ConcursuriPromo

Concurs: 2 bilete la Roger Waters şi 3 abonamente la MyKey

Ştiu că muriţi de curiozitate să aflaţi ce serviciu se lansează astăzi, aşa că vă voi spune imediat. În treacăt, voi pomeni şi de cele 2 bilete la Roger Waters, în caz că există totuşi cineva care intră pe Daily Cotcodac în speranţa unor foloase materiale – nu ca majoritatea zdrobitoare a cititorilor DC, care intră aici exclusiv pentru foloase spirituale.

MyKey este un serviciu de livrare rapidă a cheilor de rezervă, în caz că le pierzi, ţi se fură, trânteşti uşa după tine şi ţi le încui pe dinăuntru sau, ca să dau un exemplu la întâmplare, cobori la 2 dimineaţa de la Pisi, te pipăi în buzunare, apoi observi prin geamul maşinii că sub volan atârnă chiar brelocul pe care-l ai la cheile de la Peugeot. Un abonament la MyKey rezolvă imediat problema asta, fără să fii nevoit să spargi uşa, să schimbi încuietorile de la maşină sau, ca să dau tot un exemplu la întâmplare, s-o suni pe fostă-ta, la care ai cheia de rezervă, şi să-ţi spună Pisi a doua zi, din senin, fără măcar să ştie că ai avut cheia încuiată în maşină: “Ai fost la aia”.

Orice fel de întrebare aţi avea despre acest serviciu, răspunsul îl găsiţi cu siguranţă pe site-ul MyKey. Cine a întrebat “Dar de unde ştia Pisi?” e rugat să înceapă cu lecturi mai uşoare, gen Tractatusul Logico-Philosophicus al lui Wittgenstein sau Fenomenologia spiritului a lui Hegel, şi abia pe urmă să intre pe Daily Cotcodac şi să citească despre femei.

Ok, hai să nu întind coarda, cu toţii ştim de ce aţi deschis textul ăsta. Povesteşte la comentarii o întâmplare haioasă despre chei pierdute şi poţi câştiga fie 2 bilete la concertul “The Wall” al lui Roger Waters, de la Bucureşti, fie unul dintre cele 3 abonamente pe un an la serviciul MyKey puse la bătaie (momentan, serviciul se adresează doar bucureştenilor şi celor care locuiesc în zona metropolitană). Concursul durează până duminică seara la ora 24, iar câştigătorii vor fi anunţaţi luni, la prânz.

O cerinţa obligatorie este să daţi like paginii de facebook MyKey – validarea câştigătorilor se va face după ce vom verifica asta.

Înainte de a vă ura succes, vă reamintim că juriul apreciază comentariile scurte.

Share:

129 comments

  1. Andreea M. 31 January, 2013 at 12:12

    Va trebui sa inventez ceva, nu am pierdut chei niciodata. Am pierdut bani (multi), am pierdut vreme (extrem de multa), am pierdut statutul social de femeie maritata (uraaaa!), dar chei nu. Si vreau biletele tare de tot :((

  2. RoseN 31 January, 2013 at 12:14

    Mno dragut, la cati cascati sunt pe lumea asta, chiar ar putea avea succes ideea asta :)) adica mie mi-ar prinde bine 😀

  3. Fratele Andryusha 31 January, 2013 at 12:18

    Ar trebui combinat şi cu un serviciu care să-ţi amintească unde-ai pus făina, tot ca să n-o mai deranjezi pe ex-Pisi…

    P.S.: şi eu când vă ziceam să luaţi un apartament şi să-l daţi la închiriat ziceaţi că-i o idee proastă, nu?… =)) =)) =))

  4. geo 31 January, 2013 at 12:18

    eu particip doar dacă ai două bilete la Fata babei și fata moșneagului sau Jack și vrejul de fasole … cele puse în scenă la Țăndărică, altfel nu mă joc 😀

  5. simf 31 January, 2013 at 12:21

    descui in viteza usa cu o mie de sacose in maini, suna telefonul, las sacosele pe drum, raspund la telefon. termin, pun cumparaturi&stuff la loc, vreau sa incui usa – chei ioc. caut pe traseu, insist, nimic. chei de rezerva nope, suna un prieten, schimba butucul.
    le-am gasit dupa o luna. in congelator, sub o punga de amestec mexican.

  6. Didinutza 31 January, 2013 at 12:21

    Nu se referă la chei pierdute ci la modul cum se comunica pe vremea când nu aveam mobile cu androide şi brizbrizuri. Îmi povestea soţul meu cum îi lăsa cheia soră-sii: punea cheia sub preşul de la intrare şi lasa un bileţel în uşă pe care scria „pentru Luci” iar în interior era mesajul „cheia e sub preş”. Pe mine m-a amuzat teribil!

  7. Cristi 31 January, 2013 at 12:22

    Cand uitam cheile in contact la Dacie (blocam usa din tamburusul de pe usa si o inchideam prin trantire) ma milogeam cu succes de taximetristi sa-mi dea cheile de la masinile lor sa o “sparg” pe a mea. Niciunul nu mi-a cerut actele ca sa-i arat ca nu fur masina, pur si simplu fata mea de soarece de biblioteca exprima o cinste ireprosabila.:D Bineinteles tata, adevaratul proprietar al masinii, habar nu avea ca masina nu mai era parcata unde stia el. :->
    P.S. cum era aia cand nu te intereseaza/nu vrei premiul: just trolling.

  8. Ciprian 31 January, 2013 at 12:22

    Asta o fi cheia lui Roger Waters. http://bit.ly/RogerWatersKey

  9. Fratele Andryusha 31 January, 2013 at 12:23

    Pentru cunoscători: cea mai mişto întâmplare e aia cu prima femeie pe Lună. =)) =)) =))

  10. Victor 31 January, 2013 at 12:25

    Eram la o sedinta foto in mijlocul pustietatii, fara semnal la telefon si desigur, cheia de la masina uitata IN MASINA . A fost foarte interesant drumul de 15 km pana intr-o zona cu semnal si desigur si asteptarea de 6 ore pana cand a ajuns cineva cu cheia de rezerva .

  11. Raluca 31 January, 2013 at 12:27

    Julius, imediat e ziua mea. 😀

  12. Ciprian 31 January, 2013 at 12:28

    Drumul Taberei e in zona metropolitana a Bucurestiului?

  13. geo 31 January, 2013 at 12:31

    @Fratele Andryusha: văd că o cauți cu lumânarea, nu iți ajunge aia cu prima si a doua femeie în sensul giratoriu? =))

  14. OanaS 31 January, 2013 at 12:34

    M-ai nimerit aici, am cel mai mare talent la a-mi incuia cheile in masina..o poveste scurta e ca eram plecata in concediu la Vatra Dornei, la capatul tarii si mi-am incuiat cheia in portbagaj, singura cheie de rezerva fiind la mama in geanta (mama era la Bacau). am primit un pachetel de chei printr-un microbuz ce venea de la Bacau :))
    sau mi-am scapat cheile de la propia casa (de fapt garsoniera) intr-un stalp metalic de gard si singurele chei de rezerva erau la iubitu’ care bineinteles nu era in Bucuresti, ci pe meleagurile patriei..norocul meu a fost ca am gasit un domn care surubarea in parcare la o masina si l-am rugat sa imi imprumute o sarma 🙂

  15. Lepka 31 January, 2013 at 12:34

    eu nu vreau sa le iau biletele …si-asa dau faliment in maxim 1 an =))

  16. Ciprian 31 January, 2013 at 12:36

    Rudele, amantele, amantii, soacrele, prietenii si dusmanii autorilor Daily Cotcodac pot participa la concurs?

