Despre cerutul în căsătorie la bărbaţi
Alina C.
Prima cerere în căsătorie am primit-o când eram în liceu. Admirabilul june venea în vizită la bunici și era topit după mine. La cei patru anișori ai săi era un băiat foarte serios, cu planuri de viitor concrete. Am aflat însă că și vecina de la etajul unu era inclusă în planurile lui, noi două urmând să stăm acasă să facem curățenie, să gătim și să avem grijă de copii, iar el să fie patron cu patru maşini. Repet, avea patru anişori – ăştia cred că sunt programaţi genetic pentru fantezia asta.
Pe la douăzeci de ani, iubitul meu, având conștiința încărcată, mi-a declarat dragoste eternă și m-a cerut de nevastă ca să-și spele păcatele. Fără inel, fără loc de muncă, fără perspective, fără cele patru mașini, dar probabil cu cel puțin două neveste. Am zis pas pentru moment, să mai așteptăm, să ne mai cunoaștem. Ne-am cunoscut pe îndelete, șase spre șapte ani, suficient cât să ne prefacem după aia că nu ne cunoaştem.
Apoi l-am cunoscut pe Iubi. Lui îi plăceau inelele. La jumătate de an de când eram împreună, de ziua mea, mi-a dăruit un inel. Toate rudele m-au felicitat și ne-au întrebat dacă am stabilit și data. N-o stabilisem, inelul venise fără cerere în căsătorie. Iubi a priceput greșeala și n-a mai repetat-o – fără inele de acum încolo, doar tigăi, aspiratoare și alte lucruri frumoase.
După câțiva anișori, s-a anunțat bebe. Iubi s-a scărpinat puțin în cap, grijile l-au năpădit brusc, din toate părțile, și nu se putea bucura în voie. Într-o zi, își ia inima în dinți bărbătește și spune răspicat:
– Bubule, eu zic așa, că dacă trebuie și este neapărat nevoie, mai bine ne căsătorim și gata. Să n-avem cine știe ce probleme mai târziu.
L-am privit liniștită, am cântărit cuvintele și am decis că nu este neapărat nevoie, după care mi-am văzut de treburi. Nu era răspunsul pe care îl aștepta, își imaginase explozii de bucurie, îmbrățișări sau măcar un răspuns mai elaborat. Văzându-l atât de încurcat, i-am explicat că mereu mi-am imaginat cum va fi acel moment magic în care El mă va cere de soție și era exact cum mă ceruse el. Dar poate ar fi bine să mai lucreze la unele mici detalii, să schimbe puțin decorul, să introducă un inel în ecuație, să extragă unele cuvinte și să adauge puțin entuziasm. În rest, totul fusese perfect.
Iubi a înțeles din nou greșeala și n-a mai adus problema în discuție. În ziua când am împlinit trei ani de când eram împreună, am plecat cu vaporașul pe Insula Ovidiu din Mamaia. Soarele apunea pe lac în vreme ce vaporașul se apropia de insuliță. Apa clipocea izbindu-se de coca vaporaşului, romantismul plutea în aer ca un fir de păpădie. Am căutat o bancă să ne odihnim și, când am găsit-o, într-un loc ferit, numai noi doi, Iubi se uită speriat în toate părțile, să nu fie nimeni, se caută în buzunar transpirat tot, apoi înfige în fața mea un genunchi în nisipul de pe malul lacului și, cu ochii strălucind, îmi întinde Inelul, privind victorios la fața mea stupefiată. Ne luăm în brațe, ne pupăm, țopăim de fericire, apoi deodată Iubi se oprește și îmi spune:
– Bubule, nu mi-ai răspuns!
– La ce?
Las’ că sunteți tineri, are timp pînă la nunta de aur să afle cum se face o cerere în căsătorie.
Și-apoi, e vina maică-sii că nu l-a învățat treaba asta. La următoarea discuție cu soacra ai putea să atingi și subiectul ăsta.
Stai un pic: tehnic vorbind nu ai soacra!
Pardon, in unele tari fantezia junelui de patru ani e o realitate chiar banala.
@Nero: da-ha-ha :)) :)) nu are soacra!
Off-topic:
E, vaiii! Mulţumesc pentru surprizăăă!!! E atât de minunată, încât am rămas fără cuvinte!… O mulţumire şi o îmbrăţişare fraternă din partea (cui altcuiva?) Fratelui Andryusha!
Mulţam fain! 🙂
da’ bunica a scapat de durerile in gat dupa apa cu lamaie si sare de lamaie? Sau ati ramas singuri, doar cu soacra?
Cate pretentii..
E vorba de acelasi barbat care “locuia, sărmanul, cu nevasta, cu mama lui și cu bunica, adică mama mamei sale. În același apartament, chiar în micul Paris” ?
Daca da, nu e nimic de neinteles, in asemenea anturaj nimanui nu-i vine sa faca cereri in casatorie, darmite sa fie si ca la carte >:) 😀
Lasă soro, până te măriţi mai ai suficient timp să mai primeşti şi alte cereri în căsătorie. Ba dacă eşti deşteaptă, chiar şi după.
“Insula Ovidiu din Mamaia”? :-/
@Dan1: Din Mamaia iei vaporașul și te duce pe lac până la insuliță, care e drept, este mai mult spre localitatea Ovidiu. :)) Detalii, detalii… dar astea ne fac viața interesantă.
