Dragoste în vremea inelului
Julius Constantinescu
Într-o sâmbătă pe la prânz, în timp ce dădeam cu aspiratorul (da, aveam prietenă, cum mama naibii aţi ghicit?), mă sună un amic: “Ce faci, mă? Pe unde eşti?”. “La Monte Carlo”, zic. “Acasă, unde naiba să fiu? Fac curat. De ce?”. “Credeam că eşti prin oraş, să mă ajuţi şi pe mine să cumpăr un inel”.
Trebuie că alţi prieteni n-avea, devreme ce m-a sunat tocmai pe mine să mă întrebe de inele de logodnă. Fiindcă cineva care mă cunoaşte cât de cât e imposibil să nu ştie că nu există pe lume bărbat mai iscusit ca mine în a simţi când se apropie vremea inelului. Cu nasul meu lunguieţ, miros imediat când relaţia ajunge în faza decisivă – adică atunci când ea aşteaptă s-o cer de nevastă, iar eu momentul prielnic să-mi iau tălpăşiţa.În ultimii 15 ani, am şters-o în toate modurile posibile: când era la serviciu, când era la mă-sa, când era în spital (n-avea nimic grav, şi am făcut şi curat înainte să plec), am lăsat-o în Vama Veche şi i-am dat blană până la Bucureşti, ba o dată am plecat chiar cu ea acasă (asta a fost destul de traumatizant, cred că motanul a simţit el ceva, fiindcă miorlăia sfâşietor; mi s-a rupt inima, dar n-aveam de ales – un bărbat trebuie să facă ce trebuie să facă).
Şi totuşi, pe una dintre ele am cerut-o. Acum o să aştept puţin să vă veniţi în simţiri (mama, eşti bine?), să vă faceţi o cafea, să vă aprindeţi o ţigară. Gata, staţi bine?
Cumpărasem biletele, făcusem rezervările, i-am spus doar cu trei zile înainte, să-şi poată lua liber de la serviciu. Ea, entuziasmată, eu – zeul cadourilor. Prima zi: ea, entuziasmată, eu – lemn. A doua zi: ea, entuziasmată, eu – lemn. A treia zi: ea, entuziasmată, eu – lemn. În a patra zi entuziasmul îi mai slăbise, în a cincea răspundea monosilabic. În a şasea n-a mai răbdat şi mi-a zis de la obraz: “Şi inelul? Sau…?” “Ăăă… sigur… nu m-am gândit…”, a îngăimat zeul cadourilor, ştiind că sosise clipa.
Ne-am despărţit peste două luni amiabil, adică fără să aruncăm unul în altul cu diverse obiecte. Peste alte trei luni am realizat, cu agerimea mea de ardelean, că o iubesc şi că trebuie neapărat s-o cer de nevastă. Am ales pentru asta un loc plăcut, romantic – benzinăria OMV de lângă blocul ei – şi am sunat-o să-mi aducă nişte cărţi pe care le lăsam la ea, în graba retragerii. “Pompa 5”, se auzea vocea casieriţei. „Am fost un tâmpit”, se auzea şi vocea mea. „O ciocolăţică doriţi?”, piuia casieriţa. „Vrei să te măriţi cu mine?”, piuiam şi eu, speriat de cuvintele astea pe care le auzeam pentru prima oară.
Când voia ea, nu voiam eu. Acum, când voiam eu, n-a mai vrut ea. Aia e, când e să ai ghinion…
– Bă, mai eşti la telefon? întreabă amicul cu inelul.
– Da, mă. Păi, vezi şi tu, să fie ceva mişto.
Amicul îmi mulţumeşte foarte mult – el nu s-ar fi gândit niciodată la asta. Îmi storc creierii să găsesc un sfat ceva mai util şi, din fericire, eforturile îmi sunt răsplătite:
– Bă, eu cred că ar trebui s-o iei şi pe gagică-ta. În primul rând, trebuie să fii sigur că-i place şi ei. Plus că, dacă-l cumperi şi te trezeşti că nu-i intră pe deget?
– Bă, nu pot s-o iau, că e o supriză. Dar aş putea să-i tai un deget în somn şi să-l iau cu mine.