  17. geo 31 January, 2013 at 12:37

    @Lepka: la un calcul exact la care se aplica teorema IMM-urilor ridicata la patrat de, nu dam numele primuluiministru, un an și doua luni 😀

  18. stalker 31 January, 2013 at 12:41

    la Cluj, în polivalentã, a fost un concert memorial Iuliu Merca. vremuri bune, se fuma în salã, berea era mai bunã şi mai rece. dupã vreo 12 ore de ţopãialã mi-am dat seama cã din rucsac îmi lipsesc cheile şi buletinul. perechea cheilor era la Bistriţa şi nu eram în dispoziţia sufleteascã de a hãlãdui încã zece ore, aşa cã m-am oferit voluntar în echipa femeilor de servici. dupã vreo orã de cotrobãit prin gunoaie (pregãtesc lista pentru mai tîrziu) le-am gãsit şi am zbughit-o la nani. îmi pare rãu dupã buletin, aveam autograful lui Moby pe pagina cu grupa sanguinã.

  19. Alina C. 31 January, 2013 at 12:43

    @Raluca: A mea a fost deja! ;;)

  20. Ciprian 31 January, 2013 at 12:46

    Roger Waters, keep skipping!

  21. sebra 31 January, 2013 at 12:47

    Aia cu cineva care a rămas încuiat în casă și fără țigări, nu se pune, nu?
    Păcat, era haioasă.

  22. dush 31 January, 2013 at 12:47

    despre cheile burtii merge? Ca nah se intampla. :))

  23. Cristi 31 January, 2013 at 12:48

    @Raluca: Spune-i ca ai fost bolnava cand ai fost mica. 😀

  24. zzorilor 31 January, 2013 at 12:48

    nu stiu cum s-a intamplat, dar am ramas fara cheie de la intrarea in bloc.si,timp de o saptaman, a trebuit sa escaladez un perete, sa sar o poarta mica, sa traversez curtea interioara a blocului, si sa deschid usa de la intrare din interior.(nu locuiam singura, dar eram cea mai priceputa la sarit gardul se pare)

  25. Iulik 31 January, 2013 at 12:57

    Eram in clasa a 3a, eram imediat dupa vacanta de iarna, di era zapada peste tot. Ca niciodata m-am lasat convinsa sa ies la joaca cu prietenii din bloc. Pentru mine era o chestie mare, eu prin definitie, cat tinea anul scolar, nu aveam voie sa ies afara in zilele lucratoare, asta provocand reactii adverse de ambele parti: eu aruncam cu cartofi de la balcon dupa pricinosii care aveau voie sa bata maidanul toata ziua in timp ce eu trebuia sa stau sa imi fac lectiile, iar ei se scalambaiau la mine si ziceau “chestii” despre mine.. Nimic rau, doar ca imi provocau asa o reactie dulce, cat sa vreau sa le rup urechile putin. Bine recunosc, ii bateam :)))
    Revenind la chei, in dupaamiaza aceea a fost de vis, maica-mea nu avea cum sa afle ca am iesit la sanius, ca m-am batut cu zapada, sau ca mi-am luat ditamai frecusul 😀 Toate bune si frumoase, doar ca atunci and, inghetata bocna m-am hotarat ca e timpul sa intru in casa, ia cheile de unde nu-s…. Asa m-a gasit mama, asteptand pe scari, inghetata, murdara (aveam pantaloni albi, matlasati, orice se cunostea pe ei..), cu lectiile nefacute!!!!, si mai ales cu cheile lipsa. Asta a dus la o mama de bataie, schimbarea yalei si amintirea in sine…
    Dar nu se termina aici.. A venit luma lui martie, cu soare si putintica caldura, a inceput sa se topeasca zapada, inclusiv cea din derdelusul pe care ma zbenguisem eu. Intr-o buna zi, intrand in bloc, ceva stralucind in zapada, imi atrase atentia… Da, da, cheile mele statusera pana atunci in zapada, bataia mi-o luasem degeaba, iar daca ar fi existat serviciul asta pe vremurile alea…

  26. sow 31 January, 2013 at 12:59

    Hmm…1 ora in Bucuresti, oriunde, zi si noapte…mda, mai ramane sa aflam ca e firma lui Chuck Norris sau macar, macar am zis, o fransiza de la Speedy Gonzales.

  27. chocolate 31 January, 2013 at 13:00

    Venise proprietarul acasa, din Italia. Am/are dita’mai vila, si si-a monopolizat o camera, in care sa stea toata saptamana, cat sta in tara. Dimineata am plecat la servici, si am incuiat usa, ca de obicei. Am uitat ca el doarme inalta camera. El n-avea cheie… asa ca a asteptat vreo 5 ore, pana am reusit sa ajung sa-l descui.
    Acum vine din ce in ce mai rar pe acasa, si tot timpul isi ia o cheie de rezerva la el.

    P.S. O avea vreo legatura cu faptul ca mi-a marit chiria?

  28. Didinutza 31 January, 2013 at 13:00

    @OanaS: o mică întrebare: eşti blondă cumva? :))

  29. Cristi 31 January, 2013 at 13:01

    Despre chei, misoginism si filozofi:
    O femeie se duce la Confucius:
    – Mărite Înţelept, am şi eu o întrebare. De ce o femeie care face dragoste cu 10 bărbaţi este considerată o desfrânată, în timp ce un bărbat care se bucură de 10 femei este considerat un adevărat bărbat?
    Înţeleptul Confucius îi răspunde:
    – Vezi tu, copila mea. Un lacăt care este deschis de 10 chei, nu e un lacăt bun, în timp ce o cheie care deschide 10 lacăte, ce mai cheie este…

  30. dc 31 January, 2013 at 13:04

    @OanaS: Noroc ca omul nu era moldovean, ca altfel iti imprumuta o bucata de bataie 😀

  31. Monica Petrisor 31 January, 2013 at 13:06

    Cea mai haioasă întâmplare a fost cand au căzut cheile cătușelor cu care îl impodobisem pe prietenul meu între plintă și perete, nemaiputând ajunge la ele, iar el a răspuns la telefonul fix ținând receptorul cu ambele mâini cănd l-a sunat mămica lui.

  32. Ana 31 January, 2013 at 13:11

    Eu numa’ cheia franceza o mai ratacesc, din cand in cand. Fix atunci cand am de schimbat butelia. Cheia de 30 am pierdut-o mai demult, la un vecin. Nu am recuperat-o inca. Mai insist.

  33. Magnetu 31 January, 2013 at 13:22

    Cel mai misto a fost cand mi-am pierdut cheile de la birou, am spart usa si apoi am descoperit ca erau cazute dupa masina de spalat, unde le pusese aia mica.

