intr-un suflet si incepe sa-mi dicteze unde si ce sa completez, la fel de rar si gesticuland in acelasi fel. Zic: “nu va deranjati, ma descurc eu, o completez in hol, nu va mai retin!” Zice: “Sunteti sigura? Daca e ceva ce nu intelegeti, reveniti direct la mine, fara sa luati iar bon de ordine, ca de-aia suntem aici , ca sa va ajutam”. Eu, uluita, nu razbeam cu “merci”-ul dupa fiecare propozitie a ei. Zice: “dupa ce ati semnat cererea, mergeti la colega de la intrare de la Relatii cu Publicul, ii cereti un plic A4, ca v-as da eu dar nu mai am, puneti toate actele in el si-l depuneti in urna albastra de la intrare. In aprox. doua saptamani o sa primiti o scrisoare de la noi cu numarul de Securitate Sociala si gata…sunteti in sistem”. Ei bine, completez cererea, ma duc la cucoana de la intrare zic: “va rog, un plic A4, am de depus niste documente in urna albastra”. Imi da un plic, il iau si astept, uitandu-ma la ea. Zice: “mai doriti ceva?” Eu: “Da, cat trebuie sa va platesc pentru plic?” Doamna ma priveste uluita: “E prima data in douazeci de ani de cand lucrez in institutia asta cand aud asa ceva! Marie, striga catre o duduie aflata la un ghiseu, stii ce a vrut doamna? Sa-mi plateasca plicul pe care i l-am dat”. Si nu se pun pe un ras de se scuturau ferestrele. Evident, toate privirile din sala aia imensa s-au pravalit peste mine Mi-am bagat incetisor hartiile in plic, am salutat cu un firicel de voce, m-am indreptat spre iesire, am aruncat plicul in urna albastra si n-am mai dat pe-acolo vreme de vreun an bun…
@Stephanie: “generosul sistem de sanatate francez” – e chiar generos sistemul lor sau era o ironie?
@Cristi: Nu nu era deloc o ironie, era o afirmatie admirativa, ca sa zic asa!
La ANAF sect. 3, la “registratura” (cine s-a dus pe acolo stie de ce pun ghilimele), doamna care primeste/da hartii…vorbeste (mormaie sau se ratoieste, de fapt) inclusiv cu gura plina, la pranz si nu numai. In functie de ce mananca in ziua respectiva, pleci colorat in diverse nuante!
@Stephanie: tu nu te-ai facut deloc de ras in situatia expusa, comparativ cu mine la un oficiu postal in Italia. Acum cativa ani, studiam acolo si am fost, in primele saptamani, sa cumpar o carte postala. Erau doua ghisee intr-o incapere nu prea mare; aparent, la primul ghiseu era doar o persoana, la celalalt, o coada considerabila. Fara sa ma prind pe loc (am vazut de ceva timp ca a inceput sa se poarte si la noi, in unele locuri) ca de fapt era o singura coada si se distribuiau oamenii la ce era liber, ma bag la “prima coada” dupa ce a terminat persoana din fata mea, cumpar vederea si timbrul, multumesc si plec la un mic pupitru, sa o scriu. Nimeni nu a scos un sunet. Apoi a trebuit sa o las la un alt nene (separat) care primea corespondenta si o tria pentru expediere. Intamplator, ii scrisesem unei prietene in Germania. In loc sa imi faca observatie sau ceva fata de nesimtirea mea (neintentionata, dar…), omul a inceput sa ma salute binevoitor, zgomotos si zambitor in germana.
Am realizat afara, dupa cativa pasi, ca aia fusese o coada mixta, la un oficiu postal din incinta unei universitati internationale. Vederile urmatoare le-am cumparat din alta parte.
Bine ca a folosit cuvantul “tipla”. Era mult mai tare ceva de genul: “Pe cine mai prind cu chilotei e mancat!”
Patita de mine la secretariatul facultatii: “Unde sa-mi bag hartiile, doamna
?!?!”
Stephanie: nu pot, fată, să citesc ditamai comentariu’ tău, că-mi tăt fug ochii la afiş. Şi precizez, dacă e cazu’: is de gen femelă! =))
Prea mult ulei, la naiba!