Puteţi da un like la aplicaţia de facebook a magazinului online Bijuteria Teilor. Aşa, o să o vă apară undeva în stânga pe pagina de facebook şi, când se apropie prietena voastră să vadă cu ce fufe vorbiţi, daţi click repede şi vă prefaceţi că vă uitaţi la inele. Vă urez poftă bună, sex plăcut, somnic uşor! Zeilor!
Un inginer apeleaza la subler! 😐
Bine, si un strungar la fel! :))
Totuşi, o blană de două sute şi ceva de kilometri, nu-i un pic exagerat?…
puţine comentarii… fie aţi rămas cu gura căscată, fie v-aţi grăbit la butonul de donaţii, să am de-un inel.
Ba!!!Am stat cu sufletu’ la gura ca atunci cand a dat fiu-miu examenul de admitere la un gimnaziu fitos!!!=))=))
@Julius toata lumea citeste textul de 2-3 ori nimic nu le e clar,sunt total dezamagiti ::)):)):)))
e pauza de masa pentru cei din clasa muncitoare
Ai fost romantic rău de tot cu cererea asta, ai ales special pompa 5?
S-o fi gîndit, săraca: uite și ăsta, e la fel ca toți bărbații- nu-i stă mintea decît la pompă.
Hah, Julica zeul reclamelor, cat de misto 😀
Daca o sa am nevoie de vreo reclama, pe Julica il angajez clar :))
Vaaaai ce m-a apucat miluta de tine omuleeee, cum ai ramas tu burlac, si c-o gramada de muieri pe cap pe FB toata ziulica, cat de rau iti merge, mi se rupe inima :))
Macar a doua oara ai adus un inel?? Sau tot asa … cerere pe uscat? :))
Pai ce sa mai comentam daca tot burlac ai ramas:)))) eu apreciez ca dai cu aspiratorul…obiect necunoscut pt multi masculi care se considera nedemni de o asemenea indeletnicire:))))
“Sa fim mereu doua inimi aproape si aceeasi luna deasupra sa ne mangaie pasii”. Cu alte cuvinte, am dat pe inelul asta asa de mult ca am ramas si fara casa, si fara haine.
Eu as povesti cum am facut eu o propunere si ce raspuns am primit! Este mai jenant decat ce ti s-a intamplat tie! Pe bune !!!!
Eu cautand inelul de logodna am ajuns expert in diamante:) : http://www.warlock.ro/2011/09/08/cum-am-ajuns-expert-in-diamante/
Ok.
Pe mine m-a socat textul. Abia dupa ce l-am recitit(mi-a fost mila de bietul motan si la reluare) am vazut ca e reclama. Ce sa zic? Mai ramane sa faca Fratele Andryusha reclma la o scoala de soferi doar pentru doamne 🙂
PS Draguuute inelele, iar intamplarea face ca am pus ochii pe cel mai scump din una din liste. :d Pana sa ma judecati sa stiti ca am aflat pretul abia dupa ce am sters monitorul de praf.
In urma reclamei facute de Julius, Bijuteria Teilor s-a desfiintat. In locul ei gasiti acum Pompe Funebre Teilor – macar astora nu le calca pragul oameni nehotarati…
@lulu:
Cred că am să înfiinţez eu o şcoală pentru şoferiţe. Se va numi “Afganistania” sau “Pejo-land”, încă nu m-am hotărât.
Buey! Deci, “cerere în căsătorie” vrea să pună statusuri la mine pe perete “in my behalf”?!… Da’ ce mai urmează, pensie alimentară nu vrea să-i plătesc?…
Zgarcitu’ de barbati-miu s-a scos, ca m-a cerut de ziua mea, in loc de cadou, m-am trezit cu inelu’ de logodna…
Radeti voi, dar povestea e adevarata (asa am auzit 🙂 )
@Fratele Andryusha: Nici “scoala de soferi kamikaze srl” nu suna rau :))
@bogho: Auzi, pai dar daca nu era adevarata, de ce-am fi vrut sa mai radem, ha? :))
@N.A.: Putea fi mai rau: ziua ta sa fie intr-unul din varfurile ‘triunghiului mortii’ 🙂 Impusca 3 iepuri de-odata si iesea campion modial! 😀
=)) =)) =)) Frate, in ce hal s-o fi balbait Jul cand a intrebat fata “Vrei sa te mariti cu mine”!!! Cred ca noul ei prieten (evident ca ea pusese telefonul pe speaker, nu?) care era langa ea, a lesinat de ras!
