George Damian

Viermele trădării zvâcneşte în fiecare purtător al unei gene din haplogrupul I2 (sud-est europeni, unii ne spun balcanici). Să luăm, de exemplu, istoria voievodului Neagoe Basarab, aia nespusă în manuale. În 1511, Neagoe Basarab (pe atunci doar boier) semna cu mâna lui un jurământ de credinţă faţă de voievodul Vlad cel Tânăr: „De vom umbla noi cu vicleșug și de nu vom sluji domnului nostru Vladului Voievod în dreptate, să piarză neamul și numele nostru dintr-această țară în veci”.

La nici un an de la întocmirea acestui frumos document, comisul Neagoe Basarab trece la sudul Dunării şi îl lămureşte pe Mehmed Beg că în Vlad cel Tânăr zvâcneşte viermele trădării. Turcul nu stă mult pe gânduri, îşi adună akingii şi dă o fugă la Bucureşti. Pe Vlad cel Tânăr l-au prins lângă Văcăreşti (ai reţinut, bravule Julius? Nu e departe de Berceni… ) şi Neagoe Basarab l-a întrebat pe paşă ce e de făcut cu prizonierul. Turcul n-a stat mult pe gânduri şi i-a zis lui Neagoe că dacă vrea să se suie pe tron atunci să-i taie cu mâna lui capul captivului. Se pare că episodul l-a traumatizat pe bietul Neagoe Basarab, care s-a întors cu faţa către Dumnezeu (aşa cum îi stă bine oricărui ucigaş) şi a construit biserica de la Curtea de Argeş. Din ce am văzut până acum în istorie trădările au avut de fiecare dată un rezultat bun.

De-asta nu prea îl înţeleg pe bravul Julius când toacă mărunt din buze referitor la trădători. Acum, că am câştigat Roblogfestul (cu ajutorul nepreţuitei comunităţi Daily Cotcodac! Mulţumiri maxime, sper că v-a plăcut mita electorală, vedeţi că la vară se dau găleţi), eu cred că nu are rost să-l mai încurc cu prezenţa mea pe-aici. Până la urmă eu m-am văzut cu sacii în căruţă, astfel că a sosit momentul să îl trădez acum pe bravul Julius, nu are rost să mai aştept. Să-mi spuneţi voi cum credeţi că i-ar plăcea să fie trădat.

PS: Printre premiile primite la Roblogfest se numără şi cartea “Our king of traitor” de John le Carre. E mai mult decât o aluzie, e un îndemn!