@Stephanie: =)) =)) =))
Nu la aceeaşi scală, dar mi-am luat şi eu nişte glume de la nemţi, când le dădeam prioritate şoferilor pe trecerea de pietoni. Evident, unul nu a vrut să treacă înaintea mea! :))
Ce bine că mai avem oameni “umblaţi” printre noi, să ne înveţe cum e cu precauţia lu’ al’ de noi, românii “codaşi”. =))
@Ana: Sunt grade şi grade de români “codaşi”. Bucureştenii, de exemplu, sunt codaşi mijlocaşi. 😛
Şi eu “codesc” ocazional, deşi nu sălăşuiesc la capitală.
La naiba
@Ana:
Eu ştiu cu ce se hrănesc copiii, dar întotdeauna trebuie să cunoască şi alternativa. Altfel nu vor cunoaşte ce e bun şi ce nu e bun. 😛
Van den Ar: Jos pălăria, domnule! 🙂
Pai mai bine la noi decat sa ne facem de kkt precum Stephanie. Putina demnitate, ce naiba! 😀
@Ana: Nu e ulei, e Photoshop! 😀
Irina, am patit o chestie similara in Australia, m-am aruncat la ghiseul liber, tot pentru o carte postala. Nimeni de la coada n-a zis absolut nimic, doamna de la ghiseu insa, foarte amabila, m-a intrebat daca am stat la rand si mi-a aratat codoiul. M-am uitat buimaca la ea, apoi la coada…veneam din Romania anilor ’90, ce naiba vroia sa zica nu pricepeam neam! M-am asezat insa inapoi la coada cu uluirea aferenta, am priceput sistemul abia dupa vreo saptamana de studiu… @-)
De la plicurile alea date gratuit li se trage de au ajuns sa puna impozit de 75%. :))
Si eu am patit o chestie azi la gara. La casa de bilete nr. 6 erau 10 oameni la rand, la 7 nu era nimeni. Mi-am cumparat bilet de la 7 si atunci am simtit toata furia celor ce stateau la rand, apoi jumatate dintre ei s-au mutat la ghiseul 7, i-am dezbinat.
In fapt si la noi, conform legi, formularele si tipizatele sunt gratuite.
Numai ca pe plan local fiecare autoritate are un mic contract cu un xerox de unde sa isi ia si ei un spert.
In fapt, formularele sunt si pe net, iar la ghiseu, mai tot timpul, dupa paravanul separator, exista teancul de formulare, just in case.
Numai ca sunt ascunse sa nu le vezi. Daca vine vreunul mai artagos si le cere, pentru ca stie legea, sau stie ca sunt acolo, le primeste, sau, ca in cazul meu, se serveste singur.
Sa vedeti ce draguta era mutra doamnei de la ghiseu cand am bagat mana prin geam si mi-am luat formularele care imi trebuiau plus cateva in lus, ca din zbor nu m-am putut uita atent ce inhat.
Cand locuiam in Amsterdam mi-au trimis olandezii acasa, prin posta, o hartie prin care imi spuneau ca adresa postala e gresita. Iar ei mi-au trimis-o la adresa postala gresita. Bine ca m-am intors in Ro si am scapat de probleme d’astea 🙂
La noi in oras, la Taxe si impozite, sunt cele mai incompetente functionare.Abia gasesti una care sa rosteasca afirmatii logice si sa fie capabila sa te indrume spre ghiseul corect.
@Ciprian: De la plicuri si de la faptul ca, daca vii din alta tara, simplul fapt ca ai reusit sa-ti faci acte de sedere iti da dreptul sa primesti ajutoare sociale. Cunosc o famile, romani, sosita aici de doi ani, compusa din patru persoane, doi adulti si doi copii, lucreaza numai el, nevasta nu, copiii sunt scolarizati gratuit si primeste in fiecare luna 125 de euro alocatie pentru copii, si 415 euro ajutor pentru chirie (chiria cu taxe incluse e in jur la 600 pentru un apartament cu doua camere de 58 m2). Apoi: asta toamna a primit alocatia pentru rechizite scolare, cate 325 euro pentru fiecare copil. Cunosc cazul pentru ca ma ocup de relatia lor cu institutiile de-aici, deci le cunosc toate dosarele ( ei nu vorbesc deloc franceza) 😉