  34. Alex 31 January, 2013 at 13:24

    E mai rapid sa intri cu picioru’ , ca studentii ! 🙂

  35. stalker 31 January, 2013 at 14:11

    bine, cea mai haioasã poveste despre pierderea unei chei rãmîne tot sãrbãtorirea victoriei lui Emil Constantinescu în noiembrie ’96, dar trebuie sã îmi reprim unele amintiri ca sã pot funcţiona la capacitate normalã

  36. Stephanie 31 January, 2013 at 14:25

    O blondă intră intr-o benzinărie şi îi spune vânzatorului:
    – Nu vă supăraţi, nu mă puteţi ajuta, că am uitat cheia înăuntru şi am închis uşa.
    Vânzătorul se abţine să nu pufnească în râs, şi o întreabă:
    – Măcar aţi lăsat, cumva, geamul puţin deschis?
    – Da, zice blonda. Vânzătorul îi dă o sârmă şi-i spune să încerce să ridice clapeta de la uşă.
    Dupa 15-20 de minute, în benzinărie intră un domn, care rade în hohote.
    – Ce s-a întâmplat? îl intreabă vânzătorul
    – Păi, afară e o blondă care şi-a uitat cheia în maşină şi încearcă să deschidă uşa cu o sârmă
    – Şi ce? I se poate întâmpla oricui…
    – Da, dar în maşină mai e o blondă, care-i spune: “Mai la stânga, mai la dreapta”.

  37. OanaS 31 January, 2013 at 14:32

    @Didinutza: Da…de ce, se vede? :))

    @dc: Da, norocul meu ca el nu stia ce e cu sarma :))

  38. Cristi 31 January, 2013 at 14:41

    Mi-am pierdut biletele la Red Hot Chilli Peppers. E trist. Deloc haios 🙁

  39. sebra 31 January, 2013 at 14:47

    Julius,
    Puteai și tu să explici ce numești comentarii scurte…

  40. Fratele Andryusha 31 January, 2013 at 14:49

    Mie mi s-a rupt odată cheia de contact în Grippen şi a venit un tip de la o firmă şi mi-a făcut una nouă. A costat 70 de RON, o găleată de bani.
    Bine, cu ocazia aia am învăţat să pornesc maşina cu şurubelniţa, ca Bruce Willis.

  41. sebra 31 January, 2013 at 14:59

    Eu am o întâmplare haioasă, dar nu v-o spun pentru că nu mă interesează concertul și nu vreau s-o consum de dragul trollingului.

  42. Fratele Andryusha 31 January, 2013 at 14:59

    150 de lei pe an?!!! Păi, la banii ăştia, nici nu-mi mai iau cheia la mine, îmi angajez valet cu referinţe de la Casa Regală.

  43. Maya 31 January, 2013 at 15:00

    Din aventurile unei (foste) blonde. Iarna grea, omatul mare, drumul spre masina patinoar, eu pe tocuri. Urmatorul cadru o arata pe blonda, panicata, pe scaunul soferului, sunandu-si isterica sotul aflat la domiciliul conjugal sa coboare repede ca ea n-are cu ce sa porneasca masina, ca si-a pierdut cheile pe drum si e gheata si ea nu se mai intoarce sa le caute. Bietul om se echipeaza, iese in frig, cauta cheia pe drum, n-o gaseste si ajunge la masina, unde, perplex, pune intrebarea logica pentru un barbat sau, ma rog, pentru orice alt posesor de creier:”Daca ai pierdut cheia pe drum, cum ma-ta te-ai urcat in masina?”.
    Nu, pe bune, nu e banc. Cheia era cazuta sub bancheta din spate, unde pusesem niste pungi. In acea clipa mi-am amintit de urmatorul banc, despre care nu mai cred ca-i banc:
    “Suna o blonda la Politie:
    – Mi-au spart masina, mi-au furat totul…si volanul si pedalele si schimbatorul de viteze, totul…… Peste 5 min isi da cu palma peste cap si suna iar la politie:
    – Va rog sa ma scuzati, m-am urcat in spate!”
    In mod normal, n-as fi povestit chestia asta, dar pentru un bilet la Roger Waters sunt in stare sa renunt chiar si la demnitate 🙂

  44. Ozzy 31 January, 2013 at 15:18

    Un lucru e cert: câștigătorul n-ar trebui să primească biletele decât cu 10 minute înainte de începerea concertului. Până atunci să le păstreze cei de la MyKey.

  45. valentina rosioru 31 January, 2013 at 15:30

    La sfarsitul anului trecut, Catalin, sotul meu a perdut cheile de la masina – lucru care ne-a dat batai de cap. Ne stiind unde le-a pierdut, a trebuit sa parcam masina intr-o curte pentru a nu fi furata tocmai cu cheile noastre, plus alergatura pe la service pentru un alt set de chei si schimbarea incuietorilor + contactul.

    Mare grija unde puneti cheile si ce faceti cu ele 🙂

  46. simf 31 January, 2013 at 15:38

    @Ozzy: nu, mykey vor pastra copiile dupa bilete in caz de pierdere 😀

  47. Ina 31 January, 2013 at 15:47

    Din categoria: cum să îţi ia numai vreo două ore ca să pleci din benzinăre către mare. Cu motocicleta.

    Eram la pompă la alimentat când deodată am observat şi zbierat corespunzător din toţi bojocii,în spaima spaimelor, cât să se zguduie toate geamurile benzinăriei: “Mi-am rupt cheia!!!!(a se completa cu înjurăturile de rigoare, după caz)” În rezervor, da. Înăuntru o bucăţică, eu rămasă cu… pardon, cotorul în mână. Adică ea, cheia, fiind foarte slăbită şi uşor strâmbă, a cedat nervos, din cauză că buşonul de la rezervor freca de margine şi eu foloseam cheia ca pe un levier pentru a ridica buşonul respectiv care opunea rezistenţă. Deşteaptă găselniţă, nu?

    Varianta câştigătoare a fost “sună un prieten”. La 6 dimineaţa că plecasem devreme, să nu ne prindă căldura şi să asudăm în echipament. Dialogul, uşor halucinant, a început cu “neaţa, dormi?” Evident, dormea la ora aia, dar a venit. Am aflat cu ocazia asta cum scoţi cheia (era mult mai simplu decât mi-am imaginat), am pilit rezervorul (ei, asta nu!!! Nu m-aş fi descurcat), am trimis prietena care mă însoţea acasă după cheia de rezervă… (Ghici cine nu mai pleacă fară cheie de rezervă acum la drum?).
    Am ajuns la mare pe la 1 ziua… Călduţ pe drum.

  48. Fratele Andryusha 31 January, 2013 at 15:52

    Eu nu vreau bilete la Roger Waters că mă bagă Şoni prin spate.

  49. Ciprian 31 January, 2013 at 16:06

    Nu mi-am uitat niciodata cheile. Nu vreau bilete. In deschidere la Roger Waters canta si Antonia?

  50. Ana 31 January, 2013 at 16:21

    ha ha ha

  51. Fratele Andryusha 31 January, 2013 at 16:25

    Eram şi io odată – odată în sensul de odinioară, cândva – la benzinărie şi nu mi se deschidea căpăcelul de la rezervorul de benzină, pe motiv că, fiind de Dacie berlină, îngheţase.
    Atunci am simţit acut nevoia unui serviciu asemănător, MyCar, care să-mi ia rabla din faţă şi să aducă o maşină ca lumea, de preferinţă japoneză sau nemţească, de fabricaţie cât de cât din secolul ăsta.

