Postul nu e post destul

Faţa de peşte proaspăt (2)

Ionuţ Şendroiu

Pastila de malarie
Pe la două şi jumătate, a început îmbarcarea. Nu eram singurul alb din avion, dar ceilalţi trei arătau aparte. Păreau sculptaţi cu târnăcopul şi îmbibaţi în alcool. Unul dintre ei avea tatuat pe antebraţ un bust de femeie cu câte o sabie ninja înfiptă în fiecare sfârc. Nu ţineam să aflu ce are tatuat pe umeri.

Am primit loc la geam, lângă o doamnă ale cărei şunci se revărsau dincolo de scaun. M-a întrebat direct ce dracu’ caut în Lagos. I-am răspuns zâmbind că lucrez pentru o companie petrolieră.
– Nu pari genu’, mi-a zis, arătând din cap spre tipul tatuat. Acesta îşi descheiase între timp cămaşa, expunând cu mândrie tatuajul de pe piept: o femeie în poziţie ginecologică, ce părea ca naşte o ancoră.
– Probabil ca domnu’ are mai mulţi ani vechime în domeniu, mi-am dat eu cu părerea.
– Ahahahahaha! a izbucnit cucoana în hohote, scuturându-şi turbanul mov şi cerceii de fildeş, mari cât o ceaşca de cafea. Eşti fresh fish, va sa zică. (în slang-ul Nigerian “fresh fish” înseamnă ageamiu, novice, după cum aveam să aflu ulterior). Scrie pe faţa ta!

Zborul a durat 5 ore. Sahara semăna cu o uriaşă plăcintă cu mere. Pe măsura ce soarele apunea, s-a colorat ca o cremă de zahăr ars. Noaptea s-a lăsat brusc, imediat după ce cerul s-a înroşit rău de tot, pentru câteva minute. De ca şi cum cineva ar fi dinamitat o grămadă de pepeni roşii.

La scurt timp, filmul prezentat în avion s-a întrerupt şi pe ecran au fost afişaţi parametrii de zbor. Coboram vertiginos. “Treceţi la loc, puneţi-vă centurile. Într-o oră aterizam in Lagos”. O stewardeză a început sa pulverzize insecticid împotriva ţânţarilor. De undeva, din beznă, au apărut sub noi luminile unui oraş. Gura mi s-a uscat instantaneu. Nu mai ştiam dacă am luat pastila anti-malarie. Pusesem nenorocita de pastilă pe farfurioara de espresso, în aeroport la Milano, asta îmi aminteam. Dar am înghiţit-o sau nu?!

Cel mai nesigur aeroport din lume

“Este ora locală 21.00, temperatura externă 37°C, umiditate 96%, bine aţi venit în Lagos”. Clădirea aeroportul părea un transatlantic ancorat într-o rână pe un câmp plin de lumini minuscule. Burduful a lovit surd peretele avionului şi uşile s-au deschis.
Fluxul de oameni care păşeau spre ieşire m-a luat pe sus. M-am trezit pe coridorul care ducea spre terminal, căutând febril prin buzunare flaconul de Malarone. Nu reuşisem să îmi amintesc dacă înghiţisem sau nu tableta, iar cuvântul malarie îmi zgâria creierul. Am găsit flaconul şi am înghiţit imediat o pastilă, care mi-a rămas, evident, în gât.

Tipul tatuat a trecut pe lângă mine şi l-am urmărit, din reflex. De acum vom lucra în acelaşi breaslă, iar el părea de-al casei. Un timp, am mers în aceeaş direcţie cu indicatoarele de colectare bagaje şi control paşapoarte, dar, la un moment dat, tipul a virat brusc pe un hol situat la stânga. Un damf de bodegă m-a izbit în nas. Bărbaţi tatuaţi vorbeau porcării, fumând şi agitând pahare cu whiskey şi sticle de bere. Chelneriţele, suple ca nişte pantere negre, făceau slalom printre palmele care încercau să le plesnească peste fese. Pe jos era plin de chiştoace, pahare sparte, băutura vărsată şi bancnote călcate în picioare. Toata lumea urla un fel de engleză, stâlcită de accente din diferite părţi ale globului.