Ce draguuut!
😀
Sa-ti traiasca, Alina!
Si au trait fericiti pana la urmatoarea cerere in casatorie 😀
@Alina C.: Merci de explicatie, nu am explorat niciodata lacurile de pe litoral (doar Belona, când eram mic).
Oricum, ma asteptam sa zici: “atât ai retinut tu din textul meu?” =))
Saracul #2. Patru masini se întretin mai ieftin decât doua neveste.
Noi femeile nu vom intelege niciodata timiditatea si stangacia barbatilor cand trebuie sa si exprime sentimentele prin vorbe sau prin gesturi 🙂
De vreo sase luni eram cu statusul schimbat (adica trecusem la “no relationships), stagiar ce abia astepta sa treaca cei doi ani si sa ma intorc in Bucuresti in cercetare, unde aveam repartitia dubla.
Am cunoscut-o la niste amici comuni, care aveau Video Player (pentru cei mici, intrebati-va bunicii ce sunt alea, in 87 costau cat o jumate de Dacie, si se mai intreaba unii de unde avea Base bani),
si eu adusesem Once upon a time in America de la un amic chinez, cu unchi in Austria.
Dupa o saptamana eram cuplati, dupa inca doua, ma intreaba:
-Auzi, baiete, tu ai de gand sa ma iei de nevasta?
Dupa ce mi-am revenit din shock, am raspuns:
-In principiu, da.
End of story, acum baietii nostri au 24, respectiv 22 de ani.
@Savantu’: Saracu de tine!!! Daca o om.orai atunci, acum erai liber. Ma rog, mai aveai doar vreo cateva luni pana la eliberare
@Savantu’: Cosmopolită întâlnire. Și te-a mai lăsat să te întorci în București?
@Alina C.: Bineinteles. Dar dupa 89 n-am mai stat prea mult pe acolo, baietii au facut scoala in Romania, Italia, Japonia si UK, iar aniversarea a 20 de ani de cand am dus-o la Bucuresti ne-a prins pe plaja Waikiki din Honolulu.
@Savantu’: Sa va traiasca si sa fie sanatosi, noroc ca a fost femeia hotarata, ca cine stie cat o lalaiati! :))
Alina, asta imi aduce aminte de o melodie chiar draguta, de -a unei formatii preferate de-a lui Julius:
http://www.youtube.com/watch?v=J0BkdKGPTxw&feature=youtube_gdata_player
Da, mai, bine ca mi se modereaza fix comentariile cu greseli… Macar corecteaza-mi-o si tu, tartore! :))
:))
la mine a fost in masina, intr o zi oarecare de luni, dupa serviciu.
Mi a zis dintr o suflare:”vrei sa fii nevasta mea?” si eu am raspuns fara sa gandesc : Da.
inelul, superb recunosc!el, lacrimi in ochi…eu am tot gandeam : numai atat? dupa 4 ani de “chin”?!
din cauza raspunsului meu pripit, maine avem cununia civila si anul viitor nunta!daca nu facem si vreun botez intre timp..
@N.A.: Lalaitul ca lalaitul, da cine stie ce scorpie ar fi pus mana pe mine, daca nu ma salva ea (cu hotararea ei).
Mai haios a fost cum am cerut-o la parinti.
Maica-sa vroia sa faca ciocolata de casa, dar nu se prea gasea lapte praf (deh, vremea lui nea Nicu). La cantina Institutului de Reactori Nucleari de la Pitesti se gasea (ca deh, laptele e indicat daca te iradiezi), asa ca i-am cumparat eu. Cand i l-am dus ma intreaba:
– Cat trebuie sa-ti dau pe lapte?
Iar eu:
– Pe Mirela de nevasta.
I-a picat falca, si ei, si lui socru (fie-i tarana usoara).
@Savantu’: Si nu au spus: “Scump, dom’le scump. Dincolo era mai ieftin”? =))
L.E. Bre unde a disparut comentariul Savantu’-lui?
In cazul nostru a fost romantism pur.
Barbatu-meu: -Hai, fata, sa ne luam cu acte, ca atunci cand mergem la ai tai tac’tu se uita la mine ca la un criminal in serie, cand mergem la ai mei taica-meu ma ia deoparte si ma mustra “asa te-am invatat eu, ai necinstit fata si acum n-o iei de nevasta” iar mama lacrimeaza si zice ” de cand visez eu sa joc la nunta ta, ma copile, si tu imi amarasti sufletul si viata” si io le zic ca te-am cerut pana acum de vreo suta de ori si tu ai zis de fiecare data “ce ai, bre, nu ti-e bine asa ?” iar ei nu ma cred, marita-te in plm cu mine ca astia imi iau gatul!!!
Daaaa… si io tot astept sa ma ceara ea in casatorie 🙂 … nu chiar corespunde cu planurile ei 🙂 , dar sunt o bomboana ce mai cu 2 masini (dacie si peugeot) :), si trepadus la firma comunista… perfect nu ?
@Savantu’: :)) si iata un moment in care pana si fratele Andryusha poate sa recunoasca ca e mai bine in tara noastra – la cerut neveste. Daca traiati in patria celor preafericiti si preaintelepti cine stie cate camile ai fi dat pe mana ei…
@Savantu’: Sunt bune si princiiple la ceva, nu?