  52. Andreea 31 January, 2013 at 16:33

    Domnule, dar e de-ncredere Miki asta, nu-i vreun imprastiat? Ca nu vreau sa ma trezesc ca-mi pierde cheile si p’orma ma suna la 1 noaptea sa i le-aduc p’alea de rezerva! :))

  53. Mortyse 31 January, 2013 at 16:33

    Craciunul cu parintii plus ceva vizite pe la rudele concitadine in zilele urmatoare, apoi revenire in Iasi pentru Revelion cu prietenii. Urc cu chiu cu vai pana la etajul I – intr-un adevarat meci de wrestling cu sacosele cu provizii materne si paterne de sarba(u)tori – descui si ma rostogolesc in apartament cu toate respectivele bagaje si da-i gateala si pregateala pentru peterecere. Dupa vreo doua ore de bigudiuri si cosmetice de tot felul, bataie in usa: “Primiti cu uuuratuuuuu’?” Niste tzanci cu gura pana la urechi de ras se pregateau sa ma ure, unul din ei cu cheile mele pe post de clopotel: “Le-ati uitat in uuusaaa!”
    P.S. : Vreau bilete!

  54. Richard The Lionheart 31 January, 2013 at 16:48

    Era in vara lui 1190 cand, impreuna cu alti regi si nobili, am pregatit armata si am plecat la Cruciada, sa elibeeram Pamantul Sfant din ghearele paganului Saladin.
    Evident ca inainte de asta am protejat partea facatoare de prunci a nevestei cu o centura de castitate, si cheia mi-am legat-o la gat, pe acelasi lant ca si Sfanta Cruce.
    Dupa doi ani de batalii cu vrasmasii, am cazut la pace cu Saladin, care a promis ca toti pelerinii crestini pot face pelerinaj la Locurile Sfinte fara a fi smintiti in vreun fel.
    La intoarcere, eram pe langa Viena, cand ticalosul de Duce Leopold m-a prind si intemnitat. Nu numai ce mi-a luat crucea, si cele 150 000 marci de argint, dar mi-a luat si cheia de la centura, crezand ca deschide nu stiu ce lada cu comoara din Tara Sfanta.
    Cand am ajuns inapoi in Anglia, eu statut, ea statuta, cheie ioc.

    Ce sa fac, ce sa fac, am apelat cu incredere la serviciul MyKey.

  55. Savantu' 31 January, 2013 at 16:50

    Postarea lui Richard The Lionheart, imi apartine.
    Poti sa ma scoti de la beci, ca nici nu vreau bilet la Waters.

  56. Fratele Andryusha 31 January, 2013 at 16:54

    E bine că mai se dau nişte bilete din când în când, ne mai cunoaştem şi noi, cititorii, între noi.

  57. NNA 31 January, 2013 at 16:57

    Jul: eu zic sa te abonezi la acest serviciu si sa ceri sa-ti aduca cheia succesului in afaceri. =))
    PS. Ai grija sa nu iesi din zona metropolitana. 🙂

  58. Bogdan 31 January, 2013 at 17:09

    Eu nu am decat o poveste cu un el care invita o ea la o vizita sexibila, si, in timp ce urca amandoi in liftul ce ducea spre garsoniera, el scapa cheile in groapa liftului. In groapa in care s-a umplut de de toate cand a intrat sa le recupereze. In groapa in care era pana si un cadavru de sobolan langa care zaceau cheile lui …. intelegeti voi.
    Long story short, Julius, anunta-ma cand ai decis cui ii dai biletele, ca sa il “conving” ca nu sunt pentru el/ea.

  59. ioana 31 January, 2013 at 17:21

    Un prieten arhitect ( nu, nu fratele, nici Ina 🙂 ) executa niste lucrari la un penitenciar. Dupa vreo cateva luni era deja prieten cu detinutii. Si intr-o zi isi incuie cheile in masina parcata in fata peniteciarului. Solutia? Intra inapoi si cere un sfat unui “prieten”. Coboara, “sparge” masina, dar partea faina a fost ca dupa ce a terminat
    se aude un ropot de aplauze si de chiuituri. Cand se uita in sus, plin ciorchine de detinuti incantati la ferestre….

  60. Mortyse 31 January, 2013 at 17:40

    Bogdan (comm 57), ce faci sa-l/sa o convingi? Scapi biletele in putul liftului?
    Andryusha, nu mai zi de cunoscut intre noi, ca eu cand am zis iesenii sa iasa la bere, te-ai dat cotit!

  61. Fratele Andryusha 31 January, 2013 at 18:00

    @Mortyse: Ziceam că e bine să ne cunoaştem online, că offline… nu mai e la modă. :))

  62. Ana 31 January, 2013 at 18:32

    Eu donez biletele şi nonşalanţa cu care-şi va neglija, de acum înainte, cheile, Ralucăi! Că se apropie ziua ei şi că mi-e simpatică.
    Că o să câştig, nu?

  63. dyers_eve 31 January, 2013 at 19:36

    Stiu o intamplare super – haioasa cu chei, dar cum nu-s metropolitan si nici fan Waters, asta e…

  64. Costi C. 31 January, 2013 at 19:39

    Stateam la marginea orasului, iar in spatele blocului era un camp arat. Era vremea pufului de plop si brazdele din margine erau pline de puf. Ne-am jucat cateva ore rascolind puful ala si brazdele.
    Aveam 8 ani si ieseam la joaca cu cheia la gat. Cand sa urc in casa sa mananc, mi-am dat seama ca nu mai aveam snurul cu cheia la gat. Am rascolit iar tot puful de plop, dar a fost imposibil sa pot descifra ceva in el.
    Dupa ce am transpirat tot si am si smiorcait gandindu-ma ce bataie o sa iau, mi-am adus aminte ca bagasem cheia, cu snur cu tot, sub maiou, ca sa nu-mi mai iasa din tricou cand ma aplec.

    Ca in bancul cu tricoul cu Metallica, pierdut acum multi ani.

  65. Stephanie 31 January, 2013 at 20:11

    @Richard The Lionheart: Din pacate la vremea respectiva inca nu navalisera pe pamanturile tale cetatenii romani apartinand unei anumite minoritati; iti descuiau aia pi**a cat ai zice “haoleu, manca-ti-as” ! =))

  66. N.A. 31 January, 2013 at 20:11

    Nu e nimic haios cand sotu’ – stiindu-te o ametita – iti repeta de zece mii de ori sa nu cumva sa pierzi cheia ca alta de rezerva n-aveti, doar firma de leasing. Si nu e nimic haios cand te pipai in permanenta, speriata ca nu e. E si mai putin haios cand faci asta la volan, in timp ce conduci…

    P.S. – Da’ cheile alea de rezerva le fac tot cei de la MyKey, da? Ca a mea de la masina costa 7 mil. cica…

  67. portal 31 January, 2013 at 20:11

    eu am pierdut 2 ore cautandu-le disperat. le-am gasit apoi. erau in cealalta mana. Pe bune.

