Mărturii get-begeto-tracice în Atlanticul de Sud (1) |
Ionuţ Şendroiu
Barracuda e genul de creatură pe care, dacă o vezi o dată, nu ai cum s-o uiţi. Seamană cu steagul dacilor, modificat de un bolnav psihic.
Stanley şi Godwin prezentînd un drapel dacic nigerian pescuit recent. Numai capul cîntărea trei chile jumate, abia a încăput în oala de ciorbă.
Capul de lup e transformat într-un fel de cap de crocodil, a cărui falcă de jos este mai lungă decît cea de sus şi se termină cu un colţ tăios. Tehnic vorbind, arată ca o torpilă cu o baionetă în vîrf. Colţul unic de pe falca inferioară e atît de lung, încît atunci cînd gura se închide, dintele intră într-un fel de teacă, dezvoltată în structura fălcii superioare. Chestie care mă face să cred că dacă barracuda este un drapel dacic tunat, cel care l-a tunat a fost, fără dubii, dentist.
Cele mai mari barracude din lume trăiesc în Golful Guineeii, unde sunt endemice. Ating peste 2 metri lungime şi sunt cunoscute sub denumirea de Barracuda de Guineea (Sphyraena afra). Atunci cînd am ancorat acolo să forăm, nimeni la bord nu avea habar de treaba asta.
Am aflat însă într-o dimineaţă, în plin sezon ploios. Tocmai dădeam nişte like-uri pe facebook, cînd Stanley Orus, un muncitor dintr-un sat de pescari din Delta Nigerului, a venit să-mi spună că azi vrea să dea la barracudă.
Eu nu văzusem pînă atunci o barracudă de aproape, ci doar niste peşti scoşi din fălcile uneia, aşa că eram curios.
Momeală, scule, tehnici de pescuit
– Barracuda nu se poate prinde cu momeală, Sir, mi-a explicat Stanley fixînd o bucată de fleică de vacă în cîrlig. Ea nu atacă decat fiinţe vii.
Mirosul fleicii nu aducea nici pe departe a ceva viu, sau, mă rog, care sa fi fost viu recent.
- De fapt, continuă Stanley, care părea mulţumit de halul în care duhnea momeala, barracuda e atrasă cel mai tare de pesti care sunt vii, da’ care suferă si se zbat. Şi care sîngerează, Sir, ăstia îi plac rău de tot.
După teoria asta, momeala lui Stanley imita perfect un peşte care suferea de vreo 3 zile la soare. In afara de cîrligul de oţel, mare cît o ceaşcă de ceai, şi de firul gros de nylon, lung de vreo 50 de metri, arsenalul de pescuit al lui Stanley mai cuprindea un cuţit ruginit şi o pungă neagră de plastic plină cu resturi de la bucătărie. Conţinutul pungii putea trece uşor drept bombă biologică. Nigerianul pusese înăuntru carne de toate felurile – vacă, porc, miel, pui – pe care o amestecase cu maţe de peşte si scoici şi o lăsase la “copt” cîteva ore, atîrnănd punga de cablul unei ancore.
Peştele cel mare nu înghite orice
Stanley a ales cu grijă cîteva aripi şi gheare de pui mînjite cu maţe de peşte şi le-a aruncat beste bord. Cîteva clipe mai tîrziu, a lansat si cîrligul cu fleica împuţită. Sute de peşti au apărut acolo ca de nicăieri, zbătîndu-se să apuce o porţie din delicatesele azvîrlite. A durat doar cîteva clipe pînă cînd unul s-a prins în cîrlig. Firul s-a tensionat brusc, o umbră argintie a încercat să se scufunde, apoi a virat într-o parte. Era un macrou. Ceilalti peşti au făcut instantaneu un gol în jurul firului în care se zbătea confratele lor, menţinîndu-se totuşi în grup compact. De sus, bancul de macrou arăta acum ca un covrig, centrat în jurul firului întins.
Ce îmi placea mie la Stanley, e că pescuia întotdeauna cu mănuşi. Cînd a tras de fir, am crezut ca va rupe capul peştelui. Macroul, cu faţa desfigurată de un cîrlig atît de mare, a fost smuls afară din apă în aceeaşi secundă în care forma bancului de peşti s-a schimbat brusc. Din covrig, s-a transformat in litera Q. Un Q tăiat nervos de silueta neagră a unei barracude, care s-a năpustit de sub platformă.
Fălcile au clănţănit în gol, în aer, înghiţind doar cîteva picături de sînge. Macroul se zbătea în clipa aia la cel puţin o jumătate de metru deasupra.
De la nivelul mării pînă la puntea principală sunt 20 de metri. Stanley nu cred că a respirat cît a ridicat peştele la bord. I-au trebuit doar trei secunde, mîinile i se mişcau ca un ventilator. Jos, barracuda a mai facut un ocol si s-a retras sub ţevăria navei.
- continuarea, la prânz –
Twitter
Facebook
Fratele Andryusha
mifty
ionut
30 Iunie 2011 la 8:13 am
Ce viata duce platitorul nigerian de taxe!
30 Iunie 2011 la 8:28 am
[...] Mărturii get-begeto-tracice în Atlanticul de Sud, pe Daily Cotcodac. [...]
