George Damian

În iulie 1939, spionii britanici se întâlneau în secret cu cifrorii polonezi care puneau la dispoziţia Londrei modelul pentru spargerea codului nazist Enigma. Întreaga lume se pregătea de război. Nici la Bucureşti nu era uşor: era cald al dracului şi regele Carol al II-lea se chinuia să îl despartă pe prinţul Mihai de prima sa amantă. O combinaţie gen Crucea de Piatră îi măcina suveranului nervii şi îi mânca timpul.

Povestea a început în aprilie 1937, când viitorul rege Mihai ajunsese la vârsta de 16 ani şi nu îşi udase cucul (nu pot să nu remarc, domnule George, rafinamentul formulării; domnului Camionagiu, distinsul dumneavoastră coleg, trebuie să-i fi trezit chinuitoare invidii literare – n. Julius). Chestiunea trebuia rezolvată, iar negocierile au fost duse de Elena Lupescu, despre care se spunea că îşi începuse cariera la bordel. Până la urmă, Carol al II-lea a putut să îşi noteze în jurnal, pe 9 aprilie 1937: „Tratativele Duduii cu părinţii Yvonichii au dat rezultatul scontat, i-au acceptat propunerea, îmi pare bine pentru Mihăiţă”. În aceeaşi zi, Carol al II-lea îl scotea din familia regală pe frate-său, prinţul Nicolae – din cauza unei fuste.

Prinţul Mihai a dovedit că avea un demaraj lent. Pe 13 aprilie, Carol îşi nota, dezamăgit: „Seara, Yvonnica din nou la Mihăiţă, cu acelaşi rezultat ca prima dată”. Rezultatul era unul negativ, deoarece pe 14 aprilie regele scria „Vorbit cu Duduia despre cazul Mihăiţă -Yvonnica; va vorbi cu familia şi cu fata, care nu s-a ţinut de cuvânt; sunt toţi destul de interesaţi ca afacerea să se sfârşească cum dorim”. Avea toate motivele să fie îngrijorat regele Carol al II-lea – prima lui prostituată îi fusese furnizată de unchi-său, regel Carol I, la recomandarea lui Carol Davila. Femeia a exclamat după încheierea afacerii: „M-a dărâmat!”, iar Carol al II-lea a ştiut să îşi găsească de lucru singur de atunci încolo. Nu ştim câte întâlniri i-au mai trebuit prinţului Mihai până să rezolve afacerea, cert este că Yvonnica a devenit un personaj de seară la curtea regală. Iar viitorului rege Mihai chiar a început să-i placă după startul dificil: Carol îşi nota, pe 5 iunie 1938: „Mihăiţă, foarte agitat, a voit-o cu orice preţ pe Yvonnica, n-a avut noroc, s-a aranjat pentru astă seară”.

Treaba a mers ca unsă până în iulie 1939, când Carol al II-lea a ajuns la concluzia că prinţul Mihai trebuie să se descurce singur şi Yvonnica trebuie să plece în lume. Din jurnalul lui Carol aflăm că Yvonnica era rudă cu maiorul Ştiubei, ofiţer aghiotant al regelui. Ce nu face un ofiţer pentru patrie! Doar că Yvonnica nu vroia să plece în America. Până la urmă, chestiunea s-a rezolvat ca la Crucea de Piatră: demoazela a primit două milioane de lei (cam 500.000 de dolari la cursul zilei) şi un bilet doar dus peste Atlantic, în schimbul unor scrisori cu promisiunea că îşi va ţine gura închisă. Mihai a fost ultimul care a aflat că Yvonnica pleacă. Flăcăul credea că va pleca în croazieră pe Marea Neagră alături de domnişoară, în schimb a primit o scrisoare de despărţire şi perspectiva unor nopţi lungi singur în cabină. Nu e de mirare că viitorul rege a izbucnit în plâns – se pare că îi stătea în obicei chestia asta, ambasadorul nazist von Killinger avea să noteze că regele Mihai plângea „ca un căţelandru” la plecarea lui taică-său din 1940, comportament inacceptabil pentru un Hohenzollern de 18 ani.

PS: Textul fiind cu mult sex și fiind, deci, sigur că va stârni interesul cititorilor, am considerat a fi o risipă să mai bag și glume în el.