@Fratele Andryusha: “Speranta moare ultima” ar fi nume bun 😀
@Stephanie: :))
De remarcat titlul: domnul autor a inlocuit holera cu inelul, facand o paralela subtila intre cele doua napaste.
Io am analizat ultima fraza din dialog si uite la ce concluzie am ajuns. Prietenul lui Julius ii taie un deget in somn. Cum nu cred ca ar putea sa-i taie degetul si sa mai ajunga cu el la magazin fara sa-l aresteze politia, rezulta ca il taie cu anestezie. Asta inseamna ca prietenul e un doctor deci unul dintre prietenii doctori ai lui Julius se insoara. Oare CMS este nefericitul? :))
Akismet, akismet ce-ti mai place sa ma moderezi. =))
Io zic că, decât să dai bani pe inel de logodnă, mai bine te căsătoreşti direct.
@Rada: autorul fiind una din cele doua napaste >:)
@Fratele Andryusha: lasa .. sa se indoape cu cremsnit de banii aia si sintem toti fericiti: noi ca avem ce citi si el ca a scapat de o relatie
@Cristina Ș.:
Păi, nu mă refeream la Julius, vorbeam aşa, în general.
@Cristi: nu e akismet, sint adiminii, le e lene sa scoata cuvintele alea porcoase gen var.za, edu.catie de la key words .. da’ e mai comod sa dai vina pe akismet, stii ?
@Fratele Andryusha: io ma refeream stric la Julius. altii, in general, merita sa se insoare :)) >:)
@Dexter: Norocul meu… Si, cum nu-i frumos sa refuzi un cadou, ghinionul lui.. :))
Şi cu inelul ce-ai făcut?
Chiar asa, sper ca n-a ramas la ea. Ai vazut, pana si Iri le ia inapoi tot.. :))
@sebra:
Cred că i l-a dat casieriţei, pentru o ciocolăţică.
După alte trei luni, cu agerimea lui de ardelean, s-a întors şi a mai cerut o ciocolăţică în contul inelului, ca să nu iasă ţepuit din afacere.
@Cristi: Nu am fost eu, aş fi tăiat toată mâna, ca să fiu sigur că nu încurc degetele…
Sunt la o like de maestrul Dan1. Hei, om bun, pe unde-mi rătăceşti?…
@Fratele Andryusha: Nu compara subleru’ inginerului/strungarului cu lungimea blanii! =))
@Cms: E clar, era Sendroiu! Nu stiu daca Ionut sau Cristina (ca au acelasi nume de familie! ) =))
@Dan1: =))
@Dan1: aaaa … :)) :))
Julius nu ai pus intrebarile in ordinea cea buna, iata:
1 vrei o nunta la Mariott?
2 vrei o luna de miere in Bora Bora ?
3 vrei un diamant de la Cartier ?
4 vrei sa te mariti cu mine ?
😀
PS Daca-ti raspune da la toate intrebarile poti trece donatiile direct pe numele ei, alta sansa nu mai ai 😀
Noi am masurat degetul viitoarei mirese (eu = nasa si mirele :P) pacalind-o ca un alt amic vrea sa se logodeasca si nu stie ce masura de inel sa ia, dar iubita lui are mana cam ca ea 😀
S-a emotionat toata si s-a implicat :))))
Al meu barbat a facut a mai mare dulcegarie din viata lui cand mi’a declarat solemn(treaba care mie mi’a sunat a cerere in maritis), citez: “cand ma uit in ochii tai vad un Kawasaki”. Am cazut pe spate ce mai!
@Dexter: Julius, m-ai invata expresia “triunghil mortii” mi se pare absolut monumentala ! era…de un….. valentine’sfuckingday!
@anda: 47 e….anda2….si nu are legatura cu subiectul :))))
[…] cu grijă la ce postări de pe Daily Corcodac dai like. Majoritatea îți învață prietenul la prostii, iar în restul se face mișto de mașinile franțuzești. Și nu ai nevoie de un motiv în plus […]
[…] Unchained”. Pe locurile de lângă noi era o fostă iubită de-a mea, singura femeie pe care am cerut-o vreodată de nevastă, împreună cu actualul ei iubit. Eu am salutat civilizat, el a salutat […]
Foarte romantic cu cererea …