Mă aflam în barul de fumători al aeroportului din Lagos. Omul meu s-a dus direct la tejghea şi a comandat un whiskey. M-am apropiat de el.
– Încă unul, a strigat spre barman. Apoi s-a întors către mine: o să ai nevoie!

Am primit câte un whiskey dublu. În Nigeria trebuie să precizezi dacă vrei simplu, altfel primeşti dublu, din principiu. Ne-am aprins ţigările.
Fresh fish, huh? m-a întrebat, retoric.

Se pare că, într-adevar, scria pe faţa mea că sunt nou pe acolo.

Coada de la control paşapoarte a durat încă vreo oră. Ofiţerul de la imigrări mi-a zâmbit condescendent în timp ce a pocnit ştampila pe paşaport. Era îmbrăcat în uniforma poliţiei nigeriene de frontieră şi şlapi mov. Bocancii i se odihneau lângă biroul de lemn scorojit.

Mi-am recuperat bagajul şi am ieşit în sala de aşteptare. Mirosul de transpiraţie, picioare goale şi fructe în diferite stadii de putrefacţie m-a învăluit imediat. Logo-ul firmei noastre mi-a sărit în ochi de pe ecusonul unui nigerian, care s-a apropiat de mine. Probabil că semăna cu vreunul din “reprezentanţii” ale căror poze le primisem pe mail. Ţinea în mână un carton pe care era mâzgălit cu pixul cuvântul DoCT0R.
– Tu eşti doctoru’?
– Eu, cum te-ai prins?
– Eşti singurul alb cu faţă de fresh fish care a venit cu avionul asta. Sunt Chucks, şoferul. Ţine-te după mine.

În secunda în care am păşit afară din aeroport, câteva zeci de hamali de ocazie s-au repezit spre mine, călcându-se pe picioare să mă convingă să îi las să îmi care bagajul. Deja simţeam nevoia să îmi fac o operaţie estetică …

Share:

44 comments

  1. RoseN 7 January, 2013 at 12:54

    aaaaah, prima 😀
    “plăcintă cu mere” mmmm… yummy 😀
    “cremă de zahăr ars” – zau? te intreci Doc! totusi… stii, noi tocmai am intrat la regim…hmmm, not nice, not nice [-(!

  2. Megami 7 January, 2013 at 12:59

    Domnu’ doctor, clar, m-am indragostit! Si cum nimic nu poate sta in calea iubirii adevarate, imi fac bagajele si va urmez pana la capatul lumii. Unde ziceati ca sunteti acum?

  3. RoseN 7 January, 2013 at 13:00

    @Megami: cu nevasta si copiii in concediu probabil =))

  4. dyers_eve 7 January, 2013 at 13:04

    “Fresh fish” =)) Am mai auzit expresia intr-un desen animat, da’ nu mai tin minte unde…
    Oricum, se pare ca in partea aia de lume oamenii nu prea apreciaza chestiile proaspete, trufandalele cum s-ar zice :))

  5. Cristi 7 January, 2013 at 13:07

    Doc excelent ca de obicei. 🙂
    O observatie, cu stilul tau de a scrie, asemanator cu al lui Hemingway, ai putea scrie un roman de succes(eu sigur l-as cumpara).

  6. Cristi 7 January, 2013 at 13:15

    In filmele “americanesti” pentru prospaturi se foloseste expresia “fresh meat”, cum in zona Lagos-ului au existat (si probabil mai sunt)canibali, pentru a nu se face confuzie cu oamenii destinati consumului au adaptat expresia din “fresh meat” in “fresh fish”. 😀

  7. Dan1 7 January, 2013 at 13:32

    Cred ca ti-ai zis în gând: “Hai sa vad daca ma mai faceti voi ‘fresh fish’ când v-oi prinde la mine-n cabinet si-oi avea si-o seringa-n mâna!” >:)

  8. Belle d”Imagination 7 January, 2013 at 13:38

    @Megami: acolo unde îi şade fiecărui bărbat respectabil şi distins autor pe DC: sub papucul soţiei.