  68. Dexter 31 January, 2013 at 20:39

    Ganditi-va care va fi tema ‘baietilor destepti’: unul sa sparga baza de date, altul ‘depozitul’ de chei … 😉 Ce bine ca serviciul va fi doar in capitala 😛

  69. Raluca 31 January, 2013 at 21:13

    Asa, sa revin cu povestea. Julius stie unde stau, deci isi poate reprezenta mental faptele. Februarie trecut, perioada aia de vreo 3 saptamani cu zapada cat casa. Pe scurt, cam asa: Sambata noaptea, venita praf din club. Peste jumatate de ora vine si proprietarul casei din club, la fel de praf sau poate chiar mai si. Isi ratacise pe undeva cheile, cert e ca nu avea asa ceva si nici nu voia sa sara poarta (cam subreda) sa o strice, desi banuiesc ca starea de ebrietate era de fapt motivul pentru care nu indraznea. Telefoane insistente sa ies pe terasa si sa i le arunc pe ale mele in strada ca sa nu mai ies in pijamale sa ii deschid. Din exces de zel, cheile se opresc exact in copacul din fata casei, de pe trotuar. Iesit in pijamale (noroc de cheie pe interior care sta tot timpul in broasca), sarit gardul, catarat cu multa cazna in copac dupa ele in timp ce ne prapadeam de ras. Zgaltaim copacul cu convingere, cheile cad cu viteza pana la fundul mormanului de 2 metri adunat la trunchiul copacului de gospodarii din imprejurimi. Dat jos din copac, intrat amandoi in morman si sapat cu mainile goale in cautarea cheilor, la lumina telefonului (Chiliman a pus lumina pe strada abia spre primavara, in campanie). Dupa ce o movila intreaga a fost racaita pana la fund si aruncata in strada, in sunet de chicoteli betive, uzi leoarca, renuntam si sarim gardul inapoi ducandu-ne la culcare. Dupa 5 luni, in toiul verii, le gaseste o prietena aruncate in curte de catre un om de bine care le-o fi gasit langa copac dupa ce s-a topit zapada. Tot e bine ca basculantele nu iau zapada sa o duca in afara orasului, ca ar fi fost pierdute cheile noastre pentru totdeauna. Totusi timp de cinci luni, trei persoane am folosit o singura cheie. Ca pe vremea cand trebuia sa fiu acasa inainte de ora 8.

  70. Cms 31 January, 2013 at 21:37

    @Raluca: Frumoasă păţanie!
    Dar eu zic că e mai bine să nu concurezi, se poate întâmpla să câştige iar Cougar! :))

  71. Raluca Cojocaru 31 January, 2013 at 21:46

    Dupa o smotoceala draguta cu iubitul meu prin zapada, realizez ca am pierdut calea catre caldura si relaxare. Cheia de la casa imi cazuse in zapada. Care era enorm de mare si pufoasa. In zadar am bajbait eu pe sub stratul de nea, ca cheia mea a stat mult si bine pe fundul ei pana primavara trecuta. Am gasit-o ruginita, iar printre cheile de la breloc crescuse iarba 🙂

  72. JULIUS 31 January, 2013 at 21:53

    @Raluca: e posibil să ne confunzi, Julius nu ştie unde stai. sau, dacă ştie, e posibil să te confunde el.

  73. Raluca 31 January, 2013 at 21:56

    @Ana: ;;)

  74. Raluca 31 January, 2013 at 21:57

    @JULIUS: Julius stie unde stau de cand mi-a adus…niste bilete. 😀

  75. JULIUS 31 January, 2013 at 21:58

    @Raluca: aaa, da! păi atunci sper că e clar că nu mai poţi câştiga :))))))

  76. Raluca 31 January, 2013 at 21:59

    @admin: Neeee. Ce-are una cu prefectura? Radu Udrescu a castigat pisicile de 5-6 ori. Pai ce, el sa poata si eu nu? 😛 N-am ambitie de nu.

  77. CID 31 January, 2013 at 22:13

    @Ina
    Sa inteleg ca esti femeie si pleci la mare cu motocicleta ? Singura ? Te cheama cumva Xena ?

  78. Fratele Andryusha 31 January, 2013 at 22:23

    @CID: Şi pun pariu că nici nu e la curent cu ultimele prevederi din Codul Rutier Afgan…

  79. Lora 31 January, 2013 at 22:29

    Dar daca ne-am pierdut/ ratacit prin cheile bicazului se pune ?:)))

  80. Carmen 31 January, 2013 at 23:42

    Am aruncat un set de chei(care erau ale unei gheunoaie!!!), din greșeala, intr-o pungă și punga la containerul de gunoi!! Unu’ de-ăla mare în care trebuia să urci cu scara! Mi-am făcut treburile in oras vreo 3 ore, caut chei, nu găsesc, derulez filmul, mă întorc la gunoi, găsesc un băț, scotocesc prin-tre sacoșe, nimic! Bingooo! Apare o mașină, un tip care lipea afișe!! Îl pup și-l rog să-mi împrumute mătura! OMG!!! Găsesc sacoșa! Găsesc cheile!! Am dansat în mijlocul stăzii, l-am sărutat pe tip! Aaaa! NB: locație: Perugia, Italy!

  81. tizul 31 January, 2013 at 23:49

    Pretenar, cam ungur si miner de felul lui, ajunge a casa, dupa un ocol udat cu multa palinka.
    Urca pana la ultimu’ etaj, unde avea rezidenta, baga cheia in iala, deschide si surpriza:
    In usa il astepta un nene mare rau in maieu.
    – Ce caute la mine in casa domn’le?
    Nea maieu se intoarce spre muierea ce se holba ingrozita din usa bucatariei:
    – Fai, de unde are bozgoru’ asta cheia de la noi?!? Si de ce zice ca-i casa lui, ‘tu-ti ‘mnezaii ma-tii de curva?
    Femeia, deja galbena la fata, ingaima ceva despre o posibila cheie pierduta.
    De aici amicului i s-a rupt filmu’.
    Cert este ca eu am aflat intamplarea vizitandu-l intamplator in aceeasi seara.
    L-am gasit acasa, cu o felie generos de mare de cartof pusa pe ochiul stang, profund vanat.
    Mi-a povestit faza. Precizandu-mi ca gresise scara, urcase la urmatoarea dupa a lui.
    Cu aceeeasi cheie deschisese si usa propriului apartament!

  82. Savantu' 1 February, 2013 at 00:34

    @Stephanie: Stephanie, -jde mii de likeuri de la mine la postul asta, am avut cel mai sanatos ras pe ziua de azi.
    On-topic (centuri de castitate), le-am vazut prima data expuse in Turnul Londrei in 2003 (baietii mei avand atunci 15, respectiv 13 ani). Am inceput sa rad ca prostul de design/constructie, si baietii m-au intrebat: tati, de ce razi? ce-s alea??? Ce sa le zic, m-am prefacut brusc interesat de armura pentru cal al lui Henry IV.

  83. Ana 1 February, 2013 at 01:32

    @Raluca: nu ştiu de ce. Pur şi simplu. 🙂

  84. Ana 1 February, 2013 at 01:44

    Bine, mă! Când aveţi bilete la Metallica şi service pentru chei franceze, să mă anunţaţi.
    Cu o colivă bună, pot să reacţionez cumva la auzu’ anunţului.
    Pa – vorba aia.

  85. Cristi 1 February, 2013 at 08:46

    @JULIUS: Nu trisa, biletele eu le castigasem deci Raluca are tot dreptul sa participe. 🙂

  86. Raluca 1 February, 2013 at 09:12

    @Cristi: @Cristi: Esti minunat!