30 Iunie 2011 la 8:57 am
am sa va povestesc intr-un week-end cand nu are nimeni chef de scris cum am prins eu primul boiste….un monstru de vreo 6 cm lungime, bre …aia aventura
30 Iunie 2011 la 9:01 am
saracul macrou, a devenit momeala pentru barracuda!
30 Iunie 2011 la 9:14 am
Hai no… nu vreau serial.
30 Iunie 2011 la 9:16 am
Oamenii aia poarta casca si ochelari numai cand pescuiesc barracude sau pentru ca lucreaza pe platforma petroliera?
Ce-ti mai place domn doctor sa scrii in episoade!
30 Iunie 2011 la 9:31 am
“Nigerianul pusese înăuntru carne de toate felurile – vacă, porc, miel, pui…” De unde se vede ca exista carne pentru toate gusturile cosmopolite de pe platforma pentru o amarata de ciorba…nu inteleg de ce le-ar placea unora, musai, ciorba de cap de barracuda…
30 Iunie 2011 la 9:36 am
(lasa domn doctor, ca o sa scriu si eu un text cu secs si bataie, in trei episioade, sa vezi ce-o sa te bucuri. O sa ma rogi sa termin si eu nu si nu.)
Eu nu pricep cum puteti sa mancati asemenea monstruozitati, cand pe lume exista fiinte perfercte, precum porcul. Asta una la baracuda.
Doi e ca mie mi se pare perfecta nu pentru mancat, ci pentru schingiuit politiceni. Sa-i dai la fundul gol cu baracuda uda Elenei Udrea, apoi s-o folosesti pe post de supozitor pentru Boculet (pe baracuda, ne pe Elena) ar fi perfect.
In al treilea rand, de acum renunt la expresiile “Femeie, vreau sa zvarl mosul pe scari in beci” si “Iti iau maimuta la muls”, si trec la mult mai elevata
SARI LA BARACUDA!
30 Iunie 2011 la 9:39 am
Ce pot sa zic decat ai dreptate Sebra
Si LA MULTI ANI!!!
30 Iunie 2011 la 10:03 am
Din descrierea baracudei, eu inteleg ca e un fel de piranha , mult mai mare si mai fioroasa. Aproape ca rechinul, daca zici ca ataca numai ce e viu… brrr,inca o idee de vacantza s-a dus naibii. Nici la oceanul ala nu voi face baie , ever
30 Iunie 2011 la 10:04 am
Deci ciorbă aţi făcut. Bună şi-aia.
30 Iunie 2011 la 10:09 am
@dana: Asa-asa, ca un oblete mai marisor!…
30 Iunie 2011 la 10:19 am
@ThoR: şi eu am prins un peşte uiteee aşaaa de mareee. Bine, bine era un guvid
30 Iunie 2011 la 10:24 am
@Iony: bre, eu nu sunt asa curajos sa ma bag la guvid….ce sa zic toata stima
30 Iunie 2011 la 10:29 am
A dracu’ dom’ Sendroiu asta! Cum prinde el manajeri si soacre prin intermediul niegrilor…
30 Iunie 2011 la 10:40 am
Ionute, da’ daca te pui matale intr-un carlig si te arunci peste bord sa testezi apa?
ma tot gandesc daca negroteiu’ o mai avea putere sa te apuce cu baracuda la cur pregatindu-se sa te faca sushi
30 Iunie 2011 la 10:40 am
@eftimie: la ciorba au intrat doar capetele si cozile. Capul, privit cu atentie, arata cam asa:
http://www.flickr.com/photos/7537146@N06/798861018/in/set-72157600052071593
Ciorba a fost gatita dupa o reteta nigeriana, fara bors, fara leustean, fara ceva cunoscut. Doar cu ierburi si frunze locale, care nu cred ca apar toate in atlasul botanic …
30 Iunie 2011 la 10:53 am
@sendroiu: Se spala cu Colgate pe dinti “soacra” asta?
30 Iunie 2011 la 11:25 am
Decit sa-i zica Baracuda mai bine=i ziceau pestele-matrioska. Daca tot trebuie sa folosesti altul mai mic, proastpat pescuit, pentru a-l prinde pe capul rautatilor.
30 Iunie 2011 la 11:29 am
Mandibula baracudei poate fi folosita ca dispozitiv de tractare pentru masini ?
30 Iunie 2011 la 2:32 pm
Uhh…ce urâtă e!
1 Iulie 2011 la 10:47 am
@sebra: ti se pare: e pozata dimineata, nu a avut timp sa se machieze, sa se aranjeze …
ps: poate ca nu-si bause nici cafeaua …
2 Iulie 2011 la 9:50 am
Vaaai, biata baracuda! Ce-avurati, bre, cu ea, e si ea o biata fiinta, de ce sa o mancati, nu merita dreptul la viata? Ca-mi vine sa pornesc o cauza pe feisbuc!
2 Iulie 2011 la 10:39 am
@N.A.: pai … e comestibila. Seamana un pic cu stiuca, nu doar la fatza ci si la gust. E ca o stiuca gothica
2 Iulie 2011 la 1:56 pm
Serpisorul care a atentat la adidasi acu doua zile era chiar dragut, desi la vederea lui, pentru o clipa am avut intentia sa dezvalui tainele pi-ului patrat.