  9. sendroiu 7 January, 2013 at 13:38

    @RoseN: am zis si ceva de pepeni rosii – astia sunt ok in anumite diete 😉

  10. sendroiu 7 January, 2013 at 13:40

    @Megami: sunt undeva in nordul – fara papuci, desigur 😉

  11. Cristi 7 January, 2013 at 13:45

    Aaaa si luna, luna cum era dupa ce au explodat pepenii? =)) Tot ca o bucata de slanina? =))

  12. Belle d”Imagination 7 January, 2013 at 13:50

    Luna era făcută din partea albă a cojii de pepene, aia căreia îi şade excelent murată!

  13. sendroiu 7 January, 2013 at 13:53

    @Belle d”Imagination: in zona Saharei, nu orice semiluna e satelit natural 😉

  14. Ioana K-Man 7 January, 2013 at 13:54

    La multi ani, fresh fish! 🙂

  15. georgiana 7 January, 2013 at 13:58

    La mulți ani, domnule doctor! nu zic fresh fish, că înțeleg c-ai trecut deja la next level. chiar așa, acuma ce fel de fish ești? 😕

  16. serban 7 January, 2013 at 14:06

    Am plăcuta senzaţie că va exista şi o continuare.

  17. Mary Jane 7 January, 2013 at 14:10

    Eh, cred ca iti trebuie bodyguard sau ceva sa mergi ca femeie cu pielea asa de alba ca a romancelor, nu? Si aici ma refer chiar la romance, nu la alte natii.
    App: oare numai eu am slabit in perioada sarbatorilor? Si inca 3 kg 😀

  18. Stephanie 7 January, 2013 at 14:13

    @RoseN: Bad RoseN ! Parca nu demult ne facea N.A. morala! Zicea ca nu e frumos sa tinem jucariile numa’ pentru noi, ci ca trebuie sa lasam si alti copii sa joace cu ele !!! :))

  19. Dan1 7 January, 2013 at 14:16

    @georgiana: Barracuda! :))

  20. Mariana 7 January, 2013 at 14:17

    Foarte faina povestea, insa mintea mea bolnava se astepta ca domnul cu tatuajul de pe piept (“o femeie în poziţie ginecologică, ce părea ca naşte o ancoră”, pentru cine a uitat) sa abuzeze sexual de Doc pe culoarul ala care vira la stanga! :-S

  21. Teoretic 7 January, 2013 at 14:20

    “Burduful a lovit surd peretele avionului..”
    Oau!! Burduf? Lagos?? Poi e deja tivilizatie monsher!! :))

  22. RoseN 7 January, 2013 at 14:20

    @Stephanie: :(( aaaaa :(( bad RoseN da :(( noi pe DC suntem egoisti, tinem totul pentru noi 😀
    @Mariana: tuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!!!

  23. sendroiu 7 January, 2013 at 14:22

    povestea asta s-a intamplat in vara lui 2006. De atunci, multe lucruri s-au schimbat, nu doar prospetimea mutrei mele. De exemplu, Alitalia nu mai opereaza curse spre Lagos de pe Malpensa. Presupun ca pana si in aeroportul din Lagos au aparut acvarii pentru fumatori, iar barul ala a devenit un fel de cofetarie.
    Doar chelnerul si ciorba de burta cu ardeiul si smantana de la carciuma din Bucuresti au ramas la fel. Ceea ce e bine, zic 😉

  24. Mariana 7 January, 2013 at 14:26

    @RoseN: Am zis ca am o minte bolnava, se pune ca disclaimer! :))

  25. silavaracald 7 January, 2013 at 14:28

    La cata bautura ai bagat in fizicu’ matale, Doc, la ora aia erai mai mult peste marinat decat fish. Parerea mea. 😀

  26. sebra 7 January, 2013 at 14:28

    @sendroiu:
    Da` diminețile au rămas la fel de confuze? :))

  27. gigi22 7 January, 2013 at 14:40

    @Cristi: Asa ziceti toti… Renunta omul la job, vine in tara sa scrie la romanul ala care-l va face celebru, culmea, il scrie, dup-aia moare de foame. Cititorii il vor astepta rabdatori in foileton pe DC.
    Nu, doctoru’ e om umblat, nu se lasa ademenit asa usor. S-a ars o data cu Nigeria 😉 .