  87. laura 1 February, 2013 at 11:40

    am ajuns seara ultima acasa, am descuiat si am intrat. a doua zi dimineata tre’ sa plec la job, nu gasesc cheile! barbati-miu dormea, ca intra la serviciu dupa- amiza. cau si caut cheile alea, nu le gasesc, il zgudui pe sot, el, adormit, mormaie ceva si se intoarce pe partea cealalta. caut in continuare, nu gasesc, injur cheile, blestem ceasu’ strig din usa ca am plecat sa vina el sa incuie, nu iese ca dormea, plec blestemand. l-a terzit la 10 o vecina ca avea cheile in usa pe din-afara…

  88. Calin 1 February, 2013 at 13:00

    Am parcat masina pe-o strada si m-am dus la shopping cu pisi. Dupa trei ore, cu cateva plase in mana, ne-am apropiat de parcare. Mi-am pipait buzunarele, nu gaseam cheile. M-au trecut toate transpiratiile si mi s-au muiat picioarele. Eram in Viena, era 31 decembrie, daca ar fi trebuit sa-mi trimita rezerva din Ro ar fi durat cateva zile, probabil imi ridicau austriecii masina pt ca expira tichetul de parcare sau ma incaltau cu amenzi. As fi putut sa o caut prin magazinele cu multe etaje in care intrasem, dar si ele urmau sa se inchida in curand. M-am apropiat totusi de automobil, cu speranta ca poate cazusera pe jos. Cand colo, masina descuiata si cheile in contact. Uitasem sa le iau, singura data in viata, se pare ca te moleseste civilizatia. Ma intreb daca in Ro se termina la fel.

  89. Tetelu 1 February, 2013 at 14:34

    Afacerea asta cred ca va avea succes doar daca cei(cele) care iti vor aduce cheia vor fi niste fete imbracate numai in piele si tinte, care sa te “pedepsesca” pentru ca ai fost baiat rau si ti-ai pierdut cheia.

  90. Chitusca 1 February, 2013 at 19:49

    Am pierdut cheia de la beciul bunicului. Fusesem cu el in oras sa cumparam sicriu, cruce si alte chestii pentru o inmormantare. Acasa ramasese cineva, dar bunicul grabit, neatent luase cu el cheile si mi le-a dat mie sa le tin. La un moment dat a cumparat un costum sa-l dea de pomana si am pus cheile in buzunar, costumul intr-un fel de sac de plastic. Pentru a scoate vin din beci au spart usa, cheile ne-au fost inapoiate la vreo doua luni de cel care a primit costumul de pomana.

  91. Fratele Andryusha 1 February, 2013 at 20:15

    @Chitusca: Bine că respectivul n-a interpretat că-i daţi şi casa de pomană, într-un mod mai subtil, aşea… =)) =))

  92. dyers_eve 1 February, 2013 at 20:21

    Bre, anuntati-l careva si pe Ducu Bertzi de serviciul asta, ca m-am saturat de cand o tot scalda cu sufletul ala fara chei.

  93. Somebody 3 February, 2013 at 15:29

    Za hell, era sa pierd concursul. Ce face sesiunea din om!

  94. Nu uitaţi de concursul cu premii în bilete la Roger Waters şi abonamente la MyKey 3 February, 2013 at 17:35

    […] să puteţi pierde şi acest concurs, trebuie, din păcate, să participaţi la el. Intraţi pe link-ul concursului, postaţi un comentariu haios (şi scurt, dacă vreţi un sfat) în care povestiţi o întâmplare […]

  95. Malina 3 February, 2013 at 17:42

    Mă declar oficial cea mai căscată persoană din curtea facultăţii: am reuşit să-mi pierd cheile în broasca de la uşă…pe dinafară.

  96. Gabriela M. 3 February, 2013 at 18:01

    un dubios de la un muzeu pe care il vizitam in interes de serviciu (urma sa sustin o comunicare despre autorul unor tablouri expuse acolo) a incercat sa ma psihanalizeze (credeti ce vreti), punandu-ma sa rememorez momentul pierderii unei chei.

  97. georgiana 3 February, 2013 at 18:04

    Acum am văzut că-i mare concurs mare aici. Aia cu am scăpat cheile în tomberon din greșeală, că țineam în aceeași mînă și punga cu gunoi și cheile! și era noapte și nu vedeam nimic și am intrat în tomberon (beax!) și noroc că am telefon cu lanternă, că altfel nu mai găseam în veci cheile? s-a zis?

  98. Ciprian 3 February, 2013 at 18:29

    Şi eu cred că Raluca ar trebui să câştige un abonament MyKey, biletele cred că le-ar rătăci. ;))

  99. radaver 3 February, 2013 at 19:01

    Eu n-am pierdut chei, eu am incurcat usi. Cand am vazut ca nu reusesc sa intru in bloc, m-am panicat si ce era sa fac? Mi-am injurat noii vecini (de-abia ma mutasem) ca au schimbat butucul de la usa de la intrare in scara (mi-a trebuit bloc cu interfon!), la cateva zile dupa ce mi-au dat cheia. Fara ca macar sa ma anunte! De-abia venisem in Bucuresti, lasasem copilul la ai mei pana ma puneam pe picioare, eram deprimataaa… si singuraaa… si neajutorataaa… si rahatii aia de vecini, intentionat au facut-o, sa ma faca sa ma intorc in provincie, nu-i mai satura Dumnezeu cu Bucurestiul lor cu tot. Am apasat la intamplare pe butoanele interfonului, unul nu mi-a deschis. Normal, toti erau la ferestre si se bucurau, de-abia asteptau sa ma vada plecata din blocul lor unde, se stie, ei locuiau inca dinainte de a fi construit. Ce era sa fac? M-am indepartat usor… sa fac cativa pasi, sa ma linistesc, trebuie sa gasesc o solutie. Noapte, intuneric, o banca in fata scarii. Ce cauta banca asta in fata scarii? Cand au mai pus-o si pe-asta? Ridic privirea spre balconul meu. Termopane? De cand am eu termopane? Intr-un tarziu, am inteles. Gresisem scara.

  100. Marina 3 February, 2013 at 19:03

    Nu stiu daca vreau bilete ,ba da VREAU BILETEEEE!!! Acuma , pe bune la cate cereri aveti nu mi le dati mie ( ba daaa,mie sa mi le dati !!!) Gata s-a terminat razboiul dintre mine si MINE !
    De obicei cand cobor din masina imi scot cheile de la casa si mi le pun pe un deget , incarc toate sacosele, sacoselele si purced in scara blocului spre lift . Intr-una din zile cu prea multe sacose in maini plus geanta ce-mi cadea de pe umar dupa ce am apasat butonul cu etajul m-am foit probabil ca sa am un ehilibru . In timpul asta am scapat cheile . Nu am inteles niciodata( am facut dupa aceea cateva probe cu alte chei nefolositoare dar nu a mers !!) cum au cazut taman in casa liftului !!! Asa ca am coborat la etajul meu , am inceput sa dau telefoane la ceilalti membri ai familiei care din pacate nu au putut ajunge mai devreme de 2 ore . Ce-am facut in cele 2 ore ? am luat un loc pe scara cu bagajele la picioare , mi-am scos o bere din sacosa si am asteptat .In timpul asta vecinii mei intrau si ieseau si imi aruncau priviri pline de inteles “hmm, stiam eu , mereu am zis ca e o ciudata !”

  101. sendroiu 3 February, 2013 at 20:02

    serviciul MyKey mi se pare f cool, in sensul ca in timp ce familia/seful/prietena te cicalesc pe tema “esti un handicapat/ametit/distrat/fumat/beat manga” vine cu o solutie simpla, care le inchide gura tuturor si le-o mentine inchisa 🙂
    PS: desigur, vecinii vor banui ca e ceva necurat la mijloc daca va trece un an fara sa spargi usa & schimbi yala 😉

  102. Larisa Petcu 3 February, 2013 at 20:05

    Mă apucă euforia când mai primesc câte un aviz pentru cate un colet primit,aşa a fost şi in ziua aia.Am primit avizul pentru a-mi ridica un colet pe care cred că-l aşteptam de vreo 2 luni şi la cât de fericită eram am uitat cheile în cutia poştală.Problema e că mi-am dat seama de pierderea lor după ce m-am întors acasă cu colet cu tot şi am vrut să închid uşa.Am plecat iar la poşta să întreb poate a gasit cineva cheile,vine şi mama le cautăm,fac iar drumul de la mine până la poştă poate mi-au căzut dar nimic.Ajung în scara blocului,supărată că nici măcar nu îmi amintesc ce am făcut cu ele,o vecină scoate dintr-o cutie poştală(fără încuietoare)cheile, mă intorc,vad că sunt ale mele,încă un pic şi îi saream în braţe de fericire,cum au ajuns acolo nu ştiu este un mister total.Aşa că oricâte rezerve aş avea sigur le-aş rătăciă,în concluzie tare mi-aş dori biletele.Promit că pe ele nu le rătăcesc le pun la loc de cinste până in august.Şi nu glumesc deja au locul lor numai ele mai lipsesc.Deci vreeeeeaaaaauuuuu bileteleeeeeeee!!!!

  103. Dan1 3 February, 2013 at 20:16

    @sendroiu: Pacat ca nu ajunge într-o ora si în Angola! :))

  104. Elma 3 February, 2013 at 21:06

    Short story: Fostul căuta în disperare cheile maşinii pe la 8 dimineaţa, deja în întârziere. Eu încuiasem maşina. Renunţă. “Iau un taxi”, zice. Se opreşte totuşi să cerceteze. Nu greşisem. Maşina era încuiată, cu cheia în portieră, aşa cum stătuse toată noaptea şi după-amiaza precedentă. Mulţumesc vecinilor preacuvioşi cu frică de păcat. PS. Nu era Dacie 😀 PS 2. Fostul are un suflet milos.

  105. Santuzo 3 February, 2013 at 21:14

    o sa castige steaua concursul..
    in ultimele 7 meciuri a pierdut de 6 ori cheia spre victorie…
    ba chiar in 4 din ele a pierdut de tot, nu doar cheia!

  106. Andreea M. 3 February, 2013 at 22:12

    Am citit cu mare atentie toate cele 105 comentarii. Am o scurta, dar blonda statistica sa o impartasesc cu voi:
    1. putine patanii sunt chiar tari: ceva cu catuse, ceva cu venit praf din cluburi, ceva cu cheile in mana stanga, centura de castitate si ceva cu minoritarii care rezolva centurile de castitate. Si al meu, bine-nteles, care e fix primul si are si fff multe like-uri
    2. cativa din greii DC spun ca au patanii, dar nu le spun ca nu vor biletele. Propun sa le scrie si sa imi cedeze biletele in caz ca castiga 😀
    3. Intr-una din zilele trecute, s-a discutat cu o parte din redactia DC despre ceva photo shooting profesionist. Daca il mai vreti, manariti concursul in asa fel incat sa iau eu biletele, ok? E foarte simplu. Manareala=shooting 😛

  107. Dan1 3 February, 2013 at 22:17

    @Andreea M.: Cum îti închipui ca vor mânari concursul ca sa câstigi tu, când ai un avatar ca asta? Aici câstiga doar avatarurile tzâtzoa… alea… ma rog… stii tu! :))

  108. Santuzo 3 February, 2013 at 22:33

    Ascultati voi, dragii mei
    Asta-i durul adevar:
    La concursul pentru chei
    Castiga unul cu par!!

  109. Raluca 4 February, 2013 at 08:32

    Ciprian, neah.

  110. Andreea M. 4 February, 2013 at 09:30

    @Dan1: Deci, un lucru iti garantez, ca aceste avataruri de care mentionezi tu NU SUNT CU ADEVARAT ALE CELOR CARE LE FOLOSESC. Am simtit nevoia sa specific.
    Deci, eu ce am pus la avatar e pe bune 😀
    SI VREAU BILETELE!!!!

  111. Irina 4 February, 2013 at 10:04

    Cum altfel as putea pierde acest concurs, daca nu as povesti despre mama. Mama mea e o doamna respectabila, de vreo 120 de kilograme. Intr-o zi de vara, acum cativa ani, pierde cheia de la casa. Nu-i nimic, isi zice, copiii mei uita mereu sa incuie usa din fata… De data asta n-am uitat, frate-miu a incuiat, a lasat cheia in usa, si am disparut. Telefoane mobile nu aveam, nici noi, nici mama, care oricum nu stia pe unde ne umbla noua picioarele. Drept urmare, mama a trebuit sa intre in casa pe geamul de la bucatarie, mic, maxim 1m in inaltime si vreo 50 cm in latime. A fost aventura vietii ei, dar n-a vorbit cu noi vreo 2 zile.

  112. Fratele Andryusha 4 February, 2013 at 10:10

    Odată a rătăcit şi Şoni cheia de la intrare, dar s-a băgat singur prin spate.

  113. Xanax 4 February, 2013 at 10:24

    @Fratele Andryusha

    #112
    comentariul asta ofera atat de multe directii interpretative ca-mi blocheaza creeeerul =))

  114. Fratele Andryusha 4 February, 2013 at 10:30

    @Xanax: Păi, nu voiam decât să evidenţiez necesitatea unui serviciu tip MyCreer. =)) =))

  115. Savantu' 4 February, 2013 at 14:24

    Io n-am pierdut cheie, io am pierdut usa.

    era in anul 3 de facultate, la camin aveam apartamente cu 2 camere: usa la intrare (aia era cu cheie), apoi un holisor, in dreapta WC si chiuveta, in stanga dus si chiuveta, si doua dormitoare de 2-3 persoane, cu cate o usa (in principiu fara cheie, doar cu zavor, daca cei 4-6 ocupanti erau amici.
    Agat eu la Cinemateca o bunaciune din Regie, o mai plimb odata la o pizza+cabernet la Trifoias, apoi ii zic sa ma insoteasca sambata la un chef pe Platforma, ca era ziua unui amic (la noi, la tara in Magurele, desi in Bucale se inchidea totul la zece seara, faceam chefuri, baluri ale bobocilor, etc.., pana dimineata, in clubul facultatii, in cantina, etc..).
    Accepta, spre fericirea mea, ca in week-endul ala colegul meu de camera era in vizita la parinti.
    Ma duc, o iau, ne simtem bine, haleala, bautura, dans si giugiuleala cat cuprinde. Ii zic la un moment dat sa mergem in camera sa ne “odihnim un pic”, ea accepta.
    Ajungem in apartament, si usa de la camera mea disparuse….
    Amicii se hotarasera sa ma salveze de cine stie ce primejdie.
    Am injurat printre dinti, si ne-am intors la party.
    La alta invitatie tipa m-a refuzat.

  116. Eugen 15 May, 2013 at 14:16

    Intamplarea a facut sa trebuiasca sa plecam de acasa, din Bucuresti, spre Brasov. Cand am iesit din casa am iesit odata cu colegii nostri de apartament, ei iesind undeva prin oras. Era deja ora tarzie, vreo 10 seara, eram pe langa Sinaia la momentul cand telefonul mi’a sunat si colegul meu cu o voce ingrijorata ma intreba daca nu cumva i’am uat eu cheile de la apartament. Nu mai stiu daca le aveam eu sau daca si le’a pierdut, dar a trebuit sa facem o cotitura de 90 de grade si sa ne intoarcem in Bucuresti sa le dam drumul in apartament. Bineinteles ca am ajuns pe la ora 12 in oras si in 10 minute am pornit inapoi spre Brasov. Macar nu am mai avut parte de trafic la ora aia si am ajuns cu bine.