  28. sendroiu 7 January, 2013 at 14:47

    @silavaracald: se pare ca in Nigeria exista alte criterii pentru evaluarea prospetimii pestilor 😉

  29. sendroiu 7 January, 2013 at 15:08

    @sebra: vrei sa faci un studiu?

  30. sebra 7 January, 2013 at 15:30

    @sendroiu:
    No! Doar că urmează povestiri faine după. 😉

  31. tudor 7 January, 2013 at 17:32

    doc, asa-ti ramane, fresh fish, prea le place, …stay cool, bro, intelectuali frustrati de rutina, ce stie brostili ce-i oceanu’, buba neagra…aventura 😛

  32. CID 7 January, 2013 at 17:34

    Bine,foarte bine,Doc Sendroiu(excelent) ! Vrem roman ! Sau macar o nuvela acolo.

  33. lulu 7 January, 2013 at 17:50

    Nici n-am stiut cat de dor imi era de Doc, pana nu am citit textul asta (care mi-a placut aproape la fel de mult ca ala despre vanzatoarea de pepeni rosii 🙂 )

  34. Petronius. 7 January, 2013 at 18:52

    Am descoperit DC datorita lui Doc. Am ramas aici tot datorita lui (scuze). Sa iti dea Dumnezeu sanatate sa mai poti scrie Doc, ca ar fi pacat sa nu o faci.

    Oricum, nu te mai lauda cu hamalii din Nigeria ca nici cu taximetristii de pe Baneasa nu mi-e rusine (ma rog, acu’ doi ani); ultima data am latrat la unu’ care mi-a atins bagajele de i-am ars toate circuitele.

    Hai Doc si povesteste-ne cum a facut soferu, tau cu hamalii ? i-a pocnit ? le-a dat cu spray de tantari ? sau le-a aratat vreun tatuaj 😉

  35. Cristina Ș. 7 January, 2013 at 19:28

    Si eu am descoperit Daily Cotcodac tot datorita lui Doc 🙂

  36. sendroiu 7 January, 2013 at 19:39

    @sebra: initial am scris “E nevoie de o cana zdravana cu ceai de tei pentru a digera anumite informaţii. Cum ar fi aceea ca trebuie sa aterizezi pe aeroportul Muhammed Murtala din Lagos, la ceas de seară” numai ca Julius a protestat: “nu pot publica, bre, asa ceva, prea e cusuta cu ata alba. Ce chelner serios din Bucuresti iti aduce ceai de tei la ciorba de burta?!?!”

  37. Cristina Ș. 7 January, 2013 at 19:51

    Dar noi am fi crezut, esti doctor, doar 🙂

  38. Dan1 7 January, 2013 at 20:52

    @lulu: Te-ai regasit în descriere? :))
    @Cristina Ș.: Deaah, voi Sendroii! :))

  39. Cristina Ş. 7 January, 2013 at 21:07

    @Dan1: domnul Doc face parte din ramura aia mai mishto a familiei ;;) 😡

  40. Dan1 7 January, 2013 at 21:52

    @Cristina Ş.: Uitându-ma la avatarul tau, as zice ca… da’ hai sa nu exagere sar peste cal! =))

  41. xenocid 7 January, 2013 at 21:58

    @dyers_eve: Eu o stiu din Shawshank Redemption…si conotatiile nu erau departe de cele talmacite de mintea ..aaaa…bolnava a Marianei 🙂

  42. Mariana 7 January, 2013 at 22:47

    @xenocid: Multumesc, multumesc, stiam eu ca sunt normala! :))

  43. Van Kelie 7 January, 2013 at 22:59

    Doc! Lasa-l dreaq de peste proaspat, ca ai halit destul! La multi ani!

  44. dyers_eve 7 January, 2013 at 23:06

    “Un chefliu este acostat in zori, la iesirea din carciuma, de o negresa:
    -Ce zici, puiut, facem o plimbarica pana la mine acasa ?
    -Esti nebuna ? Ce sa caut eu la ora asta in Africa ?”

Leave a reply