  117. Telcean Marius 12 June, 2013 at 19:22

    Inca visez la ziua in care voi deschide usa de la apartament cu un aparat care “citeste” retina. Atunci canci chei, ca doar ochii ii avem la noi mereu, nu? Nu mi s-a intamplat niciodata sa pierd o pereche de chei, in schimb le-am uitat prin tot felul de locuri si evident, ba am stat la usa, ba am vorbit cu parintii care din pura intamplare nu se aflau prin imediata apropiere. Daca fabricati si chei spre inimile fetelor atunci imi doresc si eu una. 🙂

  118. Alina 17 June, 2013 at 00:53

    Desi acum sunt in Bucuresti de 5 ani, am locuit cea mai mare parte a timpului in Piatra, unde cheia de la casa, fie ea agatata cu multe brelocuri superstitioase, fie asigurata cu fermoarul in buzunarul de la pantaloni, mereu s-a pierdut. Asa ca parintii mei au considerat ca este de la sine inteles sa nu imi mai dea nicio cheie. Acum, de fiecare data cand vin la mine acasa, trebuie sa astept cuminte, ca un vizitator, sa-mi deschida cineva 🙂

  119. Emilian 2 July, 2013 at 21:55

    Eram in Vama Veche, pentru prima oara in 4! Adica eu, sotia, si cei doi mici vamaioti, de 2 ani, respectiv, 2 luni! Bineinteles ca am reusit sa pierdem cheia de la camera, asa cum se intemplase si in urma cu 15 ani, cand eram doar doi. Pe scurt, acum 15 ani nu am avut curajul sa ii spunem gazdei, decat in ultima zi, pana atunci am intrat pe geam (pusti, ce vrei). Acum am declarat evenimentul in eceeasi zi, nevoiti de ideea de a nu baga copii pe geam inca 7 nopti! De deta aceasta cheia a aparut… dupa 4 luni… cand Angry Bird-ul fetitei a avut nevoie de baterii… cineva o pusese in jucaria de plus!!! Scuze, nu am reusit sa fiu foarte scurt!!!

  120. Remus 7 August, 2013 at 18:13

    Termin meniul BigMac din SunPlazza si cand sa descui masina din parcarea subterana, chei ioc.
    2 ore mai tarziu, dupa ce cautasem in tot gunoiul de la fasfoodurile din Mall, printre peste, pizza, shaorma etc etc multa maioneza etc etc, ajutat de 2 angajati ce sperau la pretioasa bere, primesc un telefon de la Regina Maria (tot din SunPlazza) cu intrebarea, “Ati uitat cumva niste chei de masina la noi?”…Am omis sa va spun ca inainte de a lua copioasa masa total nesanatoasa, avusesem un control la medic in vederea unui concediu medical inchipuit :)…thnak you for the bad carma GOD!

  121. ionescu anca 8 August, 2013 at 09:59

    intamplarea haioasa despre care vreau sa va povestesc anul trecut in “statiunea balneara” Vama Veche.stateam pe plaja ca tot omul si ne-am intalnit cu niste prieteni care doar ce ajunsesera.Ne-au invitat sa mergem la masina ca venisera pregatiti cu tot ce trebuie in speta gheata, bauturi care mai de care suc ,apa etc.Zis si facut mergem la masina cand colo am constatat ca nu gaseau cheile….dupa indelungi cautari ne-am dat seama ca incuiasera cheile in masina…..:)

  122. andreea l. 17 August, 2013 at 04:01

    eu si colega mea avem o singura cheie. n-am la cine sa i-o las. o pun sub o piatra in rondul de la piata alba iulia, pe dreapta, langa o florarie, in stanga piatrei mari cu panglica verde. pierde cateva ore cautand-o, crede ca e sub piatra cu panglica verde, care, de altfel, e foarte grea. decidem ca data viitoare s-o lasam sub usa. o blocam acolo si scoatem mult moloz cu o revista de film, care se face praf. ma decid ca data viitoare s-o lipesc cu shutter tone (un soi de banda adeziva) sub o banca. tot la alba iulia. uit sub care. dorm prin vecini. nici acum n-am copie la cheie. colega mea a lasat originalul pe undeva.

  123. Irinuk 19 August, 2013 at 23:35

    În primul rând îmi doresc foarte mult să merg la concert!! 😀
    Nu am avut prea multe întâmplări cu cheile, doar rătăciri temporare terminate cu bine, asta până acum aproximativ doi ani, când, întorcându-mă de la cumpărături cu ai mei și având foarte multe lucruri în mână, după ce ne-am urcat în lift, până să se închidă ușile, am reușit să scap cheile în scara liftului. pe moment și pe mine și pe tata ne-a bufnit râsul. Era și normal. Care erau șansele să ajungă să cadă cheile tocmai prin spațiul acela minuscul?! Na că s-a întâmplat. Trebuie să avem și noi câte ceva de povestit la bătrânețe, nu? :)) Ca să nu mai vorbesc de câteva rânduri de chei pe care le-am stricat când eram mică încercând să scriu pe pereți/copaci 🙂

  124. Sorina 21 August, 2013 at 12:32

    Am fost pe plaja cu masina, noaptea, cu niste prieteni sa bem ceva si sa ne uitam la stele iar cand ne-am ntors la cazare mi-am dat seama ca nu mai am cheile de la camera. Le-am cautat in curtea pensiunii, nimic. Pe drum, nimic. Pe plaja, nimic. Ca apoi sa imi aduc aminte ca le-am pus in buzunarul de la poriera masinii. S-a lasat cu rasete si boscorodeala din partea amicilor 😀

  125. Mateo 22 August, 2013 at 01:16

    A true story of my youth

    mother, do you know where is my key?
    mother, do you know who took my key?
    mother, I’ll just sleep down on the floor
    ooooh, aaah
    or should I just break down the door?

    mamma: you lousy, drunken ass, don’t even dare to touch the door or I’ll beat the hell out of you!

    This is being heard in the neighbourhood each time the motherf**cker comes at home after a rock concert.
    And now the motherf**cker wants some tickets again!

  126. Silviu 22 August, 2013 at 11:17

    Nu mi-am pierd cheile niciodata. Sunt atasate de curea 😛

  127. Alt Marian 22 August, 2013 at 12:06

    @Telcean Marius: Vezi ca te ajuta Vlad Tepes sa pierzi si cheia aia 🙂 daca trebuie ….

  128. Alt Marian 22 August, 2013 at 12:07

    @Ina: “(Ghici cine nu mai pleacă fară cheie de rezervă acum la drum?)” M-am prins, ca sa le poti pierde pe amândoua dintr-o singura încercare 🙂

  129. Alt Marian 22 August, 2013 at 12:13

    Mi s-a întâmplat o data sau uit cheile în portiera. Masina albastra, brelocul cheilor rosu fosforescent. Masina parcata chiar la intrarea în mall, asa încât sa fie vazuta de toti cei care intrau, eu înauntru timp de 3 ore. Nu s-a gândit nimeni s-o fure în tot acest rastimp, nici macar sa-o scotoceasca pentru celulare, portofele si mai stiu eu ce fleacuri scumpe are omul în masina.

    Mda, se petrecea în Belgia (asta ca sa nu credeti ca e povestire SciFi).

Leave a reply